Blood Ties. Retro-cinema
https://www.ziarulmetropolis.ro/blood-ties-retro-cinema/

CRONICĂ DE FILM Realizat de Guillaume Canet, actor francez tentat ocazional de regie, „Blood Ties” („Legături de sânge”) se înscrie în categoria unei posibile nişe de retro-cinema, tot mai frecventată în ultimii ani. Nu este o plecăciune în faţa unui anumit regizor, cât a unui gen şi stil clar asumate, la modă odată.

Un articol de Ionuţ Mareş|29 iunie 2014

În acest caz este vorba de un tip de cinema foarte exersat în America în anii ’70, cu prelungiri și în deceniul următor: filmele polițiste și/sau de acțiune, care nu se jenau să fie în același timp frescă socială și, uneori, politică și prilej de glosare pe teme din sfera moralității.

La origine o poveste preluată dintr-un roman polițist francez, „Legături de sânge” este totodată un remake după un film francez din 2008, „Les liens du sang” (r. Jacques Maillot), în care Guillaume Canet era doar actor într-unul din rolurile principale.

Ajutat la scenariu de cineastul american James Gray, Guillaume Canet mută narațiunea în mediul polițist și infracțional din New York-ul anilor ’70. Și își garnisește filmul – o coproducție Franța-SUA proiectată în 2013 în afara competiției la Festivalul de la Cannes – cu o atrăgătoare distribuție internațională.

De la imaginea curată și fără exagerări retro a lui Christophe Offenstein și până la decupajul clasic al lui Canet, filmul este extrem de minuțios lucrat în a reconstitui atmosfera acelor ani, așa cum a ajuns ea la noi filtrată prin cinematografie. Iar acest efort este bine camuflat, devenind mai puțin izbitor decât în alte filme.

Cu chipul său hârșit și privirea când amenințătoare, când șmecherească, Clive Owen dă bine în rolul nelegiuitului cool (îl ajută și geaca neagră de piele), așa cum erau odată adevărații bad guys – amestec de cinism, duritate, experiență de viață, suflet mare și efuziuni emoționale bine controlate.

Pilon al filmului, opoziția dintre personajul său, Chris, tocmai ieșit din închisoare, și fratele său, polițistul model Frank (jucat de Billy Crudup), i-ar speria probabil pe majoritatea cineaștilor de astăzi, din cauza aparentei facilități în care este construită (chiar și cu semitonurile aplicate relației dintre cei doi).

Însă tocmai contrastele de acest fel (așa cum este și cel dintre prostituata jucată de Marion Cotillard, vechea iubită a lui Chris, și inocenta interpretată de Mila Kunis, noua sa cucerire) erau una din mărcile înregistrate ale genului pe care „Legături de sânge” îl imită cu relativ succes, fără intenția de a-l revoluționa.

Într-o epocă în care thrillerurile venite de peste Ocean presupun (aproape) exclusiv efecte speciale, acțiune-acțiune-acțiune și cât mai năucitoare și forțate răsturnări de situație, calmul aproape desuet (inclusiv al urmăririlor de mașini) și previzibilitatea care învăluie „Legături de sânge” ar putea fi luate drept lipsa unei semnături regizorale ferme.

Retragerea lui Canet în spatele unei regii fără spectaculozitate și personalitate (lucru vizibil și în aparenta scăpare din mână a unor actori) lasă loc desfășurării unui film de gen mainstream și fără mari pretenții (spre deosebire, de exemplu, de „Argo”), dar fără îndoială agreabil.

Lungmetrajul este distribuit în România de Independența Film și a intrat în cinematografe din 27 iunie.

INFO

Blood Ties/Legături de sânge

Regie: Guillaume Canet

Cu: Clive Owen, Marion Cotillard, Billy Crudup, Mila Kunis, Zoe Saldana, James Caan, Matthias Schoenaerts

Rating: ●●●○○

Foto: Captură Blood Ties

 

14
/11
/23

"În lunile octombrie şi noiembrie am stat o lună la Timișoara ca bursier: am primit o bursă de creație Taifas în colaborare cu librăria La Două Bufnițe" - scriitorul Vasile Ernu îşi împărtăşeşte impresiile despre prima ediţie a unui nou festival timişorean.

14
/11
/23

Începând de vineri spectatorii sunt așteptați undeva în (v)estul sălbatic, în România anului 1944 când cel De-al Doilea Război Mondial se apropie de final. WARBOY spune povestea plină de emoție a unui adolescent care, încercând să salveze cei doi cai ai familiei, pornește într-o călătorie inițiatică, traversând peisajul sălbatic al Munților Apuseni.

14
/11
/23

Documentarul-portret „𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒂̆ 𝒄𝒉𝒆𝒂𝒎𝒂̆ 𝑵𝒐𝒓𝒂, 𝒄𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒆𝒓𝒖𝒍 𝒎𝒆𝒖 𝒆 𝒔𝒆𝒏𝒊𝒏” (regie: Carla-Maria Teaha), care o aduce în prim-plan pe una dintre cele mai iubite scriitoare din România, se vede, începând de astăzi, în cinematografele din România, distribuit de Bad Unicorn.

13
/11
/23

CRONICĂ DE FILM Aflată la debutul în regie, Carla Teaha propune “De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin” (2023), un documentar portret, plin de deferenţă, despre o scriitoare îndrăgită şi nonconformistă, Nora Iuga. Din 17 noiembrie, în cinematografe.

13
/11
/23

Bucharest Best Comedy Film Festival și-a ales filmul câștigător dintre cele 10 participante în competiție. Marele câștigător este o comedie venită direct din Peru pe marile ecrane din România. Surori vitrege a fost ales în unanimitate de către juriul festivalului, cucerind imediat și publicul participant la Gala de închidere, când a fost anunțat drept marele câștigător.

01
/11
/23

În noiembrie, HBO Max vine cu filme și seriale proaspete, noi episoade și sezoane ale unor producții de succes, dar și cu documentare care promit să nu dezamăgească.