Vă invităm într-o călătorie la nivel înalt în America, prin intermediul primului volum din „Pământul făgăduinţei” (Editura Litera, 2020), autobiografia preşedintelui Barack Obama (2009-2017), laureat al Premiului Nobel pentru Pace (2009).
Un articol de Alina Vîlcan|24 ianuarie 2021
1. Dintre toate elementele care compun Casa Albă – încăperi, coridoare sau puncta de referință – cel mai mult am îndrăgit Colonada Vestică.
2. Îmi amintesc că eram în liceu când am început să pun întrebări – despre absența tatălui meu și despre alegerile mamei mele; despre faptul că trăiam într-un loc în care prea puțini oameni arătau ca mine.
3. Interesul meu față de cărți explică probabil de ce nu numai că am supraviețuit liceului, dar am intrat la Occidental College în 1979 cu un bagaj subțire, dar consistent de cunoștințe politice și cu o serie de păreri necoapte pe care le împărtășeam colegilor de cămin seara târziu.
4. Privind în urmă, îmi dau seama cât de stânjenitor e să recunosc faptul că, în primii doi ani de facultate, curiozitatea mea intelectuală s-a suprapus cu interesul față de anumite femei pe care încercam să le agăț; citeam Marx și Marcuse ca să am ce discuta cu socialista cu picioare interminabile care locuia în căminul meu; Fanon și Gwendolyn Brooks ca s-o impresionez pe studenta de la sociologie cu pielea catifelată care nici nu mă băga în seamă; Foucault și Virginia Woolf pentru bisexuala grațioasă care se îmbrăca aproape întotdeauna în negru.
5. Cei doi ani petrecuți la Occidental College au reprezentat zorii deșteptării mele politice.
6. Când eram tânăr, mă iritau cărțile care desființau caracterul exceptional al Americii; mă lansam în lungi polemici cu prietenii care insistau că hegemonia americană era sursa oprimării din întreaga lume.
7. Entuziasmul vine să compenseze o sumă întreagă de defecte, le spun fiicelor mele – cel puțin așa au stat lucrurile în cazul meu în anii de la Harvard.
8. În anul doi (n.r.: pe când studia Dreptul la Harvard) am fost ales primul redactor-șef de culoare al revistei Law Review, ceea ce a generat puțină vâlvă în presa națională.
9. Când ne-am cunoscut, Michelle LaVaughn Robinson practica deja avocatura; avea 25 de ani și era asociată a firmei Sidley & Austin din Chicago, unde am lucrat în vara de după primul an de drept.
10. După ce am ieșit împreună câțiva ani, m-am căsătorit cu Michelle la Trinity United Church of Christ pe 3 octombrie 1992, iar la ceremonia religioasă au asistat peste 300 de prieteni, colegi și membri ai familiilor noastre, înghesuiți cu bucurie pe băncile din biserică.
11. De regulă, cea mai mare provocare pentru un proaspăt senator la Washington este aceea de a atrage atenția asupra activității sale, numai că eu am avut de-a face exact cu opusul acestei situații; în comparație cu statutul meu de viitor senator, agitația care se crease în jurul meu devenise deja amuzantă.
12. Ceea ce îmi plăcea nespus în Senat era capacitatea pe care mi-o conferea de a influența politica externă, un aspect inexistent în legislativul statal (n.r.: înainte de a fi ales senator la Washington, Obama a făcut parte din legislativul statului Illinois).
13. Rar mi se întâmplă să treacă o săptămână fără ca vreun prieten, vreun susținător, vreo cunoștință sau un necunoscut să nu-mi spună că au știut că voi ajunge președinte din clipa în care m-au văzut sau m-au auzit vorbind la televizor.
14. Într-o dimineață însorită de februarie în 2007, am urcat pe o scenă din fața clădirii Old State Capitol din Springfield – în același loc în care Abraham Lincoln rostise cuvântarea „House divided” („Casa dezbinată”), pe vremea când făcea parte din legislativul statului Illinois – și mi-am anunțat candidatura la președinție.
15. Faptul că am decis să candidez, cu toate că Hillary se număra printre contracandidații mei, a avut mai puțin de-a face cu defectele ei și mai mult cu sentimental că, pur și simplu, nu avea cum să scape de resentimentele, dușmănia și judecata aspră rezultate după anii în care Bill Clinton fusese președinte la Casa Albă.
16. Voiam să le dovedesc negrilor, albilor – americanilor de orice culoare – că puteam depăși vechea mentalitate; că puteam aduna o majoritate muncitoare în jurul unui program progressist; că puteam situa chestiuni ca inegalitatea sau lipsa oportunităților educaționale în centrul dezbaterii naționale, pentru ca, mai apoi, să îndeplinim promisiunile făcute.
17. Caroline Kennedy și-a anunțat sprijinul pentru candidatura mea într-un editorial publicat pe 27 ianuarie în New York Times, sugerând cu generozitate că, datorită campaniei noastre, înțelesese pentru prima oară cum reușise tatăl ei să inspire atâția tineri americani.
18. Nu sunt superstițios din fire.
19. Cu toate că am vizitat de nenumărate ori Casa Albă în calitate de senator al Statelor Unite, nu am văzut niciodată Biroul Oval până să fiu ales președinte.
20. Am observat la Washington o nostalgie omniprezentă pentru vremuri de mult apuse ale cooperării între partide pe Dealul Capitoliului, asta și înainte să fiu ales președinte, dar și în timpul mandatelor mele.
21. Pentru cei ce lucrau cu mine la Casa Albă, descendența mea exotică nu era o problemă – sau, dacă era, nu lăsau să se vadă asta.
22. Foarte curând a devenit limpede pentru toți că încercarea de renunțare la vechile practici de combatere a terorismului și instituirea unor metode noi acolo unde era nevoie avea să fie un efort laborios și dureros.
23. Orice meserie are partea ei de neprevăzut.
24. Am terminat redactarea discursului (n.r.: de primire a Premiului Nobel pentru Pace) abia în toiul nopții, la bordul Air Force One, în timp ce Michelle dormea în cabina noastră, iar privirea mea obosită era din când în când atrasă de spectacolul lunii spectrale deasupra Atlanticului.
25. Atunci când am candidat la președinție, le-am promis americanilor un altfel de politică externă decât cea practicată înainte de 11 septembrie.
26. Irakul și Afganistanul ne-au oferit niște lecții triste despre rapiditatea cu care opțiunile unui președinte se îngustează odată cu declanșarea unui război.
27. Eram ferm hotărât să schimb un anume gen de mentalitate care pusese stăpânire nu numai pe administrația Bush, ci pe întregul corp politic de la Washington – o mentalitate care vedea pretutindeni o amenințare, care exprima o mândrie perversă când se acționa unilateral și care vedea acțiunea militară ca pe un instrument obișnuit în abordarea provocărilor politicii externe.
28. Din momentul în care mi-am preluat mandatul, atitudinea publică față de Statele Unite s-a tot îmbunătățit în întreaga lume, ceea ce demonstra că activitatea noastră diplomatică de început începea să dea roade.
29. Adevărul e că am uitat multe din limba oficială din Indonezia, cu excepția formulelor de salut și a felurilor de mâncare.
30. Spre deosebire de tatăl său, George W. Bush și membrii administrației sale au minimalizat în mod activ dovezile încălzirii globale și au refuzat să participe la efortul internațional de reducere a efectului de seră, în ciuda faptului că, în prima jumătate a mandatului său, Statele Unite au fost cel mai mare emițător de dioxid de carbon din lume.
31. Privind în urmă, îmi imaginez uneori un univers paralel în care Statele Unite, o țară fără rival imediat după sfârșitul Războiului Rece, și-a pus uriașa putere și autoritate în slujba luptei pentru stoparea schimbărilor climatice.
32. Femeile de toate rasele din cabinetul meu nu aveau motive de îngrijorare privind adaptarea la locul de muncă; în clădirile în care lucrau, ocupau funcții de conducere și restul personalului trebuia să se adapteze nevoilor lor.
33. Femeile și persoanele de culoare de la Casa Albă au fost totuși nevoiți să facă față – de multe ori și într-un grad mai mare sau mai mic – acelorași întrebări sâcâitoare, acelorași frustrări și îndoieli de care se loveau omologii lor în alte medii profesionale, de la apartamentele puse la dispoziție de corporații până la departamentele universitare.
34. Un președinte nu are altă alternativă în afară de gestionarea mai multor sarcini deodată, și asta în permanență.
35. Casa Albă nu arăta niciodată mai frumos decât cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
36. Privind în urmă, mă gândesc uneori la vechea întrebare despre cât de mult atârnă particularitățile liderilor în construirea istoriei, și dacă aceia dintre noi care acced la putere sunt doar niște vase comunicante ale curentelor adânci și implacabile ale timpurilor sau dacă suntem măcar parțial autori ai lucrurilor ce vor urma.
37. Contrar părerilor din lumea arabă (și ale unui număr destul de mare de jurnaliști americani), Statele Unite nu sunt acel mare păpușar ce trage miraculous sforile țărilor cu care face afaceri.
38. Trebuia să decid dacă voi autoriza sau nu un raid în inima Pakistanului pentru a vâna un obiectiv pe care toți îl cunoșteam – Osama bin Laden – și, indiferent de alte probleme, aveam sentimentul că, dacă operațiunea eșuează, nu aveam să mai obțin un al doilea mandate ca președinte.
39. Încă de la prima mea declarație publică despre reacția Americii la evenimentele din 11 septembrie și de la anunțul că mă opuneam Războiului din Irak, cu ocazia mitingului din Federal Plaza din Chicago, în ajunul alegerilor pentru Senat din 2002, militasem pentru concentrarea forțelor în vederea aducerii lui bin Laden în fața justiției.
40. Eliminarea lui bin Laden era, de asemenea, hotărâtoare pentru obiectivul meu de a reconfigura strategia americană de combatere a terorismului.
41. Osama bin Laden – nume de cod „Geronimo” pentru această misiune – omul răspunzător pentru cel mai abominabil atac terorist din istoria Americii, omul care dispusese uciderea a mii de oameni și declanșase o perioadă tumultuoasă din istoria lumii, fusese adus în fața judecății de către o echipă de pușcași marini americani.
42. Voiam, de asemenea, să subliniez din nou că lupta noastră era dusă împotriva al-Queda, nicidecum împotriva Islamului.
43. Chiar și după ce entuziasmul oamenilor s-a mai potolit, toți cei de la Casa Albă au simțit o schimbare în starea generală de dispoziție a cetățenilor în zilele imediat următoare raidului de la Abbottabad (n.r.: în timpul căruia a fost capturat Osama bin Laden).
44. Cât despre poporul american, raidul de la Abbottabad fusese un fel de purificare.
Entuziasmul vine să compenseze o sumă întreagă de defecte, le spun fiicelor mele – cel puțin așa au stat lucrurile în cazul meu în anii de la Harvard. (Barack Obama)
Fragmente din volumul „Pământul făgăduinței”, de Barack Obama, Editura Litera, 2020, traducere de Diana Popescu Marin.
Foto: Time Magazine
