Spectacolul „Visul unei nopţi de vară”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză, se va juca la Teatrul Metropolis pe 10 decembrie, la ora 19.00. O montare despre care regizorul spunea că, în această nouă variantă de scenă, „este spectacolul unei alte lumi, o lume a secolului nostru”, „Visul unei nopţi de vară” reinterpretează textul lui Shakespeare eliberându-l de clişeele cunoscute.
Un articol de Monica Andronescu|9 decembrie 2015
În „comedia cu oameni şi zei” de la Teatrul Metropolis, Andrei Huţuleac joacă rolul lui Puck. Celebrul Puck, micul „vrăjitor” care face dragostea să apară şi să dispară cât ai clipi, cu o poţiune magică. Despre întâlnirea lui cu Puck şi cu povestea lui Shakespeare, una dintre cele mai frumoase poveşti despre iubire care s-au scris vreodată am vorbit cu Andrei Huţuleac… în traficul infernal din Bucureşti, în timp ce „Puck” stătea la semafor.
Care a fost prima ta întâlnire cu „Visul unei nopţi de vară”? Câţi ani aveai?
Prima mea întâlnire adevărată cu „Visul” a fost când Victor Ioan Frunză a început repetiţiile şi m-a distribuit în Puck. Aveam pe-atunci 24 de ani. Acum am 25… Mulţi înainte mie. La prima lectură mi s-a părut un rol ingrat pe care nu ştiam de unde să-l apuc. Cred că întâlnirea cu el a fost o piatră de temelie pentru mine, un punct de cotitură în evoluţia mea ca artist.
Şi care a fost primul tău gând când te-ai întâlnit cu Puck „în carne şi oase”?
Nu m-am întâlnit cu el. E un personaj fictiv… haha…
A schimbat Puck ceva în felul în care vezi dragostea?
Mai nimic. Adevărul e că a vedea cu adevărat dragostea e un lucru rar în timpurile astea hiper-accelerate. A devenit o emoţie de lux pe care şi-o permit în mare măsură fie oamenii cu mult timp liber, fie oamenii năpăstuiţi de soartă. Ceea ce e greşit, evident. Dar e un fapt.
Există licoarea magică?
Există băuturi mai slab sau mai tari alcoolizate care funcţionează drept catalizatori în relaţiile bărbat-femeie. Dar pe de altă parte, dacă e să filosofăm, cred că licoarea magică pe care se sprijină dragostea de orice fel este onestitatea.
Dacă ai avea licoarea, ai folosi-o?
Am licoarea. În sensul că încerc să fiu un om onest. Şi uneori reuşesc. Fac asta pentru că experienţa m-a învăţat că adevărul este eliberator.
Ce aduce nou în lumea noastră „Visul unei nopţi de vară” de la Teatrul Metropolis?
„Visul” nu trebuie să aducă ceva nou. Trăim timpuri în care noţiunea de nou e supralicitată. „Visul unei nopţi de vară” e o poveste despre erotism, identitate, chimia iubirii ş.a.m.d. Nu aduce nimic nou. Face ceva şi mai important: aruncă în discuţie teme fundamentale care ne preocupă într-o măsură sau alta pe noi toţi.
Ce ai descoperit despre tine, lucrând la „Visul unei nopţi de vară”?
Că am limite, că trebuie să cer mereu mai mult de la mine, dar că sunt capabil de performanţă.
Andrei Huţuleac, alături de George Costin, în „Visul unei nopţi de vară“, la Teatrul Metropolis. Foto: Adriana Grand
Care a fost momentul cel mai complicat în timpul lucrului la „Visul”?
Nu îmi amintesc unul în mod special. Procesul de creaţie al unui actor e o desfăşurare destul de complexă de stări, atitudini, intuiţii, deznădejdi etc. Am trecut împreună cu colegii mei prin toate, ca de fiecare dată.
Dacă te-ai întâlni cu Puck în vis, ce l-ai întreba?
„Tot tu? Şi aici!?! Chiar nu mai scap?!” Prefer să visez lucruri la care nu am acces atât de uşor în viaţa reală. O vacanţă de 6 luni în India de exemplu. Că de asta se numesc vise, nu? De Puck am parte cel puţin o dată pe lună – de adevăratelea. Şi e o plăcere. Tot timpul.
Ce pierde cineva care nu vine să vadă „Visul” de la Teatrul Metropolis?
Întâlnirea cu un text mare, montat într-o cheie aparte, jucat de actori foarte buni. Şi modeşti…
Foto: Adriana Grand
