Birdman. Jocuri metacinematografice
https://www.ziarulmetropolis.ro/birdman-jocuri-metacinematografice/

CRONICĂ DE FILM După siroposul „Babel” (2006) şi după melodrama destul de ieftină intitulată „Biutiful” (2010), „Birdman” este o neaşteptată schimbare de ton şi de stil pentru Alejandro Gonzalez Inarritu.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 ianuarie 2015

Aflat într-un moment de criză, un actor care a fost în urmă cu peste 20 de ani vedetă de cinema pentru că a jucat rolul unui supererou, Birdman, personaj care încă îl bântuie și singurul pentru care pare a mai fi recunoscut încă pe stradă, vrea să revină în atenție.

Însă nu la Hollywood, ci pe Broadway, considerat locul artei înalte, spre deosebire de comercialul „uzinei de vise” californiene. Pentru asta montează și joacă într-o piesă după o proză a scriitorului american Raymond Carver, despre care spune că i-a influențat la un moment dat destinul.

Actorul, pe nume Riggan, este jucat de Michael Keaton, a cărui carieră pare să fi inspirat traseul personajului său. Supereroul Birdman este, evident, celebrul Batman pe care el l-a întruchipat în filmele lui Tim Burton de acum un sfert de secol.

Iar piesa cu care Riggan vrea să se relanseze, adaptată după povestirea „Despre ce vorbim când vorbim despre iubire”, ar fi, continuând jocul metatextual și metacinematografic propus de Inarritu și scenariștii săi, tocmai filmul pe care îl vedem. Și care i-a adus deja lui Michael Keaton numeroase premii, inclusiv Globul de Aur, și, din nou, recunoașterea publicului.

Acțiunea se derulează pe parcursul câtorva zile, de la ultimele pregătiri pentru piesă și până după premiera oficială, trecând prin câteva avanpremiere ratate, care dezvăluie tensiunile profesionale și personale dintre personaje.

Riggan are probleme cu iubita sa Laura (Andrea Riseborough), de asemenea actriță în piesă, și cu fiica-asistentă Sam (Emma Stone), fiind presat de producător (Zach Galifianakis) și nevoit să comunice cu ceilalți doi actori, cuplu în afara scenei – labila emoțional Lesley (Naomi Watts) și imprevizibilul și dificilul Mike (Edward Norton), adeptul fanatic și întârziat al celebrei metode de interpretare realiste consacrate de școala Actors Studio. În plus, se teme de ce ar putea scrie influentul critic de la New York Times (Lindsay Duncan), iar vocea interioară a conștiinței, un fel de demon al trecutului, nu-i dă pace.

Din această perspectivă, Inarritu nu se dezice și, la fel ca în „Biutiful”, pune pe umerii protagonistului său cât mai multe (prea multe?) poveri deodată, venite din toate direcțiile, cu pericolul de a nu implica spectatorul până la capăt.

Tot ca într-o piesă de teatru, settingul este unul minimalist – întreaga tărășenie se desfășoară în clădirea teatrului sau, în câteva ocazii scurte, în jurul ei (pe strada din apropiere ori într-un bar învecinat), iar camera de filmat (director de imagine este Emmanuel Lubezki) urmărește îndeaproape și neîncetat personajele în interacțiunile lor.

„Birdman” este construit astfel încât să dea senzația că nu a „suferit” de pe urma niciunei tăieturi de montaj, ceea ce, împreună cu mișcarea aproape neîntreruptă a camerei, îi conferă o fluiditate în acord cu frământarea permamentă a (anti)eroului și a celor din jurul său, amplificată și de coloana sonoră compusă din muzică de tobe ce induce un sentiment de neliniște (o coloană sonoră ce ar sta la fel de bine și într-un film de P.T. Anderson).

Este încă un film din tradiționala serie a producțiilor despre lumea spectacolului (văzută prin binomul simplist artă vs. comercial). Și chiar dacă, tematic, nu ocolește unele convenții, „Birdman” își asumă destule riscuri formale (pentru un film al marilor studiouri), inclusiv momente spectaculoase de suprarealism și exersarea farsei.

În esență, „Birdman” este un film despre presiunea celebrității (sau a pierderii ei), iar Inarritu încearcă să chestioneze relevanța oricărui act artistic, nu fără o doză consistentă de autocomplezență și autoreferențialitate (presupus camuflată).

„Birdman”, cu titlul în română „Omul Pasăre sau Virtutea nesperată a ignoranţei”, este distribuit în România de Odeon Cineplex și poate fi văzut în cinematografe din 16 ianuarie.

INFO

Birdman (USA, 2014)

Regia: Alejandro González Iñárritu

Cu: Michael Keaton, Zach Galifianakis, Edward Norton

Rating: ●●●●○

Foto din Birdman – captură film

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.

31
/10
/21

Nu se poate spune că regizorul Gaspar Noé a avut vreodată o viziune luminoasă asupra vieţii. Dimpotrivă – cinema-ul său s-a inspirat întotdeauna din cele mai tulburătoare pulsiuni umane, pe care le-a transformat într-un combustibil extrem de inflamabil. Însă „Vortex”, prezentat anul acesta la Cannes în afara competiţiei, este probabil cel mai întunecat film al său, oricât de ciudat ar suna asta.

30
/10
/21

Întâmplarea a făcut să văd în aceeaşi zi de la „Les Films de Cannes a Bucarest” două titluri din Rusia, ambele incluse în secţiunea Un Certain Regard a ediţiei din acest an a evenimentului de pe Croazetă - „Unclenching the Fists”, de Kira Kovalenko, şi House Arest”, de Aleksei Gherman Jr.

29
/10
/21

CRONICĂ DE FILM În a doua parte a relatărilor despre Festivalul „Les Films de Cannes a Bucarest” vă propunem să descoperiţi filmul câştigător al Premiului Juriului pe Croazetă, fascinantul „Memoria” al thailandezului Apichatpong Weerasethakul.

27
/10
/21

CRONICĂ DE FILM Prima parte a unui „jurnal” despre ediţia din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes à Bucarest” - câteva observaţii despre surprizătorul documentar „Cow”, al britanicei Andrea Arnold.

27
/10
/21

După o lungă perioadă de așteptare, FILM MENU, revista de cultură cinematografică editată de studenții Facultății de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” București, sub umbrela UNATC PRESS, își lansează cel de-al 29-lea număr. Evenimentul va avea loc la București, în după-amiaza zilei de sâmbătă, 30 octombrie, la Cinemateca Eforie (strada Eforie 2) și include două proiecții conexe.

26
/10
/21

La Civil, filmul Teodorei Ana Mihai, care i-a adus anul acesta la Cannes Prix de l'Audace la secțiunea Un Certain Regard, se vede acum în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, la București, Cluj și Iași, iar de vineri, 29 octombrie, intră în cinematografele din toată țara.

26
/10
/21

Întâmplări fatale, criminali în serie, experimente cu urmări grave, vampiri și alte creaturi ale nopții sunt elementele cheie ale săptămânii filmelor de Halloween la Warner TV. Postul de televiziune propune unele dintre cele mai populare filme horror și SF, de la „From Hell” și „Halloween: H20” la maraton „Final Destination”, care pot fi vizionate până pe 31 octombrie.

25
/10
/21

În urma anunțării noilor reguli de siguranță sanitară, cea de-a 12-a ediție a Les Films de Cannes à Bucarest continuă să aducă filmele și evenimentele anunțate, modificându-și programul pentru a respecta noile restricții ce intră în vigoare de astăzi.

25
/10
/21

New Draft, prima rezidență online de dezvoltare de scenarii de lungă durată din România, s-a desfășurat în perioada iulie - octombrie, 2021. Dedicată regizorilor și scenariștilor din toată țara, proaspeților absolvenți de facultăți de profil și autorilor din medii conexe (literatură, teatru, arte vizuale, etc.), cu proiecte în faza de început, prima ediție New Draft a dezvoltat 12 proiecte de lung-metraj, totul finalizând cu o sesiune de pitch online în fața unei audiențe formate din producători și regizori români.

24
/10
/21

Ultimele două programe ale actualei ediții a Cineclubului One World Romania, disponibile online, gratuit, până la 18 noiembrie, se concentrează pe activitatea de la Sahia a Mártei Mészáros și Slavomir Popovici, doi cineaști care și-au lăsat amprenta asupra producției studioului de film documentar în moduri foarte diferite.