Ce am învăţat. Lecţii de viaţă din categoria grea
https://www.ziarulmetropolis.ro/ce-am-invatat-lectii-de-viata-din-categoria-grea/

În numărul de primăvară, Esquire România a adunat într-un dosar lecţii de viaţă de la oameni din „Categoria grea“. Printre ei, regizorul Alexander Hausvater, actorul Sean Penn, scriitorii Salman Rushdie şi Jonathan Coe. Iată ce putem învăţa de la aceste personalităţi

Un articol de Dan Boicea|20 martie 2013

În numărul de primăvară, Esquire România a adunat într-un dosar lecţii de viaţă de la oameni din „Categoria grea“. Printre ei, Ilie Năstase şi Sean Penn, regizorul de teatru Alexander Hausvater şi scriitorul Salman Rushdie, alpinistul David Neacşu şi arhitectul Şerban Sturdza, fostul fotbalist Helmuth Duckadam şi cântăreţul Andrei Robin Proca.

Revista o găsiţi la chioşcuri, la 19,90 lei, dar şi în varianta pentru iPad, prin aplicaţia eChiosc.ro.

Alexander Hausvater:

„Sunt un colecţionar de poveşti. Niciodată n-am pus această întrebare care omoară povestea: «E adevărat?». Dacă tu-mi spui o poveste, mai contează dacă e adevărat sau nu? E important ca povestea să trăiască.“

„Orice om are ceva să mă înveţe. Faptul că eu sunt profesor e o păcăleală, pentru că eu am învăţat lecţia aia puţin înaintea ta. Oricine ar fi în faţa mea, eu sunt pregătit să-l ascult.“

Sean Penn:

„Tocmai am făcut un film la care mi-a plăcut să lucrez, «Gangster Squad» («Elita gangsterilor»). Dar cred că, în general, standardele sunt reduse. Foarte mult. Iar cei mai mulţi actori şi actriţe fac filme de duzină. Şi consider că sunt la fel de vinovaţi ca şi industria cinematografică. Înţeleg că vor să facă bani, au contracte de modelling, vând bijuterii sau parfumuri. Mă tâmpesc chestiile astea. Bob Dylan zicea odată într-un interviu – l-a întrebat cineva: «Chiar eşti aşa de retras?». La care el răspunde: «Nu, nu sunt retras, omule. Sunt exclusivist». Exclusivitatea e ca intimitatea.“

„În lumea ajutoarelor umanitare ţi se spune: «Vorbeşte cu oamenii, întreabă-i de ce au ei nevoie». Eu zic că trebuie să-i întrebi de ce au nevoie de patru ori, pe nepregătite – şi să nu iei în considerare primele trei răspunsuri. Şi abia atunci o să ajungi la miezul problemei. Pentru că ei nu cred că o să te mai întorci, aşa că o să-ţi ceară ce pot obţine de la tine pe loc. Iar asta nu e neapărat totuna cu ce au nevoie.

Salman Rushdie:

„Sfaturi despre cum să scrii un best-seller? N-aş şti să spun. Sfaturi de genul acesta ar trebui să cereţi de la Dan Brown sau Jeffrey Archer.“

„Ce are ţâţe mari, e blondă şi trăieşte în Tasmania? Salman Rushdie. Ăsta e bancul meu preferat despre mine.“

Jonathan Coe:

„Părinţii nu m-au încurajat să fiu scriitor. Nici nu au ţinut morţiş să mă descurajeze, dar am ştiut destul de devreme că ar fi fost mai fericiţi dacă aş fi încercat să fac ceva mai practic.“

„Chiar şi când Ce hăcuială, Casa somnului şi Clubul putregaiurilor au fost publicate şi au avut succes, în fiecare săptămână tatăl meu decupa din ziare anunţuri pentru slujbe în domeniul educaţiei şi mi le trimitea, spunându-mi: «Ar trebui să te gândeşti să aplici pentru asta, ar fi mai sigur».“

Credite foto:

Alexander Hausvater – foto: Camil Dumitrescu
Sean Penn – foto: Nigel Perry
Salman Rushdie – foto: Philip Sinden
Jonathan Coe  – foto: Cătălina Bucur

articol publicat cu acordul Esquire România

13
/03
/15

NOUA GENERAŢIE DE ARTIŞTI Din 2008 este actor, licenţiat al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică ,,I.L.Caragiale”. A jucat şi joacă la Nottara, Comedie, Mic, Foarte Mic, dar şi la Green Hours şi Godot. Luni, 16 martie 2015, la ora 19.30, Sala „George Constantin“ a Teatrului Nottara, Şerban Gomoi joacă în spectacolul „Mizantropul“ de Molière, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu.

20
/02
/15

De 40 de ani slujeşte scena şi este încă îndrăgostit de teatru. Bogat sufleteşte şi profesional, actorul Dan Condurache îşi gestionează timpul şi fiinţa cu mare cumpătare, cu sinceritate, uneori cu duritate, purtând un mare respect publicului pe care îl doreşte în sala Teatrului Mic şi pentru care este dispus să lase sudoare, lacrimi şi...

31
/01
/15

O zi întunecată de ianuarie, pe o stradă cu nume de compozitor francez. Un apartament într-un bloc de două etaje, o sufragerie cu sobă de teracotă verde; când scaunele și masa de plastic sunt date la o parte, se transformă într-un ministudio, în care Miriam Răducanu dansează din 1956.

28
/01
/15

Dacă nu ar fi existat, cu siguranţă, ar fi trebuit inventat. Nu ştim cum. Habar nu avem. Nu avem informaţii cu privire la o astfel de invenţie! Omenirea e departe de asemenea performanţe. Până la urmă, tot natura face ce vrea.