Abdellatif Kechiche, regizorul premiat la Cannes, vine în Bucureşti
https://www.ziarulmetropolis.ro/abdellatif-kechiche-regizorul-premiat-la-cannes-vine-in-bucuresti/

Abdellatif Kechiche, regizorul filmului Adèle: Capitolele 1 şi 2 (La Vie d’Adèle: Chapitres 1 & 2 titlul original, Blue Is The Warmest Color, titlul în limba engleză), peliculă care anul acesta a primit premiul Palme d’Or la Cannes 2013, vine în Bucureşti.

Un articol de Andrada Văsii|23 octombrie 2013

Abdellatif Kechiche, regizorul filmului Adèle: Capitolele 1 și 2 (La Vie d’Adèle: Chapitres 1 & 2 titlul original, Blue Is The Warmest Color, titlul în limba engleză), peliculă care anul acesta a primit premiul Palme d’Or la Cannes 2013, vine în Bucureşti.  

Adèle: Capitolele 1 și 2 (cu Adèle Exarchopoulos şi Léa Seydoux) va avea premiera în România pe 1 noiembrie şi va avea o proiecţie specială în cadrul evenimentului Les Films de Cannes à Bucarest. Cu această ocazie va fi prezent la Bucureşti regizorul francez Abdellatif Kechiche.

Adèle (Adèle Exarchopoulos) are 15 ani şi un lucru îl ştie sigur: fetele ies cu băieţi. Însă viaţa ei se schimbă complet în momentul în care o întâlneşte pe Emma (Léa Seydoux), o tânără cu părul vopsit în albastru. Emma îi va permite lui Adèle să descopere dorinţa, să înceapă să-şi asume condiţia de femeie şi adult. Sub privirile celorlalţi, Adèle se maturizează, se caută, se pierde şi se descoperă.

Abdellatif Kechiche (53 de ani) este un actor, regizor şi scenarist francez de origine tunisiană crescut la Nisa de la vârsta de 6 ani. Debutul său regizoral a fost în anul 2000, cu La faute à Voltaire / Poetical Refugee, o dramă despre fenomenul social al emigraţiei. În 2005 şi în 2008 câştigă de două ori César-ul. Mai întâi pentru Games of Love and Chance (2003) – „Cel mai bun scenariu”, „Cel mai bun film”, „Cel mai bun regizor”. Apoi pentru The Secret of the Grain (2007) – „Cel mai bun regizor”, „Cel mai bun scenariu”, „Cel mai bun film”.

Adèle, semnat de Abdellatif Kechiche, un film plin de semnificaţii

Adèle: Capitolele 1 și 2 /La Vie d’Adèle: Chapitres 1 & 2 este cel de-al cincilea lungmetraj al lui Abdellatif Kechiche. La Festivalul de Film de la Cannes de anul acesta, filmul a câştigat cel mai important premiu: Palme d’Or, împreună cu premiul FIPRESCI. Alături de Nicole Kidman, Ang Lee, Christoph Waltz şi alţii, din juriul prezidat de Steven Spielberg a făcut parte şi Cristian Mungiu.

Citiţi şi: La Vie d’Adele, Palme d’Or-ul 2013, vine în România

Întrebat dacă este numai o coincidenţă faptul că una din actriţele principale se numeşte în realitate tot Adèle (Adèle Exarchopoulos), ca şi personajul ei, Abdellatif Kechiche a dezvăluit că nu e tocmai o coincidenţă: „În scenariul iniţial era Clémentine. Clémentine a devenit Adèle pentru că am vrut ca actriţa să-şi păstreze numele.

Oricum, asta nu o deranja. Am considerat că o va ajuta să se integreze în rol. De asemenea, am preferat numele acesta pentru sonoritate: şi Adèle şi Emma şi Léa sunt uşoare, diafane. Bineînţeles, ăsta este un lucru subiectiv. În plus, a mai contat faptul că Adèle înseamnă dreptate în limba arabă.”

Abdellatif Kechiche

Secvenţă din filmul Adèle: Capitolele 1 și 2 – regizor Abdellatif Kechiche

De fapt, justiţia, mai precis dreptatea socială, este o temă recurentă în filmele lui  Abdellatif Kechiche. „Aproape că a devenit o obsesie”, recunoaşte regizorul într-un interviu. „Adèle aparţine clasei muncitoare – clasă căreia îi aparţin şi eu -, iar Emma provine dintr-o elită intelectuală, artistică.

Fiecare dintre eroine este constrânsă de clasa ei socială. Dificultăţile, blocajul pe care îl au în relaţia lor, lucruri care provoacă ulterior despărţirea, sunt cauzate de diferenţele sociale. Diferenţele dintre aspiraţiile lor. Homosexualitatea – care ar fi mai mult sau mai puţin tolerată şi înţeleasă de cei din jur – nu e totul aici.”

Venind vorba de homesexualitate, regizorul de origine tunisiană a fost întrebat cum de a decis să regizeze un asemenea film, probabil extrem de controversat şi chiar interzis în lumea arabă. Abdellatif Kechiche s-a apărat: „Odată ce am văzut filmul complet, am stat şi m-am gândit: Asta nu are cum face decât bine tineretului tunisian. O revoluţie nu are cum să fie completă dacă nu este şi o revoluţie sexuală”.

Referitor la scenele de sex, Abdellatif Kechiche explică: „Ce am încercat să fac atunci când am filmat acele scene a fost să redau ceea ce eu găsesc că e frumos. Aşa că, le-am filmat ca pe nişte tablouri, ca pe nişte sculpturi. Am petrecut o mult timp punînd luminile astfel încât să ne asigurăm că arată frumos.”

Foto credit: Alberto Pizzoli, regizorul Abdellatif Kechiche

 

26
/11
/21

INTERVIU „Cu fiecare film am impresia că învăţ ceva nou despre meseria de actor”, afirmă într-un interviu cunoscutul actor franco-algerian Kad Merad, progatonist în comedia „Succes de public” („Un triomphe”, 2020), regizată de Emmanuel Courcol şi disponibilă în prezent în cinematografele din România.

22
/11
/21

„Titane”, cel mai șocant film al anului, ajunge în cinematografele din România din 3 decembrie, distribuit de Independența Film. Catalogat drept thriller psycho-sexy, „Titane” a stârnit valuri de șoc la Cannes, mai mulți spectatori pierzându-și cunoștința în timpul proiecției.

22
/11
/21

Primele trei filme din seria „Matrix” vor fi difuzate de Warner TV în luna decembrie, în așteptarea celui de-al patrulea lungmetraj, „Renașterea/ Resurrections”, care va fi lansat în preajma Crăciunului.

22
/11
/21

Viaţa grea din Gaza, violenţele asupra palestinienilor din teritoriile ocupate, agresiunile asupra femeilor în lumea arabă sau problema refugiaţilor se numără printre subiectele tratate de o serie de documentare care completează programul ediţiei din acest a Festivalului Filmului Palestinian.

17
/11
/21

Regizat de britanicul Edgar Wright, „Last Night in Soho” (2021) stă pe o idee grozavă. Ia un reflex des întâlnit al multora dintre noi, idealizarea unei anumite perioade, şi îl aruncă în aer cu stil.

10
/11
/21

CRONICĂ DE FILM Mi-e neaşteptat de greu să scriu despre „La civil” (2021), deşi e un film pe care am fost nerăbădător să îl văd. „Waiting for August” (2014), documentarul cu care a debutat Teodora Mihai, regizoare din Belgia, dar de origine română, m-a impresionat când l-am văzut şi încă îi port o amintire puternică.