Pe lista de lecturi a lunii septembrie, am inclus „O librărie în Berlin” de Françoise Frenkel, „Îţi voi da toate acestea” de Dolores Redondo, „Către frumuseţe” de David Foenkinos, „Arsă cu acid” de Naziran şi Célia Mercier şi „Atlasul fericirii” de Helen Russell. Iată de ce!
Un articol de Alina Vîlcan|1 septembrie 2020
Cu cărțile lunii septembrie, pășim din Berlinul căzut în mâinile naziștilor într-un misterios castel spaniol, din Parisul artei în Pakistanul femeilor torturate și, la final, descoperim 33 de culturi care-și etalează obiceiurile asociate cu fericirea.
O librărie în Berlin (Editura Litera, 2020), de Françoise Frenkel, este una dintre acele cărți uitate la scurt timp după apariție pentru a reveni în atenția cititorilor decenii mai târziu. Publicat în 1945 la Geneva, cu titlul Rien où poser sa tête, volumul de față a fost republicat exact 70 de ani mai târziu, în franceză, după ce fusese descoperit întâmplător într-un talcioc din Nisa.
Françoise Frenkel, o evreică poloneză, își scrie memoriile fără a cădea în capcana dramatizării, deși viața nu a fost deloc blândă cu ea. Născută în Polonia, Frenkel studiază în Franța, deschizând la începutul anilor ’20 o librărie dedicată cărții franceze la Berlin. Primele măsuri împotriva evreilor o prind în orașul german, de unde, în preajma celui de-al Doilea Război Mondial, va fugi la Paris, iar de acolo la Avignon, Vichy, Nisa, Grenoble, Annecy și, într-un final, în Elveția.
Librăria sa din Berlin nu a supraviețuit nazismului, însă Frenkel a reușit să evite lagărele de concentrare, trăind ascunsă în hoteluri, lăsându-se găzduită de prieteni care astfel își puneau în pericol viețile, acceptându-și destinul și înfruntându-l cu un extraordinar curaj. Cu o recomandare de Patrick Modiano, cartea sa este o mărturie a unei istorii personale care merită aflată.
Îți voi da toate acestea (Editura Polirom, 2020), bestsellerul cu care scriitoarea spaniolă Dolores Redondo a cucerit lumea, propune o fascinantă galerie de mistere în centrul cărora se află Álvaro Muñiz de Dávila, mort într-un controversat accident în Galicia.
Încercând să descopere ce s-a întâmplat de fapt, soțul acestuia, Manuel, pătrunde într-o lume care până atunci îi fusese necunoscută – aceea a familiei Muñiz de Dávila, cu origini nobile și un trecut întunecat, din care nu lipsesc nici crimele, nici sinuciderile, nici drogurile și nici alte excese, care așteaptă înghesuite în vechiul conac pentru a fi descoperite. Sau nu.
În toată această aglomerare de mistere, cât loc mai rămâne pentru dragoste? Aflăm răspunsul la capătul a aproape 550 de pagini încărcate de suspans, accentuat cum nu se poate mai bine de o indubitabilă precizie a scriiturii.
Redondo, cunoscută publicului spaniol mai ales pentru romanele sale noir, dă dovadă de o incontestabilă capacitate de a-și face cititorul să vrea să știe ce se întâmplă mai departe în acest roman-aventură a cărui întrebare-cheie ar putea fi: ce e dincolo de aparențe?
Către frumusețe (Editura Humanitas Fiction, 2020), roman semnat de scriitorul francez multipremiat David Foenkinos, spune povestea lui Antoine Duris, care își lasă în urmă viața de profesor apreciat la Academia de Bele-Arte din Lyon pentru a se pierde în tumultul Parisului, unde se angajează ca paznic la Muzeul Orsay.
Duris caută să uite tot ce a trăit până atunci, să își șteargă urmele și iubirile, să își îngroape cariera, să devină un anonim care privește zile în șir aceleași lucrări de Modigliani – altădată subiectul tezei sale de doctorat, acum pictorul expus în sala pe care o păzește, sală înțesată de turiști cărora le ascultă conversațiile atunci când nu e complet acaparat să i se confeseze iconicei soții și muze a lui Modigliani, acea Jeanne Hébuterne închisă într-o ramă, care cândva își tăiase o șuviță de păr pentru a o așeza pe pieptul soțului său mort, cu o zi înainte ca ea însăși să moară.
Către frumusețe este un roman despre evadare și singurătate, despre magia frumuseții și a artei, despre felul cum iubim și cum conviețuim în societate și, bineînțeles, despre schimbare.
Arsă cu acid (Editura Polirom, 2020), autobiografia pakistanezei Naziran, scrisă împreună cu jurnalista franceză Célia Mercier, nu este o carte ușor de citit, însă nu este nici o carte de ignorat. Este incomodă prin adevărurile crunte pe care ni le pune în față, adevăruri dintr-o lume pentru noi îndepărtată.
Cât știm noi, cititorii europeni de azi, despre vitriolare sau atacarea cu acid? De ce am vrea să știm despre astfel de obiceiuri barbare? Pentru că ele există, iar într-o țară ca Pakistanul nici măcar nu trec drept ceva neobișnuit.
Naziran se numără printre supraviețuitoarele unui astfel de atac, ar fi putut muri „într-o cameră de spital din Multan, pacientă anonimă și fără chip”, ca atâtea alte femei din țara ei. Dar Naziran a supraviețuit, poate și pentru a-și spune povestea.
Oarbă și pentru totdeauna desfigurată, ea a continuat să lupte pentru drepturile sale, pentru șansa la viață, pentru custodia celor două fiice. Provenind dintr-o lume în care femeile, departe de a avea aceleași drepturi cu bărbații, sunt adesea tratate inuman, Naziran ne amintește, prin povestea sa, că brutalitatea și tortura la adresa femeilor încă nu s-au încheiat.
Atlasul fericirii. 33 de secrete ale fericirii culese din lumea întreagă (Editura Litera, 2020), de Helen Russell, este mai mult decât o carte despre cum să fii fericit. Într-o ediție spectaculoasă din punct de vedere grafic, volumul conține detalii culturale și chiar lingvistice care nu-și pot lăsa cititorul indiferent.
În aproape 300 de pagini, autoarea și jurnalista britanică Helen Russell, corespondentul The Guardian în Danemarca, inventariază expresii și concepte cu care starea de bine este asociată în diverse spații – de la accentul pe umanitate pus de ubuntu în Africa de Sud, la entuziasmul britanicilor exprimat prin jolly, de la obsesia australienilor pentru șanse echitabile numită fair go, la conceptul de fericire internă brută existent în Bhutan sau la dorul tipic brazilian din saudade, la bucuria de a trăi (joie de vivre) tipică pentru canadieni, la xingfu-ul chinezilor și la exuberanța dată de pura vida în Costa Rica.
Danezii au cuvântul arbejdsglæde, din câte se pare singurul din lume care aduce împreună cuvintele muncă și bucurie (și tot ei au una dintre cele mai scurte săptămâni de lucru din lume), pentru elvețieni a fost inventat cuvântul reprezentativ federerism, iar finlandezii îți vor rămâne în minte pentru kalsarikännit, provenit din kalsari, care în finlandeză înseamnă chiloți, și känni, care înseamnă beție, căci iernile sunt lungi și pentru finlandezi nu există fericire mai mare decât să bea în confortul casei.
Sunt numai o parte dintre ideile incluse de Russell în Atlasul fericirii, o carte atent documentată, bazată pe discuții cu localnici din țările selectate, ce surprinde minuțios obiceiuri din cele mai diverse culturi. Cu siguranță, o carte care te face să treci dincolo de micul univers de zi cu zi!
