Cantosurile domestice. O cronică, aproape
https://www.ziarulmetropolis.ro/cantosurile-domestice-o-cronica-aproape/

„4 A.M. Cantosuri domestice” este o plachetă de versuri de Radu Vancu. 4 A.M. este cea mai grea oră dintr-o noapte. Puţini reuşesc să o depăşească. Încă şi mai puţini dintre supravieţuitori sunt poeţi.

Un articol de Andrei Crăciun|14 octombrie 2015

Îmi place – dimineața – să zăbovesc într-una dintre acele stații de metrou cu peronul pe partea stângă. Caut ochii călătorilor, iar călătorii își feresc ochii. Nimănui nu îi place să fie privit atât de devreme.

Uneori, le găsesc privirile și – atunci – încerc să văd ce duce fiecare. Fiecare duce ceva în privire. Sunt priviri de tineri și sunt priviri de bătrâni, sunt priviri de contabili și sunt priviri de studente la Litere și de studenți în științe economice, tot mai rar în chimie. Sunt priviri de bugetari, sunt priviri de artiști și sunt priviri de manageri de proiect, câteodată doar, căci managerii de proiect nu coboară în subteran.

Sunt priviri de îndrăgostiți și sunt priviri de oameni care caută doar un pretext ca să ucidă. Sunt privirile celor care îmbătrânesc, tot mai obosiți de viață, între o factură și următoarea.

Sunt priviri albastre și sunt priviri din care culoarea a fost evacuată. Sunt privirile goale ale celor care s-au predat. Nu port niciodată asupra mea o oglindă. Foarte rar îmi mai găsesc curajul de a privi spre mine.

Nu caut în privirile acestea nicio fereastră către nicio inimă. De mult nu mai cred în ferestre, și nici măcar în inimi. Dar se poate să fi învățat câte ceva despre oameni tot agățându-mă de ochii lor. Cred că aș putea să recunosc, destul de ușor, un poet. Poeții, însă, evită diminețile.

Desigur, ar fi mult mai ușor dacă fiecare om ar fi rugat să poarte cu sine o coală A4 pe care să aștearnă câteva cuvinte personale sau, poate, un simplu desen. Desigur, așa ceva ar fi posibil doar într-un lagăr. Nu ar fi chiar cel mai aspru dintre lagărele din istorie. Nu se întâmplă. Oamenii nu poartă cu ei scrisori în care să se recomande. Le rămân privirile.

Nu îl cunosc pe Radu Vancu. Nu l-am văzut. I-am citit cartea “4 A.M. Cantosuri domestice” (Casa de Editură Max Blecher, 2015), căzând pe rând în admirație și deznădejde. Admir poezia, de câte ori se întâmplă – atât de rar – să o întâlnesc. E prea puțină frumusețe în lume. Deznădăjduiesc de câte ori se întâmplă să citesc un asemenea poet, care poate să scrie cu sine însuși cu o asemenea cruzime asemenea adevăruri.

Radu Vancu se scrie, își schimbă biografia tragică pe câteva versuri cu care se va așeza în textele care se vor scrie în viitor despre literatură, dacă se va mai scrie ceva vreodată despre literatură, dacă va mai exista viitor.

Radu Vancu revine – obsesiv – la moartea tatălui său, care s-a sinucis. El i-a tăiat frânghia, constatând că erecțiile spânzuraților nu sunt o legendă. Cum să nu revii obsesiv la așa ceva?

Radu Vancu, poetul, s-a abătut o vreme în alcool și furie și meserii marginale. A fost salvat și el de o dragoste mare, singura care poate să salveze un poet, deși, la drept vorbind, puțini au norocul. Apoi a avut un fiu. Poezia sa capătă, odată cu paternitatea, nuanțele unui scepticism tot mai ponderat.

Radu Vancu scrie atât de frumos, atât de frumos, frumos ca Mircea Ivănescu, despre tot ce e mai urât pe lume, despre tot ce ni se ia atunci când ni se ia speranța. Radu Vancu scrie așa:

“Cantos XXXVIII

Noaptea aia de-acum 7-8 ani
când te plimbai prin Cisnădie
după 2 sau 3 zile de băut
suicidar, zapoi, cum spun rușii,

și în piața centrală din fața primăriei
te-ai apropiat de câinele care te privea
cu ochii lui tata, ai îngenuncheat lângă el
i-ai luat capul în palme și l-ai sărutat pe ochi,

el a încremenit așa, de spaimă sau de surpriză
sau știind, și ați rămas așa o vreme nedefinită
în ploaia care cădea cum cad toate ploile

peste oamenii și câinii care fraternizează –
îmbibată, adică, până în fiecare picătură
de-o nesimțire tipic și profund umană.”

După ce i-am citit cantosurile lui Radu Vancu, trei nopți la rând am visat același vis: că ne întâlnim, absolut întâmplător, într-o piață din Sibiu, nu neapărat cea mare, sau poate că eram pe un pod, și acolo eu îmi scot o pălărie, apoi o altă pălărie și o altă pălărie și o altă pălărie și o altă pălărie, toate albastre, privindu-i privirea, ca unui frate, în timp ce peste noi se ivesc zorile, și undeva în depărtare se aude pianul unui jazz-man și în dimineața aceea totul este poezie, totul este îndurabil.

Apoi, invariabil, urmează, din nou, realitatea cu peronul pe partea stângă.



11
/05
/16

Peste 100 de poeți din 23 de țări vin la cea de a VII-a ediție a Festivalului Internațional de Poezie București (FIPB), care va avea loc între 18 și 22 mai. 22 de invitați din străinătate, pe lista oaspeților numărându-se poeții nominalizați la Premiul Nobel pentru Literatură, precum Ko Un (Republica Coreea) sau Yang Lian (China), vor veni la București în această lună.

08
/05
/16

Există întâmplări în viaţă care par a fi extrase din romane, iar cele din romane, de multe ori, par rupte din viaţă. Ioan Russu Şirianu povestește în memoriile sale cum, eliminat din școala de la Arad, îmbrăcat cu iţari şi surtuc, încălţat cu opinci, pleacă pe jos spre Bucureşti, nădăjduind că-şi va găsi de lucru la unchiul Slavici.  Pe drum, îl cunoaște pe George Coșbuc.

05
/05
/16

,,Viaţa ficţiunii după o Revoluţie” este cea mai recentă carte publicată de Radu Cosaşu (Oscar Rohrlich). A apărut în această primăvară la Editura Polirom. Cartea aceasta (un roman, nu o colecţie de eseuri!) este scrisă ca un teribil epistolar în două părţi.

27
/04
/16

Rămăşiţele pământeşti ale lui Pablo Neruda au fost reînhumate pe țărmul Oceanului Pacific, în grădina casei sale din Isla Negra, pe coasta centrală chiliană. În urmă trei ani, trupul scriitorului fusese exhumat pentru a clarifica dacă poetul a fost asasinat în timpul dictaturii lui Augusto Pinochet.

26
/04
/16

Actrița Oana Pellea va fi, vineri, alături de Cristina Casian și Barbu Ollănescu-Orendi, oaspetele Serilor "Acasă". În cadrul evenimentului, sub genericul "Acasă la boierii Ollănești și la Amza Pellea" vor fi prezentate cărţile: "Jurnal 2003-2009", de Oana Pellea, "Să râdem cu Nea Mărin", de Amza Pellea și "Așa a fost să fie. Amintiri din anii mei buni și răi", de Barbu Ollănescu-Orendi.

24
/04
/16

“În dulcele stil clasic”, „Donul liniştit”, „Românismul, Catehismul unei noi spiritualități”, „Moara cu noroc”, „Leo Africanus” sau chiar... „Abecedarul” sunt cărţi care au trasat direcţii în personalitatea şi cariera actualilor lideri ai României. De Ziua Internațională a Cărții, revista Q Magazine a “interogat” câteva dintre personalităţile zilei pe tema cărţii preferate. Vă prezentăm mai jos scurte fragmente din acest demers.

22
/04
/16

În mai puţin de o lună, în capitală debutează cea de a VII-a ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti (FIPB). Peste 100 de poeţi din peste 20 de ţări vor sosi la Bucureşti în perioada 18 – 22 mai, prilejuind publicului iubitor de poezie ocazia de a participa la peste 20 de evenimente: lecturi publice, mese rotunde, dezbateri și performance-uri.

22
/04
/16

„Nu-i amintire care să nu se şteargă cu timpul, nici durere pe care să nu o mistuie vremea.”, Don Quijote de la Mancha, Miguel de Cervantes. În urmă cu 400 de ani se stingea din viaţă întemeietorul romanului modern şi simbolul literaturii spaniole.

21
/04
/16

Comemorarea a 400 de ani de la moartea lui Miguel de Cervantes, în 22 aprilie, va marca și sfârșitul unei serii de 17.000 mesaje postate pe Twitter care reproduc integral romanul "Don Quijote" al scriitorului emblematic al literaturii spaniole. Autorul acestei ingenioase transcrieri este un inginer informatician spaniol de 55 de ani.

21
/04
/16

Vacanţe filocalice, de Gabriel Pătraşcu, şi Crux, de George State sunt volumele câştigătoare ale Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, ediţia 2015, la secţiunea „Proză”, respectiv „Poezie”. Ambele volume vor fi lansate în cadrul Salonului Internaţional de Carte „Bookfest”, care va avea loc în perioada 1 – 5 iunie, la Romexpo Bucureşti.

20
/04
/16

În această seară, de la ora 19.00, la Club A din Bucureşti (Str. Blănari nr. 14), în cadrul „Cafenelei critice”, va avea loc un dialog cu Matei Vişniec despre ultimul său roman, Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă..., apărut recent la Editura Cartea Românească, disponibil şi în format digital. Invitați: Bogdan-Alexandru Stănescu, Cosmin Ciotloş; Amfitrion: Ion Bogdan Lefter