CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră în România la „Les Films de Cannes à Bucarest”, „Climax” (2018), de Gaspar Noé, este un „musical body horror” al cărui scop principal pare să fie captarea energiei unor corpuri tinere care pierd treptat controlul, de la dans, băutură şi un drog psihedelic misterios.
Un articol de Ionuţ Mareş|23 octombrie 2018
După un prolog cu o femeie însângerată care se târăște prin zăpadă, semnal de atenționare pentru ceea ce va urma, „Climax”, cel mai nou film al lui Gaspar Noé, desfășoară o primă scenă lungă de câteva minute în care mai mulți tineri, majoritatea francezi, sunt filmați pe rând vorbind despre ei înșiși – aflăm astfel că sunt dansatori profesioniști.
Acest fals dispozitiv cu aspect de documentar este unul jucăuș și metadiscursiv: cadrul are în centru ecranul unui televizor în rama căruia tinerii vorbesc privind direct în cameră, ca într-o convenție de televiziune, iar pe margini vedem rafturi cu cărţi de cinema şi cu casete video cu titluri de filme de Buñuel, Lynch, Argento sau Lang. Suntem cândva în anii `90.
Urmează un remarcabil plan-secvență, atent coregrafiat. Tinerii cu care am făcut cunoștință anterior sunt acum adunați într-o sală izolată într-o pădure, pentru ceea ce pare o repetiție pentru un spectacol de dans.
De o fluiditate impresionantă, camera de filmat este în mijlocul lor și le surprinde cu voluptate mișcările, în timp ce coloana sonoră este invadată de ritmul hipnotic al melodiei „Supernature”, de Marc Cerrone.
Energia corpurilor tinere dansând acaparează ecranul. Cinema-ul este singurul care poate capta și amplifica o astfel de explozie de vitalitate. Momentul pare extras dintr-un musical, însă unul postmodern.
Tot dintr-un musical pare luată și o a doua secvență lungă de dans, filmată de această dată vertical: aparatul este amplasat undeva sus, la nivelul tavanului, iar tinerii dansează pe rând în mijlocul cercului făcut de ceilalți.
Acum, mișcările sunt mai bruște, ușor spasmodice, dar profund cinetice.
Între cele două momente, Gaspar Noé introduce scurte secvențe de dialoguri cu câte două personaje vorbind aparent liber, filmate frontal. Se discută despre sex, avorturi și diverse nimicuri, iar tensiunea erotică este tot mai mare, asta și pe fondul consumului de sangria.
Pare că totul se va transforma într-o orgie. Şi chiar se transformă, doar că nu într-una sexuală: tinerii nu îşi mai pot controla corpurile, şi asta pentru că cineva a pus un drog puternic în băutură.
Camera de filmat pierde la rândul său controlul (până la a reda totul cu capul în jos), tocmai pentru a reflecta frenezia unor corpuri prinse într-un vertij nebunesc, înspăimântător.
„Climax” este un film psihedelic, în care imersiunea totală a spectatorului este împiedicată de mărcile stilistice ale lui Gaspar Noé: panseuri aruncate din când în când cu litere mari pe ecran şi un generic bombastic şi colorat introdus la mijlocul filmului.
Un film lejer, liber şi care nu se ia foarte tare în serios, într-o lume a cinema-ului de autor tot mai rigid şi temător să îşi asume riscuri.
„Climax” va fi distribuit de Independenţa Film în cinematografele din România începând cu 16 noiembrie.
