Departamentul Foto-Video al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, împreună cu Asociaţia Contur şi cu sprijinul partenerului principal Rezidenţa9, organizează pentru al patrulea an consecutiv expoziţia ce reuneşte proiectele de licenţă ale studentelor şi studenţilor departamentului Foto-Video din cadrul UNArte.
Un articol de Liliana Matei|25 iunie 2025
Expoziția „Ctrl Shift Me” se vernisează miercuri, 25 iunie, la ora 19:00, la Rezidența9 și reunește proiectele de diplomă ale artistelor și artiștilor: Maria Bâcu, Arthi Duraisamy, Darius Geambazu, Paul Ilfoveanu, Ioana Ionașcu, Elena Lazarenco, Robert Mancini, Matei Milstein, Lory Nehoianu, Pașca Alex, Tina Păunescu, David Pelmuș, Alexia Popescu, Leonardo Rocha Morales, Elena Tănăsescu, Vasile Tiliban, Alina Trăistaru, Cristina Ulmanu, Maia Vieru și Andreea Zabara, iar vineri, 27 iunie, la ora 18:00, la CAV Multimedia, va fi vernisat proiectul de diplomă al artistului Teodor Georgescu.
Intitulată „Ctrl Shift Me”, expoziția prezintă proiectele de final ale unei generații formate într-un climat politic și social extrem de tensionat. Titlul expoziției, o combinație de taste mai mult sau mai puțin imaginare, discută posibilitatea repoziționării individuale într-o epocă în care realitatea este contestată, imaginile sunt manipulate, iar identitatea este tot mai politizată. Titlul funcționează totodată ca o metaforă operațională a gestului artistic contemporan, a tentativei de a (re)dobândi controlul preluat de platforme digitale și lideri populiști, de a schimba perspectivele dominante, de a reafirma un „eu” recuperat, reprogramat și resemnificat ca parte indispensabilă a unei colectivități democratice.
Politicile „suveraniste” și discursurile fasciste care au acaparat spațiul public global, din SUA până în Europa Centrală și de Est, au generat un regres accentuat către forme de gândire autoritară, narațiuni naționaliste simpliste și retorici de excludere și „purificare” culturală. În acest context profund marcat de polarizare, neîncredere sistemică și fricțiuni identitare, actul artistic devine un instrument de supraviețuire și de rezistență, iar imaginea nu mai poate fi considerată un simplu mijloc de expresie, ci trebuie înțeleasă ca un câmp de bătălie, ca o scenă pe care se consumă conflictele simbolice ale lumii contemporane.
În opoziție cu estetica monumentală a discursului suveranist/naționalist/fascist, bazată pe simboluri fixe, corpuri ideale și trecuturi mistificate, proiectele din expoziție funcționează ca forme ale contra-narațiunilor, propunând o estetică a fluidității, a intimității, a fragilității. Auto-reprezentarea și recuperarea vizuală a memoriei personale sau colective devin practici politice în sensul larg al termenului – nu ca manifestare ideologică, ci ca poziționare afectivă. Multe dintre lucrările prezente explorează teme legate de fragmentarea identității, dar și de nevoia de autenticitate în peisajul contemporan dominat de zgomot informațional și cinism politic. Diversele medii utilizate – de la fotografie documentară sau conceptuală la video experimental, instalații interactive sau intervenții în spațiul public – reflectă deschiderea acestei generații spre interdisciplinaritate și utilizarea formatelor hibride. Vizitatorii sunt provocați să navigheze printr-un peisaj vizual dens, uneori inconfortabil, alteori profund emoțional, dar întotdeauna sincer. Fiecare lucrare ridică întrebări fără a pretinde răspunsuri definitive, oferind, în schimb, perspective multiple asupra lumii contemporane și asupra modului în care tinerii artiști aleg să interacționeze cu ea. Tocmai în acest „shift” continuu între planuri, între lumi, între versiuni ale sinelui, se regăsește forța noilor demersuri artistice. Într-un moment în care libertatea artistică este pusă în pericol de politici autoritare, iar imaginea este instrumentalizată din ce în ce mai des în scopuri propagandistice, practicile tinerei generații sugerează un alt tip de vizibilitate: una interogativă și, în același timp, vulnerabilă și profund umană.
În fața unui viitor ce pare confiscat de nostalgii toxice și retorici ale fricii, Ctrl Shift Me propune un spațiu al introspecției curajoase și al expresiei libere, un spațiu în care putem discuta despre ce mai înseamnă astăzi libertatea, autonomia artistică sau adevărul personal, un spațiu în care putem schița viitoruri care nu repetă greșelile trecutului.
