Inaugurăm astăzi rubrica „Ce mai face…”. Primul intervievat: actorul şi regizorul Alex Nagy, unul dintre artiştii remarcaţi în ultimul deceniu (şi) la Teatrul Metropolis.
Un articol de Andrei Crăciun|27 februarie 2019
Alex Nagy, ce mai faci dumneata, pe unde mai joci, unde să vină publicul spectator să te mai vadă, să te mai constate?
Bine fac (râde), îmi fac curaj să mă ocup de 2019. Am avut un start mai lent, dar recuperez pe parcurs. Montez un spectacol care va avea premiera pe 13 și 14 aprilie, despre Marina Abramović și Ulay, cu nimeni alții decât minunații Maia Morgenstern și Marius Bodochi, la Teatrul Dramaturgilor Români, și asta este provocarea momentului pentru mine. Mai lucrez în paralel la câteva proiecte excepționale, dar nu vreau să spun mai multe. Îmi doresc să se întâmple toate, sunt lucrări diferite, deosebite. E un an plin. Vă recomand spectacolul „Fapte bune”, în regia mea, care poate fi văzut la Teatrul Dramaturgilor Români, unde am avut onoarea să lucrez cu Maestrul Constantin Dinulescu, minunata Carmen Ionescu și o echipă de actori tineri excepționali: Irina Sibef, Liviu Romanescu, Daniel Hara, Sorin Dobrin. Ca actor, joc în continuare la Teatrul Metropolis în „Peretele” și „Două liniuțe” (de și în regia Liei Bugnar) și în „Konkurs” de Alexander Galin, regia Emi Pârvu. Dar și în „Buzunarul cu pâine” de Matei Vișniec, alături de Ștefan Pavel, în regia lui Alex Bogdan, un spectacol special pe care îl jucăm de șapte ani peste tot (Tramvaiul Sibiu-Rășinari, Salina Turda, Uzina de Apă Suceava etc.). Așadar, vă rog, veniți, vedeți, constatați-mă (râde).
Despre dumneata se auzea prin târg că ai geniu (ipoteză de lucru formulată de domnișoara-dramaturg Lia Bugnar). Ai geniu sau nu ai? Timpul a demonstrat? Ai confirmat în ultimii cinci ani sau ce ai făcut – atât ca actor, cât și ca (încă) scandalos de tânăr regizor.
Da, am auzit și eu, și știu și de unde a pornit totul. Lia Bugnar a lansat acest zvon. Lia e minunată, iar eu nu cred că am geniu, am de lucrat foarte mult, în foarte multe privințe. Timpul e relativ, Relule (râde). Am de lucrat, nu de demonstrat. Trebuie să muncim, unchiule, trebuie să muncim.
„Fapte bune”, în regia lui Alex Nagy, la Teatrul Dramaturgilor Români. Foto: Cătălina Drăghici
Ce înseamnă Teatrul Metropolis în biografia dumitale artistică? Dar Teatrul Dramaturgilor Români, unde îți faci mai nou veacul? Și, desigur, Teatrul Independenților Profesioniști?
Teatrul Metropolis este cel mai cel. Sunt mândru că unchiul meu, George Ivașcu, a construit un teatru în București. Teatrul Dramaturgilor Români este primul teatru profesionist din România care mi-a oferit o șansă să montez un spectacol și pentru asta rămâne foarte aproape despre sufletul meu. Cât despre TIP, e un copil care a crescut rapid și frumos și mai ales organic, de la sine, fără presiuni. Ceea ce-mi place teribil. Cu TIP producem cam 1/2 producții pe an. Producția de anul trecut, „În doi”, de Matei Vișniec, s-a bucurat de un mare succes jucându-se în mașină, în autobuz, la Uzina de Apă din Suceava și la Tulcea pe un velier.
„Peretele”, în regia Liei Bugnar, la Teatrul Metropolis
MUZICA. Cu Opera – cu Opera ce mai faci? Că venim să vedem și la Operă, dacă ne arăți calea.
La Opera Națională din București trăiesc o poveste frumoasă, un vis împlinit, care îmi aduce aminte de copilărie. Copilărind acolo din 1996, revenirea mea acolo îmi trezește amintiri foarte frumoase. Sunt prieten cu toată lumea și îi cunosc pe toți, este o instituție cu foarte mulți angajați, cam ca și Teatrul Național, dacă nu chiar mai mulți. Colaborez cu plăcere cu toate departamentele și deja vă pot invita să vedeți Otello de Verdi, unde am făcut asistență de regie. Mă mai ocup de câteva spectacole: Hansel și Gretel, Aida, Nabucco, și am și primul concert în foyer pe 1 Martie – un cadou de Mărțișor pentru melomani și nu numai. Concertele din foyer pot fi un bun început pentru cei mai puțin experimentați în ale muzicii clasice. Sunt student la Master la Canto, la Conservator (clasa profesor doctor Silvia Voinea), așa că în curând sper să mă puteți vedea și în ipostaza asta. Deschisă-i calea…
„Konkurs”, în regia lui Emanuel Pârvu”, la Teatrul Metropolis
VIDEO. Consacrarea în lumea filmului – cum stăm pe partea cinematografică? Te-ai viralizat internațional sau deocamdată nu?
Am avut bucuria extraordinară ca filmul Moon Hotel Kabul să ia premiul pentru cea mai bună regie la Varșovia. Sper ca filmul să fie recunoscut și în România. Este primul meu rol mai consistent (n.r. – în film) și sunt foarte fericit de această colaborare. Nu m-am viralizat, mi se pare că trăim o perioadă în care se viralizează multe lucruri neplăcute. Dar mă bucur să primesc această nominalizare la Premiile Gopo (n.r. – pentru cel mai bun actor în rol secundar). Aștept gala cu nerăbdare!
Moon Hotel Kabul (regia: Anca Damian)
ROMÂNIA. Ce facem cu țara noastră, Alex Nagy? Rămâi aici, nu mai pleci să studiezi, să joci dincolo de fruntarii, cum ai mai procedat dumneata în prima tinerețe, ce te-ai hotărât?
Aș fi vrut să plec prin Erasmus, acum că sunt din nou student. Dar am deja proiecte tot anul, la care nu vreau și nu pot să renunț. Nu știu cu țara ce facem, încerc să-mi dau seama ce să fac cu mine.
Cuvânt de încheiere de la Alex Nagy, povață pentru cei tineri. Plus: ce i-ar spune Alex de acum celui care era acum zece ani? (vezi că păstrăm răspunsul în arhivă și, dacă mai trăim, peste zece ani te întreb iar).
Nicio povață. Spor la treabă! Actoria e o meserie, chiar dacă nu ai program de birou trebuie să lucrezi cel puțin 6/8 sau 17 ore pe zi. Mie în 2019 mi-aș spune: o să fie super-ok! Stai lin. Spor.
„Buzunarul cu pâine” de Matei Vișniec, în regia lui Alex Bogdan
Alexandru Nagy
Actoria e o meserie, chiar dacă nu ai program de birou trebuie să lucrezi cel puțin 6/8 sau 17 ore pe zi. (Alex Nagy, actor)
