În perioada 18-21 mai 2017 s-a desfăşurat la Sibiu cea de-a 47 ediţie a Sibiu Jazz Festival. 4 zile de concerte în aer liber cu muzică de calitate, expoziţii, jam session în bucătărie şi voie bună.
Un articol de Corina Dima|5 iunie 2017
Timp de patru zile Sibiul a răsunat de muzică de calitate, în cadrul celui mai longeviv festival de jazz de pe meleaguri mioritice, ajuns la cea de-a 47 ediţie.
O primăvară prietenoasă, cu miros de salcâmi şi castani înfloriţi a îndemnat melomanii să bată la pas burgul liniştit cu străzi pietruite iar seara, după ora 19:00, i-a invitat să se bucure de muzică. Polul muzicii jazz a fost în acest an Piaţa Mică, fiind prima ediţie când festivalul a avut loc în aer liber. Pe scena festivalului jazz din Sibiu au urcat anul acesta 120 de muzicieni sosiți din 17 de țări dar şi muzicieni români. Toate concertele şi expoziţiile conexe evenimentului au avut intrarea gratuită.
Un cort mare amplasat în Piaţa Mică a făcut loc celor 500 persoane pe seară (locuri pe scaune). În spatele cortului, era o zonă specială (cu multe mese şi scaune), unde melomanii s-au bucurat de colaci secuieşti, licori de toate felurile şi alte bunătăţi festivaliere.
Publicul festivalului
Publicul festivalului a fost unul extrem de eterogen, de la bebeluşi ţinuţi în braţe, la copii de 4-5 ani care s-au perindat pe 
culoare ori s-au lipit de scenă atunci când găseau ceva interesant de văzut sau ascultat, la tineri îmbrăcaţi pestriţ (fie localnici curioşi sau studenţi veniţi de departe, special pentru festival) sau bunici pedanţi sosiţi cu nepoţii, dar şi prieteni vechi de-ai festivalului, încă din comunism (când, din cauza cenzurii, se cânta numai muzică instrumentală, regimului comunist fiindu-i frică de posibile mesaje care se puteau transmite prin cuvinte, aşa că au interzis muzica vocală!). Poveşti cu studenţi veniţi din Bucureşti doar pentru o seară (ce purtau cu mândrie tricoul cu însemnele festivalului) dar şi suporteri vechi, de pe vremea când se înfiinţase Clubul iubitorilor de jazz din Sfântu Gheorghe (anii 1980) şi veneau în gaşcă de 40-50 oameni, Festivalul din Sibiu fiind ca o sărbătoare pe care o aşteptau cu drag şi nerăbdare an de an.
Dar şi multe feţe curioase – localnici îmbrăcaţi frumos (veniţi să vadă ce se întâmplă probabil), îşi căutau loc în public şi rămâneau, de cele mai multe ori, până la finalul concertelor.
Un amalgam de toate vârstele venit să prindă vraja armoniilor şi improvizaţiilor de libertate din jazz – şi public începător, dar şi melomani cu ştate vechi.
Un festival viu, pentru toate vârstele, care duce stindardul muzicii de calitate, promovând muzica în rândul publicului larg, printr-un un jazz accesibil, dar de calitate.
Expoziţii de fotografie, sculptură şi grafică
Pe lângă concertele live în aer liber, organizatorii au pregătit numeroase surprize. Turnul Sfatului a fost gazda expoziției de fotografie „Jazz Body Sounds” unde fotograful Tibor Jakaba alăturat instrumentele muzicale liniilor corpulului feminin, o alăturare de umbre şi lumini în fotografii alb-negru.
Galeria de Artă UAP a propus o expoziție de sculpturi semnate de Eugen Petri, „Jazz – Suflet și Formă”, precum și o expoziție de ilustraţie reprezentând posterele Festivalului de Jazz Sibiu realizate de-a lungul anilor (începând din anii ’70) de către graficianul Stefan Orth.
Jam Session în bucătarie şi Jazz for Kids
Ca să adauge sare şi piper unui eveniment respectabil aşa cum se cuvine, în fiecare zi, înainte de concerte, am primit o porţie de Jam Session în bucătarie, o iniţiativă semnată de ”Savori Urbane”, adică momente de live-cooking în ritmuri de jazz.
Festivalul nu a uitat de pregătirea viitorului său public şi a organizat Jazz for kids, două concerte dedicate copiilor între 6 şi 14 ani, cu intrare liberă (vineri, 19 mai şi sâmbătă, 20 mai la teatrul Gong). Copiii au fost invitaţi pe tărâmul jazz-ului prin intermediul unor fragmente din desene animate semnate Disney Classics, un atelier ritmic de percuţie şi un mic recital susţinut de doi pianişti de 10 şi 12 ani (câştigători ai Olimpiadei Naţionale de Muzică în 2016 şi 2017) precum şi alte surprize.
Jazz-ul românesc
Sub titlul Romanian Jazz Meeting, Sibiu Jazz Festival a promovat jazz-ul autohton atât în fața publicului larg cât și în fața unor specialişti de jazz români și internaționali, critici și jurnaliști de specialitate.
Seara de joi, 18 mai, a debutat cu tineri artişti români, cu sonorităţi jucăuşe şi diverse: de la muzică vocală live, a cappella, sextetul vocal, Jazzappella, îndrumat de Zoltan Andras (solistul de la Sarmalele reci), la muzicienii plini de energie de la Accord Vibes (Fernando Mihalache, Alexandru Anastasiu şi Cezar Knihinschi), într-o alăturare inspirată acordeon – vibrafon –contrabas şi apoi solista Irina Popa.
Vineri, 19 mai, ne-am bucurat de prezenţa DJazz & Happy Sins (cu Marius Vernescu – pian, Cătălina Beţa – voce, Bogdan Roman – saxofon şi doi DJs: Cristian Dobre şi Peter Zaad, responsabili pentru DJ Set, sampling şi efecte live) cu armonii improvizate reliefate de structurile ritmice propuse de cei doi DJs.
Târgu-mureşenii Peter Sarosi&Azara (Peter Sarosi – pian,Gabor Szabolcs – saxofon, Gyergyai Szabolcs – bas şiPal Gabor – percuţie) au construit cu mult rafinament sonorităţi de muzică clasică, rock, electro sau blues. Peter Sarosi, un pianist extrem de creativ, ne-a purtat cu uşurinţă de la piese lirice cu armonii bogate la partituri foarte ritmice, explozive, cu dinamică susţinută.
Cubaneza care a vrăjit, Yilian Cañizares
Una dintre cele mai spectaculoase apariţii (atât fizic, vizual, cât şi artistic) din acest festival a fost Yilian Cañizares – cântând atât cu vocea cât şi cu vioara, a transmis un şuvoi de energie pozitivă, cu parfum cubanez. ’’Femeia-spectacol’’ a strălucit pe scenă, întruchipând expresia’’joie de vivre’’. A mulţumit în română de mai multe ori (în aplauzele frenetice ale publicului), a dansat tot timpul, cântând ba cu vioara, ba cu vocea, a interacţionat cu publicul, ridicând cu multă uşurinţă toată sala în picioare la dans.
Reprezentantă a tinerei generații de muzicieni cubanezi, creaţiile luiYilian Cañizares şi ale cvartetului săucubano-elvețiano-german (Daniel Stawinski – pian, David Brito – bas, Inor Sotolongo – percuţie) au pus laolaltă ritmuri latino de jazz dar şi ritmuri asimetrice, noi, vii, precum şi cântece vechi din culturi orale nigeriene, compoziţii venezuelene sau fragmente de muzică clasică. Piese dinamice cu schimbări dese de tempo îmbrăcate în melodii şi armonii generoase, din culturi vechi.
Muziciana Yilian Cañizares a fost propulsată pe scenele internaţionale după ce a câştigat Premiul cel mare la concursul Festivalului de Jazz de la Montreux în anul 2008 (în copilărie s-a remarcat prin multitudinea de premii câştigate în cadrul consursurilor pentru vioară, din Cuba).
Un scurt Live din cadrul estivalului, aici.
Blues cu sinceritate cu Natalia M. King
Natalia M King
Seara de sâmbătă, 20 mai, s-a încheiat cu un concert special interpretat de Natalia M. King Quintet.Cu un stil direct şi sincer, Natalia M. Kinga prezentat fiecare melodie în parte şi ne-a cântat despre viaţă, cu bune şi rele, cu o voce caldă acompaniată de chitara sa şi cvintetul format din César Poirier – saxofon, Olivier Truchot – pian, Anders Ulrich – contrabas, Simon Bernier – tobe. O ploaie torenţială s-a stârnit din senin în timpul concertului său şi a adus în cortul unde avea loc concertul toţi oamenii din Piaţa Mică care stăteau pe la terasele din apropiere. Culoarele de trecere s-au umplut, aducând toţi oamenii împreună, cu mic cu mare, cu copii şi căţei, mai aproape fizic unii de alţii, creând o atmosferă şi mai intimă. Ca şi când ar fi avut o baghetă magică, cântăreaţa de culoare a animat atmosfera, i-a făcut pe toţi să cânte într-un glas şi să se bucure precum nişte copii de cântecele învăţate.
Dacă în repertoriile diverşilor artişti mai găseşti câte una-două melodii în stilul blues, Natalia M. King a adus tot repertoriul său la blues. Artista a mărturisit pe scenă:’’Când eram mai tânără cântam rock’n’roll. Acum cânt jazz. Dar şi mai mult, blues. […] Mă simt confortabil, în timpul şi în spaţiul meu. Să iubesc şi să plâng.’’
Şi o face într-un mod natural, cu versuri sincere sau jucăuşe, aducând prospeţime şi bucurie cu muzica sa. Şi, oricât de educat sau elevat ar fi un public, sinceritatea şi deschiderea transmisă de pe scenă se simte întotdeauna. Şi publicul din Sibiu a aplaudat cu entuziasm, chemând-o înapoi pe scenă pe artista zveltă, fără vârstă parcă (de 47 ani!), generoasă cu exprimarea sentimentelor sale şi sigură pe ea.
Natalia M. King are o biografie tumultoasă. A copilărit în Statele Unite, mai exact în Brooklyn, având rădăcini afro-americane, cu origini dominicane. După ani de căutări, explorând Statele Unite de-a lungul şi de-a latul, apoi plecând în Paris unde speră să întâlnească muzicieni din toată lumea, pe tărâmul făgăduinţei pentru ’’Black Americans’’(cântând la metrou sau în baruri diverse, fiind subiect de film documentar, lansând albume mai degrabă cu sonorităţi rock), revine apoi în ţara natală unde, după câţiva ani de tăcere, lucrurile se sedimentează şi îşi găseşte stilul, ’’singing the jazz but more the blues’’.
World music/ muzica lumii şi muzici tradiţionale
Mauro Sigura Quartet (Mauro Sigura – oud, Gianfranco Fedele – pian, electronics, Tancredi Emmi – contrabas, Andrea Ruggeri – tobe) a propus audienţei sibiene teme și ritmuri specifice muzicii tradiționale otomane sau mediteraneene alături de atmosfera jazz-ului contemporan european, construind sonorităţi diafane cu instrumentul tradiţional oud.
De La Purissíma (Spania), cu excentrica Julia de Castro – voce, alături deJorge Vera – pian, Miguel Rodrigañez – contrabas, Gonzalo Maestre – tobe, au adus un concert surprinzător. Sprijinindu-se pe sonorităţi folclorice spaniole, cântăreaţa ne-a prezentat poveşti şi versuri controversate (precum prostituţie masculină, din lumea consumatorilor de pastile sau cum se transformă o iubire după 5 ani).
Trupa Black String a construit sonotităţi inedite, având la bază ritmuri tradiționale coreene şi instrumentele lor tradiţionale, înglobând tradiții străvechi într-un cadru muzical modern.
Sirienii de laMozayek Band, aflaţi laprimul lor concert international, acompaniaţi de instrumente tradiţionale orientale, au încercat să aducă crâmpeie de civilizaţie siriană prin sonorităţi specifice, alături de imagini proiectate din ţara lor (fără să arate ororile războiului) şi la sfârşit aducând un steag al ţării lor de origine.
Un mesaj de pace şi normalitate la încheierea Sibiu Jazz Festival 2017.
Şi un apel la bunătate şi înfrăţire dintre oameni, prin muzică şi frumos.
Poze: Sibiu Jazz Festival – Facebook.
