„Before Midnight“. Dragostea durează trei… filme
https://www.ziarulmetropolis.ro/before-midnight-dragostea-dureaza-trei-filme/

CRONICĂ DE FILM „Before Midnight“, cu Ethan Hawke şi Julie Delpy, se bazează în special pe inteligenţa şi pe naturaleţea omniprezentelor dialoguri, pe interpretările actoriceşti bogate, pe echilibrul între comic şi seriozitate. Filmul pare forţat uneori, din cauza unor trucuri redundante.

Un articol de Ionuţ Mareş|2 iulie 2013

CRONICĂ DE FILM Realizat pentru a fi înţeles independent de precedentele părţi ale trilogiei, dar neuitând să facă pe alocuri cu ochiul şi fanilor seriei, „Before Midnight“ („Înainte de miezul nopţii“) era unul din cele mai aşteptate filme ale anului.

Prezentat în premieră în ianuarie la Sundance şi reluat o lună mai târziu la Berlinale, „Before Midnight“, operă în principal a trei oameni – Richard Linklater (regizor şi co-scenarist) şi Ethan Hawke şi Julie Delpy (interpreţii principali şi co-scenarişti) -, este un film care are ca protagonist timpul.

Mai exact, felul în care iubirea este afectată de trecerea anilor. De rutina ce ameninţă romantismul de început al oricărei relaţii. De regrete. De apariţia copiilor. De îmbătrânire. De teama de moarte. De slăbiciunile omeneşti. De nimicurile atât de importante ale existenţei.

În 1995, în „Before Sunrise“, s-au cunoscut şi îndrăgostit într-un tren prin Europa şi au petrecut noaptea vieţii lor la Viena. Nouă ani mai târziu, în „Before Sunset“, au forţat o revedere decisivă la Paris.

Acum, în „Before Midnight“, după încă nouă ani, cântăreaţa şi feminista franceză Celine (Julie Delpy) şi prozatorul american Jesse (Ethan Hawke), ajunşi la 40 de ani, sunt împreună, au două fetiţe gemene şi îşi petrec ultimele zile dintr-o lungă vacanţă în însorita Grecie, găzduiţi de un bătrân scriitor elen şi câţiva din apropiaţii săi.

Montaj fluid şi dialoguri naturale

Păstrând convenţia seriei ca „acţiunea“ să se desfăşoare într-un interval de câteva ore, „Before Midnight“ este construit din puţine secvenţe, în care timpul diegetic lasă impresia contopirii cu timpul real.

Linklater nu apelează pentru asta la cadre secvenţă (deşi există şi unul de acest fel, de câteva minute bune), ci la un montaj fluid, aproape invizibil, clasic-narativ, dar extrem de eficient în a lăsa povestea să curgă şi să acapereze treptat spectatorul (şi cu ajutorul muzicii discrete a lui Graham Reynolds, care îşi face apariţia în momentele de respiro).

Citiţi şi: VIDEO Sfaturi de la regizorul Richard Linklater pentru tinerii cineaşti

Filmul se bazează în special pe inteligenţa şi pe naturaleţea omniprezentelor dialoguri (cu accente woodyalleneşti, dar cu amprenta puternică a celor trei scenarişti), care îşi propun să redea o panoplie de sentimente – de la fericire lucidă, la nostalgie şi tristeţe. Pe interpretările actoriceşti bogate în nuanţe atent calibrate. Pe felul în care peisajul elen împovărat de ruine şi istorie se face ecoul „temei“ degradării implacabile pe care o determină scurgerea timpului. Pe echilibrul între comic şi seriozitate, între superficialitate şi profunzime.

Interesat să surprindă – în scene prelungite şi mimând improvizaţia – un moment de criză dintr-un cuplu la maturitate sau diferite manifestări ale relaţiei complexe între sexe, Linkalater îşi conduce cu mână sigură filmul, îl ţine la egală depărtare de melodramă, sentimentalism sau clişeizare şi îi imprimă un farmec aparte.

Citiţi şi: Ethan Hawke: „Filmele lui Cristian Mungiu sunt excepţionale“

Cu toate acestea, „Before Midnight“ pare forţat uneori, tocmai din cauza insistenţei lipsite de subtilitate asupra temei iubirii erodate (sex included) şi a unor trucuri redundante: soarele care apune, scena mesei în care cupluri de diverse vârste vorbesc despre propria relaţie, accentele de „filozofeală“.

Iar până şi „chimia“ dintre Hawke şi Delpy, fermecătoare în precedentele colaborări, pare a lăsa de această dată o senzaţie de automatism, de profesionalism rece, de maturizare mai puţin atrăgătoare.

INFO

Before Midnight (Înainte de miezul nopţii, SUA, 2013)

Regia: Richard Linklater

Cu: Ethan Hawke, Julie Delpy, Seamus Davey-Fitzpatrick, Ariane Labed

Rating: ●●●●○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

26
/04
/14

Este actriţă la Teatrul „Constantin Tănase” şi profesor de actorie la Universitatea Hyperion. A absolvit două facultăţi, a publicat trei cărţi de bucate şi este la a doua soacră. Adriana Trandafir, care împlinește 58 de ani pe 26 aprilie, vorbește despre oamenii și locurile care i-au influenţat viaţa.

25
/04
/14

Al Pacino împlineşte, astăzi, 74 de ani. Printre interviurile pe care le-a dat de-a lungul vieţii s-a numărat şi unul publicat de revista Esquire România. În acest interviu, din care vă prezentăm fragmente, Al Pacino vorbeşte despre secretele carierei şi despre viaţa personală.

23
/04
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Vânătoarea de vulpi“ (1980), unul din filmele nedreptăţite şi mai puţin cunoscute ale lui Mircea Daneliuc, trebuie redescoperit urgent şi discutat aplicat. Pentru că este o bijuterie ascunsă a cinematografiei române.

22
/04
/14

Acting in English by James Longshore, Academia americană de Actorie, înfiinţată acum 2 ani în Bucureşti de actorul american James Longshore şi de producătorul Bianca Mina, anunţă cea de-a 7-a ediţie, Acting in English INTENSIVE.

19
/04
/14

Cristi Puiu, unul dintre realizatorii filmului colectiv „Les ponts de Sarajevo", selectat la Cannes, a declarat pentru Mediafax că a regizat în cadrul acestui proiect scurtmetrajul „Das Spektrum Europas", cu Valeria Seciu şi Marian Râlea, în care vede Sarajevo de la distanţă, din România.

18
/04
/14

Indiferent de cum vor arăta filmele selecționate în competiția oficială a ediției din acest a Festivalului de la Cannes (14-25 mai), un lucru e cert după anunțarea regizorilor aruncați în lupta pentru Palme d’Or: este anul numelor cunoscute, o îmbinare între cineaști deja clasicizați, maeștri recenți și valori în ascensiune.