Cineclubul One World Romania: Documentarele lui Mircea Săucan
https://www.ziarulmetropolis.ro/cineclubul-one-world-romania-documentarele-lui-mircea-saucan/

Până la 14 octombrie, în cadrul Cineclubului One World Romania, pot fi vizionate gratuit pe site-ul Sahia Vintage câteva din filmele documentare, aflate la graniţa dintre funcţia utilitară şi vena experimentală, ale lui Mircea Săucan, dar şi ale lui Radu Gabrea, Tudor Eliad sau Sergiu Nicolaescu.

Un articol de Ionuţ Mareş|4 octombrie 2021

Al şaselea program al Cineclubului One World Romania (OWR) propune o incursiune într-o zonă mai puțin cunoscută din activitatea unor cineaști care, altfel, sunt înscriși în panteonul filmului din România.

Până la 14 octombrie, anunţă organizatorii, pot fi vizionate gratuit pe site-ul Cineclubului Sahia Vintage câteva din filmele documentare, aflate la granița dintre funcția utilitară și vena experimentală, ale lui Mircea Săucan, dar și ale lui Radu Gabrea, Tudor Eliad sau Sergiu Nicolaescu.

Dacă Cineclubul OWR este dedicat anul acesta producțiilor non-ficționale românești din perioada interbelică și comunistă, programul al șaselea se concentrează asupra câtorva cineaști care au realizat filme documentare, dar care au devenit celebri pentru filmele lor de ficțiune.

În spatele acestei alegeri, spun curatorii Ana Szel şi Andrei Rus, este dorința de a sublinia parțialitatea criticii de film contemporane și chiar a întregii istorii a filmului național, care le menționează doar în treacăt opera documentară, de parcă ar fi periferică celei de ficțiune.

Mircea Săucan e protagonistul episodului de față, opera sa documentară fiind una dintre cele mai consistente și mai admirabile, existând, în unele cazuri, legături profunde cu filmele sale de ficțiune.

„Alerta” (1967) e, din multe puncte de vedere, o continuare a preocupărilor din „Țărmul n-are sfârșit” (1962) sau din „Meandre” (1966). Inspirat de modernismul cinematografului european de artă al anilor `60, filmul e împărțit în patru capitole, având în prim-plan un cuplu format dintr-un băiat și o fată care când par doi îndrăgostiți, când personajele unui film de protecția muncii despre importanța acordării primului ajutor la locul de muncă.

Realizat de Săucan în colaborare cu foarte tânărul director de imagine Nicolae Mărgineanu, „Alerta” cuprinde exclusiv cadre elaborate, gândite pentru a conține cel puțin câte un element spectaculos – ochiul este invitat în permanență să observe, să admire, iar mintea să rămână activă pentru a încerca să lege fragmentele lapidare ale narațiunii, scriu curatorii.

Mecanismele subversive la care apelează realizatorul pentru a depăși sfera uzuală de desfășurare a documentarelor de protecția muncii sunt chiar mai condensate în „Dosare deschise” (1975), datorită duratei foarte scurte a acestuia.

Dacă iconografia folosită de Săucan e tipică acestui gen (reconstituiri cu muncitori surprinși în timp ce utilizează în moduri necorespunzătoare echipamentele de lucru sau chiar manuscrise ale dosarelor deschise pentru elucidarea accidentelor), modalitatea de construcție narativă și vizuală sunt specifice sensibilității cineastului și formulează un discurs agitatoric bazat pe stimularea senzorială a spectatorilor.

Cele două documentare propuse ca bonusuri programului aparțin unor cineaști – Radu Gabrea, Tudor Eliad și Sergiu Nicolaescu – ale căror cariere pe terenul non-ficțiunii au fost mai sporadice și mult mai scurte decât a lui Săucan.

„Argintul viu” (1969), co-regizat de primii doi, e tot un film de protecția muncii, dar unul care debordează de imaginație și de idei specifice mai curând tradiției cinemaului de ficțiune.

Iar „Memoria trandafirului” (1963) face parte dintr-o serie de documentare realizate de Nicolaescu în primii ani de activitate, înainte de a deveni cel mai popular regizor de ficțiune al țării.

„Ce au în comun toate filmele programului e că pot fi considerate, din multe puncte de vedere, în egală măsură documentare și experimentale, fapt care poate părea surprinzător, la o primă vedere. Mai ales în cazul filmelor de protecția muncii există o lungă tradiție a snobării, a minimizării importanței lor, prin prisma prejudecății de natură tematică, considerată, în acest caz – pe scară largă, mai ales aplicând filtre auteuriste – prea impersonală și de un interes circumstanțial și imediat. Or, în realitate, devine tot mai clar pe măsură ce parcurgi tot mai multe filmografii complete ale unor artiști care au realizat astfel de documentare că, din contră, tocmai restricțiile inerente genului pot conduce, uneori, la rezultate dintre cele mai spectaculoase și mai valoroase, cel puțin la nivel stilistic” – Ana Szel şi Andrei Rus

 

Cineclubul One World Romania cuprinde filme documentare românești de arhivă, grupate până la final în 8 programe dedicate unor autori de cinema relevanți în evoluția genului. În afara programelor de filme și a biografiilor fiecăruia dintre cineaștii abordați, pe site-ul cineclub.sahiavintage.ro sunt disponibile materiale din revistele vremii (interviuri, cronici ale filmelor, texte scrise de ei înșiși despre cinema etc.).

09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.