Astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris şi în cazul cărora pronunţia este un element ce poate induce în eroare.
Un articol de Cristina Drăgulin|8 iulie 2014
Desigur, în principiu, scriem cum pronunțăm, dar există excepții. Astfel, pronumele (sau adjectivul pronominal) demonstrativ feminin de depărtare și identitate aceea și aceeași se pronunță la fel ca formele de masculin aceia și aceiași, însă, evident, nu se scriu la fel.
Nu scriem rochia aceia, ci rochia aceea. Uneori, din exces de zel, întâlnim un „e” în plus – „aceeea”. Strecor aici observația că formula concluzivă „de aceea” nu se scrie „deaceea” sau „de aceeea”.
Nu scriem aceiași regulă, ci aceeași regulă. Aici, voi strecura observația că nu trebuie să „uităm” să scriem „i-ul” de la sfârșit. Se întâlnește uneori eroarea aceasta – „aceeaș regulă”, probabil tot din cauza pronunției, să-i spunem, „înșelătoare”.
O problemă în plus apare la genitiv-dativ. Aceste demonstrative la feminin se scriu corect cu „–ia”, respectiv „–iași”, în silaba finală – aceleia, aceleiași.
Astfel, vom scrie aceeași fată/aceleiași fete și fata aceea/fetei aceleia.