Coada. Acolo unde nu există inocenţi
https://www.ziarulmetropolis.ro/coada-acolo-unde-nu-exista-inocenti/

Am fost la “Coada”, noul spectacol regizat de Iarina Demian. De data aceasta, întîmplător, ştiam despre ce este vorba în “Line”, piesa lui Israel Horovitz, celebru dramaturg american contemporan, prea târziu ajuns şi în faţa publicului românesc.

Un articol de Andrei Crăciun|21 aprilie 2014

Am văzut spectacolul „Coada“ la Teatrul Bulandra, la sala Space, de la Grădina Icoanei. M-au bucurat revenirea pe scenă a actorului Tudor Chirilă (în rolul lui Stephen) și întâlnirea cu Nicodim Ungureanu (Fleming), Irina Ungureanu (Molly), Ion Grosu (Dolan) și Radu Gheorghe (Arnall). Trebuie precizat și că în rolul lui Fleming joacă alteori Cristian Crețu iar în cel al lui Molly – Mariana Dănescu.

„Coada”, exact așa cum povestește și Tudor Chirilă, s-a jucat neîntrerupt la Paris vreme de douăzeci și doi de ani. Eugen Ionescu însuși a prefațat cândva volumul lui Israel Horovitz în care se regăsea și „Coada”. Acele câteva cuvinte au funcționat întocmai ca o garanție.

Am reținut mai ales finalul textului: „N-am să vă spun cât de mult îmi place piesa asta, fiindcă s-ar putea să nu fim de acord, mai ales dacă eu aș fi cel dintâi care am spus-o”. Eugen Ionescu are, și de această dată, dreptate. Piesa aceasta, în care aparent nimic nu se petrece, e, asemenea tuturor marilor texte, un bun rezumat al naturii umane.

În „Coada”, cinci indivizi stau, omenește, la coadă. Nu e „Coada” noastră, estică, nu e „Coada” unei solidarități în care se strecoară „șopârle” în contra unui Partid, ba chiar a unui Lider, Unic. E o alta – e „Coada” eternă și universală, în care oamenii se întrec, într-o ierarhie mereu supusă revizuirii, se întrec, în disprețul Ecleziastului, ca și cum ar conta.

coada foto adi bulboaca

Tudor Chirilă, Mariana Dănescu, Ion Grosu, Nicodim Ungureanu şi Radu Gheorghe, în „Coada“

În “Coada”, fiecare vrea să fie primul, ba chiar fiecare e la un moment dat primul. Nimeni nu se poate sustrage acestui mers al „Cozii”, mecanicii sale interne, mecanismelor sale, cum nimeni nu se poate sustrage umilințelor, trădărilor și iluziilor care compun, de la primul om, chiar de la el, întâiul, viața.

Un existențialist francez era de părere că mai important e nu ce face istoria din om, ci dimpotrivă: ce mai reușește omul să facă din el după ce istoria i-a făcut ce i-a făcut. “Coada” lui Horovitz ține, într-o forță deloc de neglijat a metaforei, loc și de hazard, și de istorie.

Peste ea plutește, din când în când, muzica lui Mozart, care, de data aceasta, nu e chemată să salveze suflete, ci doar să redea unele dimensiuni mai juste. Cât timp a existat Mozart, rezultă, în clar, că nimeni nu va mai putea fi primul. Personajul interpretat atât de categoric de către Tudor Chirilă o înțelege până la cele mai cumplite consecințe.

Va urma

Actorul Tudor Chirilă, de altfel, își joacă rolul (nefiind în corpul acestuia nici clovn, nefiind nici învingător, nefiind nici învins, nefiind nici paiață, nefiind nici bufon, nefiind nici ticălos integral, cu atât mai puțin un înger) cu o dură melancolie.

E vizibil că actorului Tudor Chirilă i-a lipsit scena de teatru. Există o bucurie a revederii, convertită într-o energie utilă. Actorul Tudor Chirilă este – nu vă spun nicio noutate – deopotrivă inteligent și sensibil. L-am regăsit jucând lucid – în afara utopiei tânărului etern.

Tudor Chirilă arată în “Coada” că își cunoaște, de-acum, în deplină intimitate, natura propriului talent. Rolurile sale cele mai mari în teatru urmează încă.

Nicodim Ungureanu, Irina Ungureanu, Radu Gheorghe au fost foarte buni – nici nu-mi pot imagina „Coada” fără ei. Am dreptul, omenesc și el, la un favorit. Favoritul meu a fost Ion Grosu. E un actor care pur și simplu îți face plăcere că există.

În întregul spectacol se cunoaște, bineînțeles, influența Iarinei Demian, care l-a condus cu acea grație dincolo de care se poate citi, cum s-a întâmplat de atâtea și atâtea ori înainte (mai ales în “Biloxi Blues”, care-mi rămâne preferatul), o exigentă dragoste, deopotrivă tânără și durabilă, de teatru.

Sunt subiectiv, nu-mi reneg alegerile: îmi plac piesele regizate de Iarina Demian și găsesc în „Coada” toate ingredientele care pot face dintr-un spectacol acel atât de rar succes și de public și de critică.

Foto din spectacolul „Coada“ – Adi Bulboacă



06
/07
/17

Scriitoarele Angela Baciu și Andreea Nanu sunt protagonistele interviului următor, prezentat în exclusivitate de Ziarul Metropolis. Și dacă cel mai recent roman al Andreei Nanu, Scrisoare pentru Ida, a fost lansat de curând la Bookfest, Angela Baciu (dar și Nora Iuga) poate fi ascultată live vineri (7 iulie), de la ora 18:30, la Librăria Carturesti Verona (str. Arthur Verona, nr. 13-15), cu prilejul aparitiei volumului "mai dragut decit dostoievski" - semnat Nora Iuga și Angela Baciu, cu ilustratii de Ion Barbu.

06
/07
/17

Viorel Comănici este un actor cald, bonom, de o seninătate aparte fermecătoare. Mersul său dezvăluie un domn înzestrat cu finețe, blândețe și calmul înțelepciunii vârstei. Când l-am cunoscut pe holurile Teatrului Nottara, la Sala George Constantin și la Sala Horia Lovinescu, am conștientizat că am în față, da, un actor profund și respectuos față de meseria lui, dar și un artist cu trăiri și căutări lăuntrice permanente.

06
/07
/17

"O dată în viață ești obligat să te zbați pentru o șansă la nemurire. Dacă nu o faci, trăiești degeaba" - Sylvester Stallone. Actorul născut în 1946, la New York, împlinește astăzi 71 de ani. Stallone s-a lăsat de facultate ca să devină actor, dar rolurile s-au lăsat așteptate. A obținut câteva roluri în piese de „teatru de avangardă” și a apărut chiar și într-un film semi-erotic. Pentru a se întreține, a lucrat ca ajutor de bucătar, vânzător de pește și ușier la un cinematograf. În anii ’80 a devenise unul din „cel mai bine plătiți actori din istorie”.

05
/07
/17

La sfârșitul săptămânii trecute, Juriul BIFF 2017 a anunțat câștigătorii ediției. Marele premiu al Festivalului a fost acordat regizorului rus Kantemir Balagov pentru filmul Closeness (Rusia, 2017). Filmul a fost premiat în acest an și la Cannes Film Festival, fiind distins cu premiul FIPRESCI la categoria Un Certain Regard.

04
/07
/17

Revista Thespis – „La fiecare ediţie a Galei Hop, reprezentanţii departamentelor de teatrologie din Universităţile de specialitate, vor avea ocazia şi şansa să reflecte şi să dezbată fenomenul artistic, să îşi exerseze pana pe noi, actorii, contribuind astfel la re-definirea relaţiei actor-critic.” (Miklos Bacs, 2016).

04
/07
/17

Divan Film Festival, unicul festival din România dedicat filmului și artei culinare balcanice, revine anul acesta cu cea de-a VIII-a ediție, care va avea loc în perioada 18 – 26 august, la Craiova și Port Cultural Cetate din județul Dolj.

04
/07
/17

Actorul Bogdan Nechifor este primul invitat al realizatoarei TVR Claudia Spătărescu în emisiunea dedicată tinerilor deştepţi, activi şi pasionaţi de ceea ce fac. Îl puteți cunoaşte în această seară (4 iulie), de la ora 22.30, la TVR 1.

04
/07
/17

Mult așteptatul blockbuster “Spider-Man Homecoming” / “Omul - Păianjen: Întoarcerea acasă” se lansează pe marile ecrane din România vineri, 7 iulie 2017. Producția Marvel Studios realizată de Columbia Pictures îi are drept protagoniști pe Tom Holland, Michael Keaton și Robert Downey Jr., în regia lui Jon Watts.

04
/07
/17

Tango la cetate continuă în luna iulie cu alte două concerte susţinute la Bistriţa, în cadrul Festivalului de poezie şi muzică de cameră (9 iulie, Sinagoga) şi la Biertan, în cadrul festivalului Icon Arts Transilvania (28 iulie, Cetatea Biertan) de binecunoscutul grup Argentango, după succesul primelor două concerte din serie din luna iunie, susţinute la castelul Corvinilor din Hunedoara şi în Piaţa cetăţii din Alba Iulia.

04
/07
/17

 „Sunt tenace, încăpăţânată, entuziastă, impulsivă, sunt, în fine, o femeie. O femeie care a ştiut să câştige succesul şi a cărei viaţă poate fi redusă la trei cuvinte: muncă, dragoste şi fantezie” – Gina Lollobrigida. Fermecătoarea divă a cinematografiei italiene împlineşte, astăzi, 91 de ani.

03
/07
/17

Povești de dragoste care s-au sfârșit în valurile mării, o lume colorată, cu arome orientale, în care s-au amestecat turci, greci, tătari, evrei și bulgari, cel mai mare port la Marea Neagră, Cazinoul, cu strălucirea lui desuetă, faleza și… marea. Constanța e orașul oprit în timp.

03
/07
/17

Prea adesea constatăm legăturile noastre spirituale cu Franța și greutatea de a-i categorisi pe unii scriitori. Sunt români? Sunt francezi? Eugen Ionescu, Emil Cioran, Tristan Tzara rămân în fibra lor intimă români, dar exprimarea le e, prin excelență, de tip franțuzesc. În cazul lui Panait Istrati (1884-1935) lucrurile sunt mai complicate.