Cripta & America, venim! Evadări din realism
https://www.ziarulmetropolis.ro/cripta-america-venim-evadari-din-realism/

CRONICĂ DE FILM Comedia dezinvolt-naivă „America, venim!”, debutul lui Răzvan Săvescu, este un film de public croit după model american, la care se adaugă inspirate note româneşti. În schimb, „Cripta”, regizat de Corneliu Gheorghiţă, testează timid un gen puţin căutat – filmul-parabolă (în registru lejer).

Un articol de Ionuţ Mareş|17 septembrie 2014

Este un an cu puține filme românești (majoritar proaste) și cu unul singur aparținând regizorilor deja vechiului Nou Cinema – documentarul-experiment „Al doilea joc” al lui Corneliu Porumboiu (plus noul Nae Caranfil, „Closer to the Moon”).

Prin urmare, atenția este captată de tot mai dezinhibate încercări de filme de public, așa cum este și „America, venim!”, debutul în cinema al regizorului de seriale de televiziune Răzvan Săvescu („La bloc”), sau desprinderi de realism, așa cum se prezintă „Cripta”, al doilea film al lui Corneliu Gheorghiță, regizor lansat în lungmetraj cu atipicul „Europolis” (2010).

Realizate în registre tematice, narative și vizuale diferite, cele două filme sunt departe de a schimba percepția asupra cinemaului, dar nici nu insultă inteligența spectatorului.

Există câteva motive pentru care „Cripta” și „America, venim!” merită o șansă de a fi văzute în sala de cinema (deși regia le recomandă mai mult ca producții de televiziune).

Cripta

● Poveste ușor clișeistică despre un om de afaceri francez care, venit la Băile Herculane să dezvolte, cu cinism și superioritate occidentală, un proiect imobiliar, rămâne blocat în subsolul și curtea unei clădiri abandonate. Filmul se vrea o parabolă a transfigurării, însă meritul lui Corneliu Gheorghiță este că marșează mai puțin pe relevarea directă și gălăgios-filosofică a sensurilor (așa cum se întâmpla prin filmele românești ale anilor `90) și că acordă mai mare atenție încercărilor protagonistului de a rezista, fizic și psihic.

● Tentația simbolurilor și a metaforelor inutile este temperată (deși nu complet eliminată), în favoarea unui stil frust de a povesti cinematografic. Filmul nu mizează pe suspansul obișnuit al filmelor cu personaje în momente dificile. Iar asta e, în acest caz, un lucru bun, pentru că ținta lui Corneliu Gheorghiță pare a fi observarea transformării protagonistului (și a poziționării spectatorului față de acesta).

● Jocul convingător al lui Serge Riaboukin în rolul afaceristului. Actorul francez trece cu credibilitate de la siguranța vest-europeanului debarcat într-o lume pe care o consideră inferioară la neputința și epuizarea omului ajuns într-o situație limită (Bonus – o scurtă apariție a actriței Sanda Toma).

Distribuit de Paradox Film, „Cripta” a intrat în cinematografe la 12 septembrie

Rating: ●●○○○

America, venim!

● „America, venim!” nu-și propune mai mult decât ceea ce poate oferi: un divertisment agreabil pornit de la o premisă cu iz de film de Billy Wilder – o trupă de actori de provincie ajunge să-și încerce norocul chiar la New York și printre comunitățile de români din SUA. Bun prilej de ciocniri culturale și civilizaționale.

● Deși are ca model comediile simple de peste Ocean, „America, venim!” reușește să aclimatizeze acest tipar, oferindu-i, pe fond american, o colorată notă românească. Una care nu sună fals, în ciuda aspectului glossy. Iar asta funcționează cel mai bine în dialoguri.

● Situațiile comice sunt ok construite, iar Răzvan Săvescu apasă pe butoanele corecte pentru a obține adeziunea publicului. Însă filmul se susține în primul rând pe distribuție, din care se evidențiază dezinvoltura arătată de Adrian Văncică, Gheorghe Ifrim sau Tania Popa, remarcabili actori de comedie. Potriviți pe rolurile lor par a fi și ceilalți actori centrali – Mihai Călin, Ion Sapdaru, Ioana Blaj sau Alexandru Bindea.

Distribuit de Transilvania Film și Ro Image, „America, venim!” poate fi văzut în cinematografe din 19 septembrie

Rating: ●●○○○

09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.