„Crăciunul președintelui” (Rm. Vâlcea). Teribil de comică e farsa puterii, și doare rău
https://www.ziarulmetropolis.ro/craciunul-presedintelui-rm-valcea-teribil-de-comica-e-farsa-puterii-si-doare-rau/

Un Preşedinte care nu mai vrea şi o cină de Crăciun ca o arestare a opoziţiei. Un text-premieră care s-a vrut „doar o farsă” (dar a reuşit mult mai mult), transformat de Chris Simion-Mercurian la Rm. Vâlcea în spectacol de râsu-plânsu.

Un articol de Cristina Enescu Aky|3 iunie 2019

Pascal Bruckner este unul dintre scriitorii francezi celebri, alături de Frederic Beigbeder și Eric-Emmanuel Schmitt, pe textele cărora regizoarea a creat mai multe spectacole. La mai puțin de o lună după ce Chris Simion-Mercurian i-a povestit că a vândut casa bunicii ei pentru a cumpăra terenul primului teatru privat care se va construi de la zero în România în ultimii 70 de ani), și în ciuda promisiunii anterioare că nu va scrie niciodată dramaturgie, Bruckner i-a trimis prima sa piesă, „Crăciunul președintelui”. Textul a fost scris cu un scop, susținerea Teatrului Grivița 53, dar povestea continuă să fie (surprinzător / înspăimântător) de relevantă și actuală, în 2019 chiar mai mult decât în 2016 când a fost scrisă sau în 2017 când a avut premiera ca spectacol-lectură în cadrul festivalului de teatru independent UNDERCLOUD. E o poveste-farsă despre singurătatea celui la putere și singurătatea neputincioasă a celor de sub el, despre ridicolul dar și pericolele egoismelor și istericalelor celor cu funcții importante, dar și despre cât de kafkiano-chapliniano-bruckneriană e realitatea contemporană.

E deja un truism deopotrivă plictisitor și iritant faptul că puterea corupe și că prăpastia dintre cei care conduc și cei conduși e tot mai mare. Ea se poate diminua cam numai prin trei modalități: vot, activism civic sau prin artă, iar teatrul e într-un fel forma supremă de libertate de exprimare. Unde altundeva decât la teatru, în speță în spectacolul regizat de Chris Simion-Mercurian la Teatrul Anton Pann din Râmnicu Vâlcea ați mai putea vedea un Președinte în comportamentul său autentic, cu toate ifosele și grandomania din dotare, dezbrăcat de principiile morale sau strategii de imagine afișate în public, dând frâu liber beției de putere dar și complexelor sale? Și mai grav – unde altundeva decât la teatru puteți să vă amuzați de ceea ce, în afara teatrului, vă exasperează?

Dramoleta e următoarea: Președintele suferă pentru că în seara de Crăciun nu are pe nimeni care să ia cina cu el. Așa că rezolvă problema, pentru că poate: își cheamă frizerul să îi aranjeze „claia asta îngrozitoare de păr” (food for thought: nu ar fi prima dată când, absolut -dar absolut!- întâmplător, freza unui președinte spune multe despre competențele și caracterul lui), după care îl transformă pas cu pas în prizonierul singurătății și obsesiilor sale. Ba cu o ploaie de cadouri (căci corupția poate fi foarte generoasă, dar oferă numai daruri infectate, ce o perpetuează), ba prin autoritarism isteric, complicitate jucăușă, șantaj emoțional și chiar agresivitate. Președintele își vandalizează propriul palat și distruge bradul de Crăciun, iar apoi aruncă vina pe frizerul-prizonier. Agresorul pozează în victimă, frizerul-victimă devine o combinație de Josef K. și mucenic pe rug, iar majordomul mut devine de-a dreptul machiavelic.

Intră în scenă și soția frizerului (Denisse Moise), un personaj în buna tradiție a parvenitelor istețe și (la nevoie) femme fatale ale lui Caragiale. Teribil cât de subțire devine linia dintre oprimat și opresor atunci când apare oportunitatea. Cucoana are prințipuri solide și le schimbă cu o viteză adaptată circumstanțelor. E puțin stereotipică pe alocuri, sau poate problema e că ne-am obișnuit prea organic cu madamele de genul ei. Ea exemplifică traseul de la umilința omului când e (sau se auto-așează) în postura celui care cerșește o favoare, la reversul medaliei, parvenitul care se trezește printr-o conjunctură într-o situație de putere și profită de ea mai dihai decât cei pe care i-a detronat.

Președintele (Tavi Costin – aflat în postura interesant-ingrată de actor în acest spectacol despre delirul puterii, despre singurătate și alienrare, dar și în postura de tânăr director interimar al teatrului) se perindă printre emoții și toane ca un cimpanzeu sărind între liane, cu o paranoia crescândă, glisând de la îndoieli și temeri paralizante la extazuri de măreție și „șefită” acută. E de o debilitate emoțională și mentală ceva de groază. Ba e beat de putere, ba n-o mai vrea. E simpatic când verifică parolele cu semnificație istorică de la ușile palatului (ce ziceați, că învățăm ceva din istorie?..), se face din ce în ce mai ghiocel în fața hărțuirii miniștrilor săi (e curat masaj mental să vezi miniștri și mai caricaturali și mai degeaba decât cei din realitate!), minte cu o ingenuitate demnă de ce mai abili politicieni. Chris Simion-Mercurian a construit, împreună cu Tavi Costin, un Președinte-clovn fără inimă și fără minte. E o combinație suculentă din perspectivă teatrală, deopotrivă hilară și toxică.

Dan Pughineanu e un tânăr actor din promoția clujeană a școlii de teatru din 2017 a cărui distribuire a fost o idee nimerită, anume în rolurile mai multor miniștri care îl asediază pe Președinte cu nenumărate solicitări fix în seara de Crăciun. Aceste roluri ar putea fi foarte bine parte dintr-un examen de admitere la Teatru, pentru că obligă actorul să intre din scurt în pielea unor personaje care au în comun doar o doză substanțială de autoritate (a se citi obrăznicie și îngâmfare) și un simț exacerbat al importanței propriei persoane. Personajul colectiv interpretat de Dan Pughineanu intră în spectacol din afara scenei și dintr-o postură care provoacă o (ulterior) savuroasă iritare și justificate tztz-ieli în public. Aviz uitucilor care nu își închid telefonul la teatru.

În rolul Mutului (majordomul Președintelui) spectacolul beneficiază de expresivitatea a două distribuții, Marian Râlea și Alexandru Beteringhe. Fiecare aduce nuanțe interesante acestui rol de eminență cenușie, deopotrivă servitor-mobilă dar și catalizator al elucubrațiilor clovnului de la putere. Președintele n-ar putea fi ceea ce este fără acest valet – mobilă – „cap de cal” (la propriu) – îndrumător al pupatului papucul Șefului. La sfârșit, însă, Alexandru Beteringhe accentuează nota de perversitate din umbră a personajului, în vreme ce Marian Râlea inundă sala într-o tristețe copleșitoare, căci chiar dacă nimeni nu vrea să ia locul Președintelui, majordomul tot pleacă în căutarea următorului corupt-corupător șef.

Bruckner a spus că piesa „este doar o farsă”, afirmație pe de o parte foarte politically correct, pe de altă parte destul de magrittiană („Aceasta nu este o pipă”) „Crăciunul președintelui” este o poveste absurdă, burlescă, cu incursiuni frecvente la și dincolo de granița nebuniei în stilul Marelui Dictator al lui Chaplin, pe care realitatea politică franceză, românească, europeană a ultimilor ani o face să fie extrem de actuală, în modalități imposibil de anticipat la momentul scrierii textului.
Decorul creat de pictorița și scenografa Mirela Trăistaru este mai mult decât minimalistă (sic), extrem de simplă și conceptuală, în același timp generoasă și criptică. Scenografia lucrează cu imaginația personajelor și a publicului și conturează o geografie posibil ubicuă a poveștii, care s-ar putea foarte bine întâmpla și aici și oriunde. Iar combinația de teatru de umbre cu proiecții video accentuează sugestiv vertijul mental progresiv al Președintelui și adaugă emoție și sens finalului.

Textul din încheierea spectacolului poate părea tezist celor care nu vor recunoaște că este rodul unei „colaborări” (cu acordul scriitorului) între regizoare și un celebru și cutremurător personaj al lui Chaplin. Finalul scoate publicul din hazul copios (cumva catharctic pentru oricine simte vreun pic de frustrare față de puternicii politici ai prezentului) și rămâne deschis prin schițarea unor noi dinamici de putere (Președintele a fost oare detronat din egocentrica-i poziție de putere? Ce urmează după o schimbare la vârf, și de fapt de schimbă ceva? Mutul iese din scenă căutând un alt Președinte care să umple locul ce nu suportă să fie gol, căci natura puterii are oroare de vid.

P.S. Dacă programați o incursiune la Rm. Vâlcea veți descoperi nu doar un teatru (tot mai) cunoscut pentru trupa sa tânără și nu puține spectacole interesante, dar și un oraș impresionant de curat, verde și extrem de pitoresc.

Crăciunul președintelui, de Pascal Bruckner
Regia și ilustrația muzicală: Chris Simion-Mercurian
Președintele: Tavi Costin
Majordomul președintelui: Marian Râlea/ Alexandru Beteringhe
Frizerul președintelui: Andrei Cătălin
Soția frizerului: Denisse Moise
Miniștrii: Dan Pughineanu
Decor: Mirela Trăistaru
Costume: Iolanda Mutu Jr.
Coregrafie: Ioana Marchidan

Teatrul Anton Pann, Râmnicu Vâlcea



28
/02
/24

Diana Vasile, PhD, psihoterapeut și Președinte al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), lansează astăzi cartea Anatomia traumei. Cum să ai o viață mai bună când sufletul te doare, publicată la editura Bookzone. Rezultatul a peste 25 de ani de studiu, practică și cercetare în domeniul psihotraumatologiei, cartea oferă o perspectivă completă asupra impactului traumei în viețile noastre, dar și asupra modalităților de recuperare post-traumatică.

28
/02
/24

Asociația Tangent, în parteneriat cu Teatrul Excelsior, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, Casa Kerim și LiterNet, a lansat miercuri, 21 februarie, un open call pentru actori și actrițe din București, cu vârste cuprinse între 20 și 30 de ani, pentru formarea distribuției spectacolului EMAUS, după romanul omonim al scriitorului italian Alessandro Baricco.

28
/02
/24

Primăvara sosește la Sala Radio cu abonamente și bilete pentru ultimele 3 luni ale stagiunii cu numărul 95 pe scena Radio România! Abonamentele pentru perioada aprilie - iunie 2024 vor fi disponibile la vânzare în perioada 28 februarie – 5 martie 2024. Biletele individuale vor fi puse în vânzare începând din data de miercuri, 6 martie 2024.

28
/02
/24

Luna martie aduce un nou spectacol în repertoriul Teatrului Ion Creangă. „Amintiri din copilărie“ are avanpremiera și premiera vineri, 1 martie, de la ora 10:00, respectiv 18:00, la Sala Mare din Piața Amzei nr. 13. Spectacolul marchează, în același timp, începutul celei de-a doua ediții a evenimentului „Luna lui Ion Creangă – Povești și Amintiri din copilărie“.

28
/02
/24

“Lacul Lebedelor”, cel mai faimos spectacol de balet al tuturor timpurilor, revine în acest weekend pe scena Sălii Palatului din București, având în rolurile principale pe balerinii Rin Okuno și Robert Enache, alături de ansamblul Operei Naționale București. Reprezentația de la începutul lunii decembrie a fost primită cu entuziasm de către publicul prezent, aceasta fiind sold-out.

28
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă miercuri, 28 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Numărul 2 de David Foenkinos – recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Iulianei Glăvan – ce aduce în prim-plan povestea unui destin atipic, a celui care a pierdut rolul lui Harry Potter în una dintre cele mai celebre ecranizări din toate timpurile. Este posibil ca un eșec să devină o sursă de putere? Romanul scriitorului francez oferă în locul unui răspuns o minunată parabolă despre virtuțile reconstruirii sinelui.

28
/02
/24

“Mamma Mia!”, cel mai faimos musical din România, revine weekend-ul acesta pe scena Sălii Palatului din Capitală, într-o nouă reprezentație de zile mari, asta după ce în ultimii cinci ani spectacolul a fost văzut de peste 80.000 de români. Până acum producția a avut nu mai puțin de 33 de reprezentanții în țara noastră, în nouă orașe, dintre care doar 20 în București, unde fiecare spectacol a fost sold-out de fiecare dată.

27
/02
/24

Scriitorul francez Édouard Louis, autor al cărții „Cine l-a ucis pe tata?”, a fost spectator al producției cu același nume, pusă în scenă de Andrei Măjeri la Teatrul Metropolis, în seara de vineri, 23 februarie 2024. În urma vizionării, publicul și oamenii de teatru prezenți în sală s-au bucurat de o conferință cu acesta, moderată de Mihaela Michailov, autoarea dramatizării.

27
/02
/24

Prima zi a primăverii aduce pe scena Sălii Radio un mărțișor muzical ! Vineri, 1 martie 2024 (de la 19.00), ORCHESTRA NAȚIONALĂ RADIO va interpreta Simfonia nr. 1 - Simfonia primăverii, semnată de ROBERT SCHUMANN, un tablou muzical al anotimpului revenirii la viață.

27
/02
/24

Admiratorii lui Nicolae Corjos vor putea vedea sau revedea la Cinemaraton pe 27 februarie filmele Ora zero, Pădurea nebună, Un studio în căutarea unei vedete, Declaraţie de dragoste, Liceenii, Extemporal la dirigenţie, Liceenii Rock’n Roll, Alo aterizează străbunica, documentarul Sergiu Celibidache.