„Censor”. Un horror proaspăt
https://www.ziarulmetropolis.ro/censor-un-horror-proaspat/

CRONICĂ DE FILM „Censor” (2021), proiectat în secţiunea Lună Plină de la TIFF, este un horror britanic de debut al unei regizoare din Ţara Galilor, Prano Bailey-Bond. Şi are prospeţimea unui prim film care anunţă o autoare demnă de umărit.

Un articol de Ionuţ Mareş|25 iulie 2021

E genul de horror conştient de sine însuşi, ceea ce înseamnă că există un umor implicit, subtil, pe care îl dă numai o bună stăpânire a convenţiilor pe care le presupune genul. E o pendulare între o invitaţie la imersiune într-o poveste care are ingredientele să terifieze (inclusiv prin scene gore) şi un îndemn la distanţare critică.

Suntem în anii `80, când politicile ultra-liberale ale premierului conservator Margaret Thatcher lovesc în muncitori. Acest fundal e important, pentru că, aşa cum ne-a învăţat tradiţia, un horror bun vorbeşte indirect şi despre epoca socială şi politică în care e făcut sau, ca în acest caz, în care îi e plasată naraţiunea.

Protagonista (Niamh Algar) lucrează la biroul de cenzură – este unul dintre cei care decid ce filme de groază ajung oficial la public (în cinematografe şi pe casete video) sau ce scene din filme de groază trebuie tăiate. Genul e în plină înflorire, aşa că oamenii cenzurii văd filme pe bandă rulantă, iar vigilenţa le este pusă deseori la încercare (de aici şi un scandal legat de o crimă aparent inspirată dintr-un astfel de film).

Sigur, „Censor” denunţă ipocrizia publică: Ce conţine mai multă violenţă – nişte scene sângeroase de cinema sau brutalitatea cu care forţele de ordină reprimă protestele? Însă asta e doar o pistă, pe care de altfel filmul o abandonează pe parcurs.

Baza e povestea acestei femei serioase care poartă cu ea o traumă din copilărie – se simte vinovată pentru dispariţia misterioasă a surorii sale, într-o pădure, atunci când erau mici.

Dar când vezi toată ziua filme horror, inevitabil apare riscul ca lucrurile să ţi se amestece în cap, iar realitatea să fie deformată de imaginaţie şi de amintirile refulate.

E fascinant să observi schimbarea protagonistei, modul în care devine practic un personaj similar cu cele din filmele cu care se hrăneşte şi pe care pretinde că le vede cu detaşare.

Odată instalaţi însă în mintea ei tulburată, totul e posibil, iar filmul capătă o dezinvoltură extraordinară, chiar dacă Prano Bailey-Bond are grijă să nu iasă din bornele prestabilite.

„Censor” însuşi se transformă într-un horror ca din anii `80, gata a fi scos pe VHS (aşa cum de altfel sugerează finalul), iar ironia discretă care îl străbate de la un cap la altul e savuroasă.

18
/04
/22

Selecția de filme OWR#15 surprinde la scară mică complexitatea mediului natural și este gândită ca un ecosistem în sine, secțiunile dezvoltându-se ca niște ramuri care cresc din același trunchi și care doar împreună formează un întreg.

07
/04
/22

Regizorul american Steven Speilberg a acceptat invitatia American Independent Film Festival de a intra într-un dialog cu publicul cinefil din România. Vineri, 15 aprilie, la Cinema Elvire Popesco, după proiecția filmului West Side Story va avea loc o conversație care va fi moderată de criticul de film Andrei Gorzo.

06
/04
/22

Questo, platforma de divertisment urban care oferă jocuri tematice de explorare a lumii reale, și HBO Max provoacă bucureștenii să descopere universul serialului românesc „RUXX” într-un mod inedit, din 9 aprilie!

05
/04
/22

Luna aprilie marchează lansarea unui nou proiect educațional organizat de Asociația One World Romania. Pornind de la principiul că citirea unui film se poate asemăna cu cititul unei cărți, proiectul „Educație media prin film documentar la bibliotecă” face un pas asumat pentru a crește competențele de analiză critică a imaginii ale publicului larg, cu filmul documentar despre drepturile omului ca material didactic.

31
/03
/22

CRONICĂ DE FILM Câte ceva despre noul film al lui Pedro Almodóvar, “Madres paralelas” (2021), ajuns acum şi în cinematografele din România, distribuit de Independenţa Film.