Cu prilejul sărbătoririi celui de-al IV-lea Centenar de la publicarea părţii a doua a romanului “Don Quijote de la Mancha” de Miguel de Cervantes y Saavedra (1615-2015), Institutul Cervantes din Bucureşti, cu sprijinul Filarmonicii “George Enescu”, organizează marţi, 21 aprilie, ora 19.00, la Sala Mare a Atenelui Român, recitalul de muzică veche “Cervantes şi muzica. Donde hay música no puede haber cosa mala / Unde-i muzică, nu poate fi nimica rău”, în interpretarea grupului ZARABANDA (Spania).
Un articol de Liliana Matei|20 aprilie 2015
“Unde-i muzică, nu poate fi nimica rău” – titlul recitalului nu este nimic altceva decât celebra frază pe care Cervantes o rosteşte prin gura lui Sancho Panza, în capitolul XXXIV din Don Quijote de la Mancha, partea a doua. Această frază nu e nici pe departe singura pe care Don Miguel de Cervantes o dedică artei sunetelor, dar, este poate, cea mai semnificativă şi mai cunoscută.
Muzicienii Alvaro Marías, conducătorul formaţiei – flauto dolce, Alejandro Marías – viola da gamba, Gerardo Arriaga- vihuela şi Jordan Fumadó- clavecín, vor prezenta un program cu lucrări din secolele XVI-XVII semnate de compozitori precum Antonio de Cabezón, Diego Ortiz, Bartolomé de Selma y Salaverde, Luis de Narváez.
Evenimentul se înscrie în Săptămâna Cervantes (20-24 aprilie), o serie de activităţi organizate de Instituto Cervantes din Bucureşti în jurul Zilei Cervantes – Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor, 23 aprilie.
Bilete se pot achiziţiona de la Casa de Bilete a Ateneului Român, Str. Franklin, nr.1 şi se pot rezerva online de pe site-ul Filarmonicii “George Enescu” (http://www.fge.org.ro)
ZARABANDA
În 1985, muzicianul spaniol Álvaro Marías reuneşte sub numele “Zarabanda” un grup de muzicieni cu o bogată experienţă în interpretarea repertoriul baroc de muzică de cameră, aducând astfel una dintre cele mai importante contribuţii spaniole la muzica europeană. Atât prin studierea partiturilor din epocă, cât şi prin studiile muzicologice publicate, membrii grupului “Zarabanda” şi-au propus să ofere publicului o interpretare cât mai fidelă, în stilul şi spiritul muzicii, având convingerea că doar aşa pot ajunge la rezultate sonore vii, proaspete cu şanse reale de a fi acceptate de publicul contemporan. Muzicienii folosesc instrumente originale sau a copii fidele ale unor instrumentelor vechi.
Repertoriul grupului “Zarabanda” cuprinde lucrări începând cu perioada renascentistă şi până la clasicism, dar se axează cu precădere pe repertoriul baroc. Configuraţia grupului este variabilă în funcţie de repertoriul ales. Foarte frecvente sunt colaborările cu artişti invitaţi, printre aceştia Teresa Berganza, James Bowman, Charles Brett, Paul Esswood, Michael Chance, Jennifer Smith sau Amaryllis Consort.
“Zarabanda” a concertat în Marea Britanie, Belgia, Olanda, Germania, Franţa, Italia, Portugalia, Finlanda, Norvegia, Polonia, Grecia, S.U.A, Mexic, Columbia, Costa Rica, Corea şi Japonia, în cadrul festivalurilor de Muzică Veche de la Varsovia, Bratislava, Europalia (Belgia), la Palais des Beaux-Arts din Bruxelles, la Festivalul de Muzică Veche al Fundaţiei Gulbenkian şi Centrul Cultural Belém, ambele din Lisabona, în cadrul Bienalei de la Veneţia sau Incontri Barocchi de la Napoli, la Centro di Musica Antica Fondazione Pietà de’ Turchini din Napoli, Festivalul Casals din Puerto Rico, Festivalul Internaţional Cervantes din Guanajuato -Mexic, la Nan Tucker McEnvoy Auditorium din Washington, la Auditorium Bibliotecii Publice din Boston, la Hoam Art Hall si Arts Center Recital Hall din Seul, Congresul Internaţional de Muzicologie “Spania şi muzica Occidentului”, Festivalul de Muzică Barocă şi Rococó de la Escorial, Festivalul Mozart al revistei spaniole “Scherzo”, etc.
“Zarabanda” a realizat înregistrări pentru case discografice precum Philips, Erato şi Warner. Prima înregistrare realizată de grup, o monografie a muzicii lui Bartolomé de Selma y Salaverde, unul dintre cei mai importanţi compozitori spanioli ai Secolului de Aur, a fost un mare succes de critică. Interesul grupului pentru recuperarea şi redarea către public a patrimoniul muzical spaniol a condus la înregistrări importante precum este şi monografia dedicată muzicii vocale a compozitorului de secol XVIII, Joaquín García.
