Mic îndrumar (or îndreptar) de cum să păşeşti spre primul concert de muzică clasică. Pentru că tot începe Festivalul Enescu, pe 30 august…
Un articol de Corina Dima|28 august 2015
Ieri am primit un telefon de la un amic care îmi cerea disperat ajutorul: «Ce să fac, de unde să o apuc?… Am primit o invitaţie de la mătuşă-mea Smaranda să merg la Festivalul Enescu, la un concert la Sala Palatului… Nu am fost în viaţa mea la un concert de muzică clasică, dar sunt curios, aş vrea să mă duc, să văd şi eu cum este.
Nu ştiu la ce să mă aştept, cam cât durează, habar nu am cu ce trebuie să mă îmbrac, cum să mă pregătesc. Aşa de-a lungul timpului, m-am mai gândit eu că mi-ar plăcea să merg o dată, să văd cum e… Că mai ascult, când şi când, nişte bucăţi faine, am nişte CD-uri în maşină… dar niciodată nu am reuşit să mă mobilizez, să aleg concertul, să iau bilete etc. Acum cred că e momentul… am bilete şi vreau să mă duc la concert! Daaar, ce să fac, cum se face?…»
Şi iată ”intriga” acestei conversaţii…
Păi, hai să o luam pe rând, întâi cu sosirea acolo, la concert, cu ora de începere…
Concertul începe la 19:30 la Sala Palatului (aşa încep toate concertele de la Sala Palatului) asta înseamnă să ajungi acolo la ora 19:10/ 19:15. Pentru că o să îţi ia timp atât parcarea cât si găsitul locului în sală (gândeşte-te că sala are peste 4.000 locuri, deci o să dureze ceva timp să intre atâta lume şi să îşi ocupe scaunul fiecare …).
Şi, ca la orice spectacol, trebuie să fii pe locul tău înainte să apară artiştii pe scenă! După ce au intrat aceştia, gata cu mişcările de trupe şi căutatul locurilor prin sală!
Sunt oameni şi oameni care întârzie (na, se mai întâmplă), care ajung în sală după ce concertul a început. Şi ce să vezi, unii dintre ei chiar vor să ajungă imediat la locurile lor şi n-o să-ţi vină să crezi dar ridică câte jumătate de rând în picioare… Poate că nu-şi dau seama dar nu derajează doar oamenii pe care îi ridică în picioare ci şi toate persoanele din spatele acelui rând. Alţi întârziaţi stau cuminţi într-un colţ, sprijiniţi undeva, pe o latură a sălii şi îţi ocupă locul la pauză. Aşa e firesc, aşa ar trebui să facă toată lumea.
Apropos de situaţii hilare într-un astfel de context – odată am asistat la o scenă la Ateneu: începuse concertul şi 2 persoane au ocupat repede nişte locuri care rămăseseră libere pe mijlocul unui rând (nu aveau bilete pentru ele). După 5 minute au venit şi cei care aveau biletele si au intrat şi ei pe rând. Îţi dai seama ce penibil, unii dădeau să intre, alţii să iasă, fiecare bombănea în legea lui, fiecare se simţea ofensat şi zicea că are dreptate… Şi uite-aşa au reuşit să deranjeze foarte multă lume din sală, posibil şi artiştii de pe scenă…
Dar cu ce mă îmbrac, nu mi-ai spus…
Subiectul acesta este foarte vast şi are multe nuanţe şi multe interpretări. Sunt însă nişte repere clare, eu aş recomanda 2 variante: elegant şi (smart) casual, cum ar spune eticheta.
Unii domni se simt eleganţi şi confortabili atunci când poartă frac cu papion iar doamnele când îşi expun perlele la o rochie preţioasă de seară. Pentru alţii un costum înseamnă să fii şic şi cu bun-gust. Nu este obligatorie niciuna dintre aceste ţinute…
Important este să te îmbraci decent, frumos şi să te simți bine în pielea ta, cu ceea ce porţi – o cămaşă cu un pantalon de stofă/ o fustă sau o rochiţă, după caz. Varianta (smart) casual pentru domni înseamnă fără cravată (e opțională), iar sacoul şi pantalonul nu trebuie să fie de la acelaşi costum, ci piese diferite combinate.
Pentru doamne, e mai amplă descrierea – la fel, nu trebuie să poarte piesele de la deux-piece, poate fi combinaţie de fustă (lungime decentă) cu bluză, cămaşă, în culori uni or imprimeuri etc. Ca la orice spectacol care se desfăşoară seara, într-o sală de spectacol, nu o să venim în pantaloni scurţi sau în rochie de plajă cu şlapi. Personal, mi se pare rezonabil şi un blug simplu, clasic (adică fără să fie sfâşiat pe toate părţile sau plin de ştrasuri sau ţinte strălucitoare) alături de o cămaşă cu mânecă lungă, eventual şi cu sacou.
Unora nu li se pare potrivit să vii în jeans, consideră o ţinută sport, ne-eligibilă pentru un concert. E vorba, până la urmă, de un aspect decent şi îngrijit şi nu cred să existe o reţetă, să te îmbraci într-un anumit fel la un concert. Cu toţii avem în garderobă multe haine, şi, cu siguranţă vom găsi ceva decent pentru un concert.
Si, un lucru foarte important, telefonul mobil
Înainte de începerea concertului, telefonul mobil se dă pe silent, flight mode sau se închide. Aceasta este o regulă de (atât de) minim bun-simţ, regulă de bază, atunci când te afli într-o sală de spectacol (fie el concert, film, teatru, dans…).
Ca să nu mai adaug că muzica se exprimă prin sunete, adică acesta este materialul prin care ea se manifestă, aşa ajunge la noi mesajul – şi, ce să vezi, telefoanele scot sunete!, deci bruiază, intervin brutal în discursul sonor… ce interesant!
Cât durează un concert?
Un concert de muzică clasică, muzică simfonică, este organizat, ca principiu, în 2 părţi, având o pauză la mijloc. Din punct de vedere al timpului, întreg concertul durează aproximativ 2 ore.
Ca descriere/ tipuri de lucrări muzicale: prima parte înseamna un concert pentru un anumit instrument sau instrumente soliste – exemplu Concert pentru pian şi orchestră, Concert pentru vioară, violoncel şi orchestră etc., precedat sau nu de o lucrare scurtă (gen uvertură, suită etc.).
Partea a doua a concertului este reprezentată de o lucrare mai amplă, de cele mai multe ori este o simfonie (poate fi şi o lucrare vocal-simfonică, adică, pe lângă orchestră, să participe şi corul). Există multe excepţii, însă acesta este structura de bază.
Dar când se aplaudă?…
Regula de bază, atunci când poţi să aplauzi: dirijorul lasă mâinile în jos şi se întoarce înspre public. Să îţi explic – fiecare lucrare muzicală este alcătuită dintr-o succesiune de mai multe părţi (care sunt separate între ele de o mică pauză; între părţile lucrării nu se aplaudă ci doar la finalul piesei muzicale).
Întotdeauna există şi un program de sală unde sunt trecute lucrările şi numărul de
părţi care compune piesa respectivă. E bine să te uiţi peste program înainte, să ştii ce urmează să se interpreteze în seara respectivă.
Aşa cum în literaratură sunt diverse genuri (ex. poezie, nuvelă, basm, roman etc), la fel sunt şi în muzică – genuri muzicale (sonată, concert, simfonie, opera etc) care implică anumite reguli de scriitură şi combinaţii de instrumente-voci. Părţile care intră în componenţa unei lucrări muzicale se cântă cu o mică pauză între ele; spre exemplu, cele 4 părţi ale unei simfonii se cântă cu o mică pauză, ca o respiraţie – ca pauza între strofele unei poezii. Deci, între părțile unei lucrări nu se aplaudă, ci doar la finalul său.
Însă, cel mai important: du-te la concert!
Şi vezi acolo dacă te poţi împrieteni cu muzica or ba! Proba valorii şi a timpului a trecut-o (ascultăm anumite piese de peste 300 ani!…). Vezi cum ţi se par sonorităţile, ce spun ele, cum sună piesele din anumite perioade muzicale şi stiluri, cu ce compozitori rezonezi, cum e dirijorul, ce instrumente preferi. Nu trebuie să te documentezi, să studiezi ceva anume ca să poţi intra în sală.
Muzica nu este zămislită doar pentru cei avizaţi, care cunosc notele muzicale… nu, muzica este pentru toată lumea! Trebuie doar să îţi îndrepţi un pic atenţia înspre ea şi o să îţi povestească.
Ea transmite, emană, şopteşte, gângureşte, îmbie, glumeşte, plânge, zboară, inspiră, pluteşte, visează, zăboveşte, adie, alină, umple, stârneşte, cucereşte… e viaţă!
Ascultă şi ia aminte la ce îţi spune ţie!
FOTO: Facebook Mezzo
