Când Purcărete „macină” cafeaua, năvălesc aromele artistice
https://www.ziarulmetropolis.ro/cand-purcarete-macina-cafeaua-navalesc-aromele-artistice/

Aşteptând să înceapă spectacolul lui Silviu Purcărete “Moliendo Café” (Măcinând cafeaua”), te laşi prada pentru câteva minute unor gânduri legate de starea ta atunci când îţi pregăteşti o cafea acasă, la birou sau când îţi cumperi o cafea, zăbovind în gară sau în aeroport, când ţi se serveşte o cafea fie că eşti într-o vizită, fie că eşti într-o cafenea, într-un birt…

Un articol de Maria Sârbu|15 noiembrie 2014

Dar şi atunci când stai la o cafea cu cineva… Încerci să ordonezi cumva astfel de gânduri, însă este imposibil. Băutul căfelei, statul la o cafea întotdeauna îţi dau o altă stare…

“Moliendo Café”, producţie comună a două instituţii de spectacole din Timişoara – Teatrul German de Stat şi Teatrul Maghiar de Stat “Csiky Gergely”, care împart acelaşi sediu -, a deschis a IV-a ediţie a Festivalului European de Teatru „Eurothalia”, organizat în oraşul de pe Bega între 8 şi 17 noiembrie.

Fiind vorba de două trupe ce vorbesc limbi diferite, Silviu Purcărete şi-a propus să realizeze, avându-i alături pe scenograful Dragoş Buhagiar şi pe compozitorul Vasile Şirli, o creaţie scenică „fără prea multe vorbe”. Au fost antrenaţi aproape 40 de actori din cele două teatre. A fost o premieră din mai multe puncte de vedere.

Scena e o cafenea: mese şi scaune; un pian la care cântă o femeie, alături fiindu-i un bărbat ce cântă la saxofon; chelneri, clienţi – de toate categoriile şi de diferite naţii, intrând şi ieşind. Mai în spatele scenei, după un perete transparent, se conturează oarecum povestea cafelei, printr-un personaj care nicidecum nu poate intra în lumea de dincoace, căci el e undeva în trecut, cu sacii lui de cafea: cafeaua pe care o comercializa, o aducea mai aproape de oameni ca pe o licoare pe cât de dorită, pe atât de nefolositoare de cele mai multe ori. Secole la rând, cafeaua i-a ademenit pe oameni.

LP4_8279

“Moliendo Café” este titlul unei bucăţi muzicale din anii ’50, cântată în întreaga lume. Astfel muzica trebuia să fie un personaj în sine în spectacolul respectiv.

Ca să aduci un omagiu cafelei, într-un spaţiu cum e cafeneaua, trebuie să te inspiri din diferite culturi.

Aşa au făcut cei ce s-au implicat în acest spectacol: te induc în atmosfera cafenelelor pariziene, de pe Sant Germain des Prés, bunăoară, căci aşa cum spunea Vasile Şirli, a făcut “o scurtătură între Brigitte Bardot, Paris şi epoca anilor ’50-’60”, enumerând titlurile cântecelor cântate de BB, titluri ce reprezintă textul în franceză cântat de actorii din spectacol; te induc în faimoasele cafenele „Puşkin” – cântându-se o minunată romanţă de Dunaievski – sau în cele din Argentina… Nu lipseşte un citat din „Moliendo Café”, nu lipsesc referinţe la “Zece negri mititei” – bineînţeles cu muzica respectivă, nu lipseşte muzica originală…

Provocator e în „cafeneaua” lui Purcărete, frecventată de lume de tot soiul, care e mereu imprevizibilă: aici se flirtează, se bârfeşte, aici sunt certuri între cupluri, aici se reglează conturi, aici se şi tace…

L-am întrebat pe Vasile Şirli de unde i-a venit inspiraţia pentru muzica din spectacol şi a spus: „Atunci când am scris nu aveam deloc arome de cafea, aveam ritmuri, aveam o anumită dinamică şi ideea era să fac o muzică utilă pentru acest tip de spectacol, plecat de la exerciţii, de la un workshop, de la un atelier de creaţie pentru care am vrut să dau mijloace regizorului, aşa cum o fac întotdeauna.

Am început repetiţiile muzicale prevenind pe toată lumea că vor trebui să înveţe tot ceea ce se cântă, că vor fi şi muzici instrumentale, bineînţeles, dar cele vocale sunt mai greu de învăţat. A scrie aceste muzici despre cafea a fost un parcurs pentru care fac muzică de teatru. Această «cafea» a însemnat pentru mine reîntoarcerea la Timişoara, deşi nu am mai lucrat aici în teatru, dar am copilărit în Timişoara. Este o bucurie să întâlneşti noile generaţii de actori, să lucrezi cu ei, să-ţi dai seama de pasiunea şi de nedumerirea lor, uneori”.

Vasile Şirli a mărturisit că şi-a dat teme, propunându-şi, deci, să aducă omagiu originii cafelei. S-a cam jucat şi a ieşit ceva frumos.

LP4_8311Totul pare simplu în acest spectacol, cu trimiteri la cafeaua politică, la cafeaua erotică, la cafeaua populară… E ca o magie, dar îţi dă teme – de gândit. La ce bun e cafeaua? Nu, nu cred că aş renunţa la această băutură! Şi nici la statul la o cafea!

Eurothalia – o platformă pentru teatrul de calitate

Festivalul Eurothalia este organizat de Teatrul German de Stat din Timişoara, al cărui director este neobositul Lucian Vărşăndan. Au fost selecţionate spectacole din create şi de Alexandru Dabija, Yuri Kordonsky, Alexander Hausvater, Radu Afrim, Gigi Căciuleanu, Niky Wolcz, Bocsárdi László, de regizori străini precum Sanja Mitrović sau Volker Schmidt.

Publicului i s-au propus montări din România, Germania, Austria, Olanda, bucurându-se astfel de: “O… ladă”, creaţie colectivă după Ion Creangă, în regia lui Alexandru Dabija (Teatrul Tineretului Piatra Neamţ), “Pescăruşul” de Cehov, regia Yuri Kordonsky (producţia teatrului gazdă), “Folia, Shakespeare & Co”, după Shakespeare, un spectacol de Gigi Căciuleanu (producţie Art Production – Gigi Căciuleanu Romania Dance Company), “Crash Course Chit Chat” – concept, coregrafie şi regie Sanja Mitrović (Olanda), “After All” – concept Vava Ştefănescu (CND), “Călătoria spre Petuşki”, după Erofeev, regia Laura Linnenbaum (Germania), “Boala familiei M” de Fausto Paravidino, regia Radu Afrim (Teatrul Naţional Timişoara), “Ţinuturile joase” de Herta Müller, regia Niky Wolcz (teatrul gazdă), “Povara lui Ossi” de Frieder Schuller, regia Daniel Plier (Teatrul Naţional Sibiu), “Astă-seară: Lola Blau” de Georg Kreisler, regia Alexandru Dabija (Teatrul Evreiesc de Stat), “Hamlet” de Shakespeare, regia Bocsárdi László (Teatrul “Tamási Áron” Sfântu Gheorghe), “Sânge năvalinic” de Nurkan Erpulat & Jens Hillje, regia Volker Schmidt (Austria), “Frau Hess şi grădinile ei” de Milton Frederick Marcus, regia Alexander Hausvater (Teatrul Evreiesc de Stat), “Victor sau copiii la putere” de Roger Vitrac, regia Silviu Purcărete (Teatrul Maghiar de Stat Cluj).

Nu este uşor să organizezi astăzi un festival, dar iată ce ne-a spus Lucian Vărşăndan: “Este un festival care a avut un traseu destul de sinuos până acum, în sensul că în 2011 şi 2012 nu am putut să-l organizăm din motive financiare. Între timp lucrurile s-au îmbunătăţit. Cu sprijinul Primăriei Timişoara, am reuşit în 2013 să-l reluăm şi în 2014 suntem la a IV-a ediţie.

Festivalul îşi propune a fi o platformă pentru teatru de calitate, teatru inovativ, din România şi din Europa, de a contribui la crearea de legături – un festival se adresează comunităţii şi vrea să stimuleze dialogul intercultural. Spectacolul “Moliendo Café” este o premieră din mai multe puncte de vedere: nu doar colaborarea cu Silviu Purcărete, ci e şi prima împrejurare în care cele două companii realizează împreună un proiect. A fost un proiect ambiţios, un proiect care a stimulat foarte mult în bine şi în cel mai fast mod cu putinţă cele două trupe.

Ne dăm seama, după acest spectacol, că e vorba de un mare şi unit colectiv, care face dovada performanţelor sale, a disponibilităţilor sale şi lucrul acesta se întâmplă şi sub bagheta unuia dintre cei mai importanţi regizori din Europa. Aşa că avem multe motive de bucurie, mai ales că am reuşit să deschidem festivalul cu acest ambiţios proiect.

Avem în program multe spectacole de teatru-dans, căci reprezintă o componentă pe care încercăm să o deservim din ce în ce mai mult. Este un gen foarte apreciat şi are un caracter inovativ, demn de luat în seamă. Pe de altă parte, am invitat câteva trupe străine, care nu prea pot fi văzute aici, dar totodată încercăm să promovăm spectacole din România în faţa unor oameni de teatru şi jurnalişti din străinătate.

Încercăm totodată să prilejuim publicului din Timişoara să vadă sau să revadă creaţiile unor importanţi regizori, care au marcat afişul teatral din România în ultimele stagiuni”.

06
/12
/15

Regizorul Ron Howard („O minte sclipitoare”) aduce, din 4 decembrie, pe marile ecrane aventura „În inima mării”, o ecranizare a best-sellerului omonim semnat de Nathaniel Philbrick despre expediţia vaporului Essex. Dezastrul maritim real l-a inspirat pe Herman Melville să scrie „Moby-Dick”. Însă cartea nu relatează decât jumătate din poveste.

06
/12
/15

,,Suflet vagabond” este o poveste neterminată despre viața celor mereu pe drum – imaginată de o actriță și un muzician: Simona Măicănescu și Alex Simu. Ideea acestui spectacol s-a născut în 2014 pe scena celei de-a 15 ediții a Festivalului Cultural European din Alger, când cei doi artiști s-au hotărât să construiască împreună o poveste, a lor și a altor mii de oameni: povestea celor care călătoresc, umblă, aleargă întruna pentru că nu știu altfel să asculte lumea de azi.  

05
/12
/15

”O singurătate prea zgomotoasă” de Bohumil Hrabal (în traducerea lui Sorin Paliga) a fost publicată recent la Editura Art, în seria de autor dedicată scriitorului ceh.

05
/12
/15

Deşi, cu acest ultim film al francizei (“Jocurile Foamei: Revolta – partea 2”) se închide cercul celor trei ani în care Jennifer Lawrence a intrat în pielea lui Katniss Everdeen, gaiţa zeflemitoare rămâne un model de stil şi look pe care nu îl vom uita prea curând.

04
/12
/15

Sâmbătă, 5 decembrie, Teatrul Excelsior face un cadou tuturor copiilor organizând o reprezentaţie extraordinară a spectacolului Tărâmul Poveştilor – poveste muzicală de Stelian Milu, la Palatul National al Copiilor Bucureşti, de la ora 10.30, la Sala Mare.

04
/12
/15

Primăria Sectorului 3 organizează în perioada 6-23 decembrie, în parcul Alexandru Ioan Cuza, o serie de şapte evenimente muzicale dedicate Crăciunului. Seria evenimentelor va fi deschisă duminică, de Sfântul Nicolae, va continua în weekend-ul următor, precum şi în fiecare seară între 20 şi 23 decembrie.

04
/12
/15

Trupa Sigur Ros, care nu a mai susţinut spectacole din anul 2007, va concerta, în premieră în România, la Festivalul Electric Castle 2016 de la Bonţida, judeţul Cluj, muzica islandezilor figurând pe coloana sonoră a peste zece filme şi seriale

04
/12
/15

Ultimul hit al lui Adele a devenit, finalmente, subiect de ironie şi parodie, după ce nu mai poţi deschide un radio cinstit fără să asculţi faimoasa melodie.

03
/12
/15

„Moromeţii” poate fi privit ca o apariţie de necrezut: este un film lansat spre sfârşitul perioadei comuniste, când, la fel ca întreaga atmosferă din ţară, peisajul cinematografic devenea tot mai puţin respirabil din cauza cenzurii şi a ideologiei partidului unic.