Spectacol de succes al Teatrului Naţional al Greciei de Nord, „Apărarea lui Socrate” s-a jucat, într-o unică reprezentaţie, pe 3 decembrie, la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Un articol de Monica Andrei|9 decembrie 2015
Platon a trăit între 427 î.Hr. – 347 î.Hr., în Grecia, într-o familie renumită în Atena, unde primisese educația necesară unei cariere politice. Numai că, la 20 de ani, când îl întâlneşte pe Socrate, totul se modifică în destinul său. După opt ani de stat în prejma marelui filosof, acesta e condamnat la moarte sub pretext că ar fi avut o influenţă nefastă pentru tineri. Până în ultima clipă a vieţi sale, Socrate i-a vorbit lui Platon despre ce însemna să gândească liber şi să-şi pună întrebări dificile, dar esenţiale, să găsească răspunsuri. Învăţătura socratică a ajuns la noi prin scrierile lui Platon.
Platon a scris dialogul „Apărarea lui Socrate” pentru că a fost martor al atmosferei generate de acuzaţiile care i-au fost aduse lui Socrate în cursul procesului intentat de tribunalul popular suprem atenian Heliaia. Se spunea despre filosof că nu credea în zeii atenieni, își crease noi zeități și corupsese tineretul.
Textul original, în limba elină, a fost pus în scenă de către regizorul Dimos Avdeliodis, în vara lui 2015, la Teatrul Național al Greciei de Nord (NTNG), cu sprijinul asociației “Diozama”, și au avut loc reprezentaţii pe situri arheologice, în Grecia, precum și numeroase turnee.
La Sala „Atelier” a Teatrului Național din București, am asistat recent la prima punere în scenă din istoria teatrului, a dialogului așa cum a fost el scris în elină. Într-un decor minimal, format din două scaune aflate la o distanţă unul de celălalt, iar pe unul pusă o clepsidră, și o lumină ce venea din părţile laterale, în spatele lor un panou unde se rula traducerea, un actor grec a rostit cam două ore un text în greacă, în fața unui “tribunal” imaginar format din 500 de jurați, argumentele apărării lui Socrate. Celălalt actor a dat verdictul pedepsei cu moartea. După ce a fost judecat, filosoful s-a otrăvit după 28 de zile. La final, actorii nu se întorc la aplauze.
Teatru se poate face din nimic, condiția esențială e ca momentul să aibă teatralitate, pentru că artă înseamnă transfigurarea situaţiei de viaţă pe scenă. Dialogurile lui Platon nu sunt construite cu replici și răsturnări de situaţie, iar scopul regizorului grec a fost acela de a reda înţelesurile pierdute a unei limbi, lucru interesant doar pentru cercetători și pentru ce pasionți de greacă. Omul de rând care vine să vadă un astfel de “spectacol de teatru”, după zece minute, ori adoarme ori pleacă din sală.
Însă meritul actorilor Teatrul Național al Greciei de Nord este că au adus în fața bucureștenilor un omagiu acelui moment istoric.
