Antonia Noël, consultant în comunicare, formator specializat în educarea adulţilor şi a copiilor prin Metoda ESPERE®, a publicat recent, la editura Integral, o serie de cărţi pentru copii în domeniul comunicării psiho-sociale. O premieră pentru România.
Un articol de Rhea Cristina|26 noiembrie 2014
Cristina Rhea: Cui se adresează Colecția Comunicare psiho-socială acasă și la școală a editurii Integral?
Antonia Noël: Atât copiilor cât și adulților. Putem citi aceste povești copiilor, indiferent de vârsta lor. Suntem setați natural să selectăm ceea ce ne interesează, așadar, oricât ar fi de mic un copil, el receptează acele lucruri din poveste care îi stârnesc interesul. Dacă aceste povestioare sunt citite unui bebeluș, acesta va ști să aleagă ceea ce e bun pentru el, și anume tonul vocii, sunetul glasului mamei, etc.
Dacă îi citim unui copilaș de cinci anișori, putem deja stârni un dialog frumos pe marginea poveștii. Dacă oferim în schimb cartea unui pre-adolescent, acesta poate refuza dialogul deschis pe marginea cărții, însă, cu siguranță, povestea îl va ajuta să intre în propriul univers emoțional și să se clarifice în anumite situații date, prin intermediul metaforelor.
Mai apoi, adulții care vor citi oricare din poveștile scrise de mine vor avea bucuria de a-și regăsi (pentru unii chiar a-și întâlni pentru prima dată) copilul interior, din perspectiva personajelor, situațiilor sau a contextului dat. Sunt cărți pe care le-am dorit deopotrivă educative și vindecătoare, în funcție de așteptările și vârsta fiecarui cititor. Ele vor fi distribuite și în școli. Mă bucur să aflu că vor fi folosite de către dascăli ca material didactic, pentru diversele ore (educație civică, comunicare, dirigenție).
Cărţile Antoniei Noël, apărute la Editura Integral
Profesorii vor putea stabili un dialog deschis cu elevii, relațiile se vor construi sau re-construi dintr-o nouă perspectivă, în care copilul va putea să-și exprime gândurile, trăirile, emoțiile proprii, în raport cu o situație din poveste sau în raport cu propriul univers emoțional. Am adăugat la finalul fiecărei povești o serie de instrumente sau reguli ale Metodei ESPERE® care să îl ajute pe profesor să propună o abordare educativă a cărții.
Sunt o abordare a universului emoțional propriu fiecăruia dintre noi?
Da, poveștile ne ajută să ne vindecăm, copii și adulți deopotrivă. Metafora, personificarea sau diverse alte forme de stil au fost dintotdeauna, cu mult înainte de apariția consultațiilor de cabinet, cele mai eficiente forme de terapie colectivă. Poveștile ne permit să deznodăm contradicțiile, să reparăm situațiile trăite sau să restabilim relația cu propriul trecut.
Prin intermediul acestor istorioare, cititorul va face trecerea de la personajele implicate la propria persoană, găsind astfel rezolvarea la unele situații dificile din viața de zi cu zi. Niciodată nu e prea târziu să ne regăsim pe noi înșine. Toate aceste povești sunt „reale“, inspirate din ceea ce am cunoscut sau întâlnit în ședințele de cabinet iar dacă „rezolvarea situațiilor“ a funcționat pentru un personaj (oiță, rățușcă, șoricel), am considerat că aceste situații de viață îi pot ajuta pe mulți alți oameni, puși într-un context similar.
Pot cuvintele scrise să vindece răni emoționale?
Da și pot, în egală măsură, fi vindecătoare. Unii dintre noi ne aducem încă aminte de perioada comunistă în care dreptul la cuvânt ne era furat, intrezis, schingiuit. A fost acea perioadă când libertatea de exprimare mutilată se transforma în psihoze sociale și în frici anchilozante. Am trăit, adolescentă fiind, sindromul societal în care cuvântul nu-mi aparținea.
Nici în stradă și, de multe ori, nici acasă. După evenimentele din 1989, situația s-a mutat la polul opus: abundența de cuvinte, scrise și rostite, în orice formă, cu orice preț. Am ajuns să fim asaltați de o avalanșă de cuvinte ce țâșnesc prin toate așa-zisele canale de comunicare (TV, media, panouri publicitare). Care devin canale de dezinformare și manipulare ce nu fac decât să banalizeze sensul cuvintelor, să bagatelizeze conținutul lor. Până și cuvântul „emoție“ și-a pierdut… emoția!
La fel cu fericirea, bucuria, forța, puterea, ambiția, dreptatea și multe altele. Nu mai știm foarte bine care este conținutul lor, ce reprezintă sau de partea cui s-au dat cuvintele.
Cuvântul este un bun de netăgăduit pe care ni l-am dobândit prin condiția noastră umană și pe care ar fi bine să începem să-l așezăm la rang înalt, la adevărata lui valoare. Cred că este o mare nevoie astăzi să regăsim, așadar, sensul cuvintelor, să ni-l reapropriem, tocmai pentru a nu ne lăsa furați, deposedați de o parte a condiției noastre umane sau goliți emoțional.
Puterea cuvântului este aproape miraculoasă, pentru că, atunci când lucrăm cu el, perspectiva se schimbă, situațiile capătă un nou sens. În relațiile dintre noi, sau cu trecutul nostru, putem „restitui“, „renunța“ la cuvinte care au generat răni emoționale sau „amplifica“ cuvinte ce au fost bune pentru noi.
Care sunt temele abordate și de ce le-ați ales în cărțile dvs?
Temele sunt diverse, însă am plecat întotdeauna de la o situație dificilă, pentru a propune depășirea ei, cu ajutorul simbolizării sau demersurilor specifice Metodei ESPERE®. În Oița veselă și blana încâlcită am abordat tematica legată de mesajele toxice, etichetarea copiilor, nevoia de a fi recunoscut, iubirea necondiționată ca răspuns salvator și restituirea, ca demers de vindecare.
Povestea Mama iepuroiacă și bulgărele otrăvit implică conștientizarea părintelui în rolul său de educator, responsabilizarea copilului de la vârste fragede, diferențierea mesajelor pozitive de cele negative și efectele acestora din urmă asupra universului emoțional al fiecăruia dintre noi. Cu Rățușca, șarpele și barza înțeleaptă, am trecut în registrul indicibilului, al violenței morale și fizice, adesea ascuns părintelui de către copil, din teama unor repercusiuni punitive.
Conflictul intrapersonal, teama, rușinea pot fi depășite cu principiile ascultării propuse la final de volum. Cartea Șoarecele și bursucii abordează universul relațiilor parentale atunci când copilul nu-si găsește locul în familie (familii recompuse, divorțuri, adopții, abandon). Limbajele iubirii, ale lui Chapman, subtil introduse prin comportamentele personajelor, și funcțiile parentale propuse de Metode ESPERE® au rolul de a restabili relații și o comunicare autentică.
Numele poveștilor au nume familiar universului copilăriei. Sunt cu un caracter terapeutic și relațional?
Nu am ales titlurile în funcție de universul copilăriei ci în funcție de personajele din fiecare poveste. Fiecare animal are o conotație simbolică în viața reală, pe care am exploatat-o în poveste: oițele sunt reprezentate ca fiind, în general, animale prietenoase și simpatice, șarpele în psihologie are o dublă conotație, erotică și de trădare, barza, de la «înălțimea» sa în raport cu rățușca își definește înțelepciunea, iepurașul are, de asemenea, o conotație drăguță, dar… mare atentie, nu vă lăsați prada aparențelor!
Am încercat ca, prin intermediul acestor personaje, cititorul să facă trecerea de la experiențele citite la sinele propriu, urmând ca tocmai acest transfer să aibă funcția terapeutică. Mai mult, dacă poveștile vor fi citite de un copil, recomand ca el să fie acompaniat de un adult, iar acesta din urmă să poată ajuta ca transferul să se producă, într-un mod relațional și neintruziv.
Bineînțeles, acest lucru presupune ca adultul să fi citit în prealabil poveștile, indicațiile privind modul de acompaniere (prezentate în introducere) și instrumentele relaționale ale Metodei ESPERE®. Respectând aceste criterii, cărțile din Colecția „Comunicare psiho-socială acasă și la școală“ publicate de Editura Integral vor oferi, cu siguranță, o comunicare deschisă în dialogul părinte-copil, îmbunătățind, astfel, relațiile noastre cu toți cei din jur.
