După ce a dat jos bulina roşie de pe clădire, transformându-se în „Teatrul Nottara, excelenţă fără risc” teatrul de pe bulevardul Magheru vine în această toamnă cu haine noi, cu spectacole noi… Luna trecută, aici a avut loc premiera piesei „Alcool“. Un spectacol amuzant, viu, cu multă muzică, poezie şi dans. Mihai Măniuţiu, Ada Milea, Vava Ştefănescu, Adrian Damian, Ion Mureşan.
Un articol de Corina Dima|21 noiembrie 2016
Plecând de la poeziile clujeanului Ion Mureşan din „Cartea Alcool” (premiat ca cel mai bun volum de poezie în anul 2010), sub condeiul reputatului regizor Mihai Măniuţiu, cu vocea şi chitara inconfundabilei Ada Milea, cu paşii inspiraţi ai dansatoarei şi coregrafei Vava Ştefănescu, spectacolul „Alcool” surprinde prin prospeţime, dinamism, ton zburdalnic şi umor, este o piesă „altfel”.
În aburii Alcoolului nu se desluşesc personaje principale sau secundare, există un singur personaj, cel colectiv, reprezentativ pentru şleahta alcoolicilor anonimi. Gaşca, formată din tineri, bătrâni, femei şi bărbaţi deopotrivă, este adunată la sfat într-un soi de birt (atemporal, aspațial, poate fi oriunde în lumea largă) – un spaţiu cu 8 uşi laterale, cu mese şi scaune de restaurant de grădină, lustre cu ventilator, 8 telefoane publice şi un vitraliu pe fundal. Şi multe sticle. Pline, goale, mici, mari, ascunse prin unghere, îngropate în pământ sau aruncate de-a valma peste tot.
Spectacolul are un fel de laitmotiv care deschide şi se perindă prin toată piesa, versuri ce se repetă obsesiv şi îţi rămân înfipte în auz; parcă auzi un beţiv împleticindu-se şi repetând, cântând ca o flaşnetă: „A fost seară. A fost dimineaţă. Dar asta a fost demult. Asta a fost demult”. Muzica live însoţeşte de altfel tot parcursul alcoolicilor fără frontieră (baterie, chitări, percuţie/trianglu şi vocal).
Timpul, cu ale sale alternări – anotimpuri, zile şi nopţi, minute sau secunde nu mai are nicio relevanţă, totul arată la fel, se scurge aidoma pentru persoanele turmentate… cu licăriri de speranţe alcoolizate şi în somn: „Patru-cinci mii de chelneriţe coboară cu cincizeci de vodcă în mâna dreaptă, e ca o bandă rulantă.”
Beţivii sunt empatici şi se compătimesc: „Vai săracii, săracii alcoolici, nimeni nu le spune-o vorbă bună! Mai ales dimineaţa, cînd merg clătinîndu-se și cad pe lîngă ziduri, ca nişte litere. Dar Dumnezeu e bun, e plin de iubire și apropie de ei câte-o cîrciumă […] Şi pân’ la amiază… de trei ori se face toamnă, de trei ori pleacă şi vin păsări din ţările calde. Iar ei vorbesc… vorbesc despre viaţă.’’ Sau descriu imagini amuzante: ’’Când îşi smulge faţa de pe faţa mesei, Ce-arată el omenirii? Gulerul de spumă din jurul gurii.’’
Un element aparte este reprezentat de scenografie (Adrian Damian) şi lumini (Cristian Şimon), extrem de dinamice, iau parte activ la discursul artistic: telefoane publice care sună pe rând sau împreună (dar nu răspunde nimeni niciodată!), uşi multiplicate care se deschid şi dezvăluie ziduri, lustre cu ventilator care pornesc când şi când, jocuri candide de păpuşi care se mişcă pe perete, pământul care susţine toate dezechilibrele protagoniştilor şi ascunde sticlele, radiouri care cântă neîncetat (repetă refrenul succesiv, similar tehnicii imitaţiei polifonice).
Vava Ştefănescu descrie extrem de plastic unduirile, contorsionările şi toate dezechilibrele posturii omului cherchelit. Iar Ada Milea dă tonul întregii partituri în stilul ei inconfundabil, amuzant şi ludic, cu accente, repetiţii şi inflexiuni pe cuvinte cheie. Jocul actorilor formează un tot, schimbă replici, continuă gesturi, înţeleg cuvinte nespuse, într-o armonie eternă a căutătorilor de adevăr, în fundul paharului.
Piesa nu aşază pe tapet poveşti cu substrat educativ or replici moralizatoare. Nu, nicidecum. Măniuţiu ne arată de departe o panoramă a adoratorilor lui Bachus… zărim aburii doldora de alcool şi auzim strunele muzicii ce răzbate de acolo – cu veselie şi amăreală, cu tânguieli şi lamentări dar şi bucurii trecătoare (stârnite de apariţia unei noi sticle pline) sau cu luat la mişto (’’Totul a fost băut… cărţile s-au băut. S-au băut geografia şi pictura şi sculptura şi poezia, s-au dizolvat şi s-au băut. Dumnezeule, totul a fost băut! …Şi tot mai trece noaptea pe drum un om cu o distilerie mică pe umăr.’’).
Spectacolul îţi lasă întipărit gustul, senzaţia unei petreceri. O petrecere ușoară de scurtă durată unde toată lumea e abţiguită bine, se spun glume cu tâlc dar şi poveşti amare, se râde degajat, toată lumea de toată lumea şi se bea un vin roze răcit bine, de vară…
Alcool – INFO
pe versurile lui Ion Mureșan
Regia: Mihai Măniuțiu
Distribuția:
Ada Milea / Vava Ștefănescu / Ada Navrot / Crenguţa Hariton / Ioana Calotă / Gabriel Răuţă / Alexandru Jitea / Bobo Burlăcianu / Alexandru Neagu / Vladimir Ivanov
Muzica: Ada Milea
Scenografia: Adrian Damian
Coregrafia: Vava Ștefănescu
Light-design: Cristi Șimon
Durată: 1h 10min
Foto: Alcool – Ciprian Duică.
