David Lodge: Umorul lingvistic este dificil de tradus / FILIT 2014
https://www.ziarulmetropolis.ro/david-lodge-umorul-lingvistic-este-dificil-de-tradus-filit-2014/

Scriitorul britanic David Lodge s-a întâlnit cu publicul din România miercuri seară, la Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi (FILIT). David Lodge a vorbit şi despre traducerile cărţilor sale, spunând că el depinde foarte mult de traducătorii din ţările unde se publică volumele sale, întrucât nu cunoaşte limbile în care acestea apar.

Un articol de Petre Ivan|3 octombrie 2014

„Unul dintre motivele pentru care am venit în România, pentru că acum nu mai călăoresc atât de mult la conferinţe şi festivaluri unde se vorbesc mai multe limbi, deoarece reprezintă o dificultate pentru mine, este pentru că aici cărţile mele sunt foarte populare şi o întrebare interesantă este de ce este aşa şi sper să găsesc nişte răspunsuri cât stau aici”, a spus scriitorul britanic.

„Dacă punem problema traducerii (…), aceasta este o artă. Eu depind foarte mult de traducătorii mei, eu sunt monolingv şi nu sunt în stare să apreciez valoarea altei limbi. Pot să citesc în franceză şi pot să fac aprecieri sumare despre o traducere în franceză, dar alte limbi chiar nu cunosc. Trebuie să am încredere în traducătorii mei. Cred că umorul este, în parte, cultural, dar umorul lingvistic este, în mod special, dificil de tradus. Multe dintre titlurile cărţilor mele sunt jocuri de cuvinte în limba engleză şi sunt foarte dificil de tradus. Unul dintre ele este romanul «Deaf Sentence» (tradus în limba română «Mort de surd», n.r.), care se referă la sentinţă capitală, şi chiar şi vorbitorii de limba engleză cu un auz bun pot să facă o confuzie între cuvântul deaf (surd, n.r) şi death (moarte, n.r.). Deci, umorul lingvistic este foarte dificil, dacă implică jocuri de cuvinte. Acest roman este plin de greşeli de auz, personajul principal creează jocuri de cuvinte neintenţionate, cum este acest «deaf sentence», pentru că nu aude cuvintele corect, iar traducătorii mei, din câte ştiu eu, au fost foarte inspiraţi în a găsi echivalente în cealaltă limbă. La fel, cred că traducerea în limba română este foarte bine făcută, la fel ca traducerea în franceză”, mai spus scriitorul.

Totodată, David Lodge a spus că într-un roman nu contează numai stilul sau limba, ci şi povestea, asfel încât se poate trece peste „barierele limbilor”, „povestea fiind universală”, notează Mediafax.

Scriitorul britanic a mai spus că „romanele sunt un amestec din experienţă personală, imaginaţie, fantezie, invenţie, iar romancierul însuşi, uneori, nu poate să facădavid lodge diferenţa între acestea, uitându-se în urmă. Cred că atunci când cititorii identifică într-o carte un detaliu care ar putea fi autobiografic, cel puţin în romanele mele, nu este aşa, este ceva ce-am inventat sau invers. În cazul romanului «Mort de surd», am recunoscut într-o postfaţă că surzenia personajului principal şi personalitatea tatălui său erau detalii autobiografice. N-are rost să neg asta. Dar sunt unele lucruri despre Desmond (personajul principal al romanului, n.r.) care nu ţin de mine deloc. Cei mai mulţi romancieri ar avea aceeaşi părere”, a mai spus David Lodge.

Întrebat dacă renunţă la aparatul auditiv atunci când scrie, la fel ca personajul din romanul său, acesta a declarat: „Găsesc amplificarea de la tastele computerului iritantă. Cred că unul dintre puţinele avantaje ale surzeniei este că poţi să te decuplezi”.

„Dacă trebuie să fii surd, aceasta este cea mai bună perioadă”, a mai spus scriitorul, făcând referire la tehnologia din vieţile oamenilor.

De asemenea, acesta a spus că, atunci când unul dintre partenerii dintr-un cuplu este surd, se creează o „sursă constantă de tensiune domestică”.

„Oamenii care surzesc tind să nege acest lucru şi continuă să nege pentru mai mult timp. Rudele lor le dau una dintre cărţile mele ca să-i încurajeze. De multe ori cred că romanele nu fac mare lucru, mare bine, dar cred că acesta a făcut’, a completat David Lodge, care a explicat totodată că romanul „Mort de surd” i-a adus popularitate în ţara sa natală.

Scriitorul a mai spus că deficienţa de auz este comică, spre deosebire de orbire, care este tragică. „Surzii din romane sunt comici. E un fel de comedie crudă”, a completat acesta.

David Lodge – Cărţile şi filmul

În ceea ce priveşte adaptarea cărţilor în filme, scriitorul britanic a spus că i se pare „fascinantă”. „Mi se pare fascinant ca romanele mele să fie adaptate. Ca profesor, am văzut filmul, adeseori, ca o modalitate de analiză a formei narative şi mi s-a părut un exerciţiu bun ca studenţii să citească cartea, să vadă filmul şi să vadă diferenţele dintre ele. Sunt două opere diferite. Este un lucru care îţi poate da satisfacţie dacă îl faci tu însuţi sau dacă îl vezi bine făcut de altcineva. Să vezi o adaptare a romanului tău, pentru că i se dă o altă viaţă, cu un nou public. Ceea ce rezultă este că o idee prinde o viaţă nouă. O simplă replică dintr-un roman poate să capete viaţă şi sens dacă este interpretată de un actor bun”, a spus David Lodge.

„Cred că adaptarea e un act de interpretare, de critică literară, pentru că începi să vezi ce este vital acolo. E o chestiune de a tăia tot timpul şi să te concentrezi la ce este esenţial”, a completat scriitorul.David Lodge

David Lodge a mai declarat că, deşi s-a spus că romanul va muri odată cu apariţia televiziunii şi a filmelor, acestea se „hrănesc” din cărţi, pentru că de acolo îşi iau material informativ. „Trăim într-o perioadă de schimbări accelerate între literatură şi alte medii. Nimeni nu ştie, de fapt, ce-o să fie în viitor. (…) Fascinaţia romanului este că îţi dă iluzia de a şti cum arată conştiinţa altor oameni, ceea ce în realitate nu putem şti niciodată. Asta cred eu că este o educaţie pentru viaţă”, a mai spus David Lodge.

La evenimentul de miercuri seară, David Lodge a citit fragmente în limba engleză din romanul „Mort de surd”, iar actorul Ionuţ Cornilă a citit textele în limba română.

David Lodg, scurtă biografie

David Lodge (născut în 1935) este romancier, dramaturg şi scenarist. Lodge a avut parte de o formare academică la Colegiul Universitar din Londra, ulterior obţinând un master şi un doctorat în teoria literaturii. A urmat o carieră universitară la Universitatea din Birmingham, între 1960-1987, după care s-a dedicat în totalitate vocaţiei de scriitor, care avea să îi aducă notorietatea. La succesul literar internaţional al lui David Lodge a avut un rol hotărâtor trilogia campusului universitar, care i-a adus două nominalizări la Booker Prize: „Schimb de dame” (1975), „Ce mică-i lumea!” (1984; Polirom, 2002, 2003, 2011) şi „Meserie!” (1988), potrivit site-ului www.filit-iasi.ro.

O altă temă majoră a lucrărilor lui Lodge este romano-catolicismul, abordată încă de la primul său roman, „The Picturegoers” (1960), inspirat din copilăria autorului. Autorul britanic este cunoscut şi pentru lucrările sale de critică şi teorie literară, în care abordează în principal romanele de factură britanică şi americană.

Alte titluri semnate de Lodge şi traduse în limba română sunt „Gânduri ascunse” (2001), „Terapia” (1995), „Muzeul Britanic s-a dărâmat!” (1965), „Veşti din Paradis” (1991), „Răcane, nu ţi-e bine!” (1962), „Cât să-ntindem coarda?” (1980), „Afară din adăpost” (1970), „Autorul, la rampă!” (2004), „Crudul adevăr” (1999), „Mort de surd” (2008) şi „Bărbatul făcut din bucăţi” (2011).

Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, care se desfăşoară de miercuri până duminică, este un eveniment finanţat de Consiliul Judeţean Iaşi, prin Muzeul Literaturii Române Iaşi. În total, ediţia din 2014 a FILIT reuneşte peste 300 de invitaţi de seamă ai literaturii mondiale şi române, precum şi traducători, manageri culturali, editori, librari, difuzori de carte, critici şi jurnalişti culturali.

Foto: David Lodge – FILIT

26
/10
/16

Premiul Femina a fost decernat marți scriitorului francez Marcus Malte pentru romanul „Le garçon”, care face o incursiune la începutul secolului XX prin ochii unui băiat care nu are nume, a anunțat la Paris juriul acestui prestigios premiu literar alcătuit exclusiv din femei. Femina deschide sezonul anual al premiilor literare în Franța, dintre care cel mai prestigios, premiul Goncourt, va fi anunțat la 3 noiembrie.

26
/10
/16

Scriitorul american Paul Beatty a fost desemnat marți seară câștigătorul prestigiosului premiu literar Man Booker, pentru romanul său The Sellout, devenind astfel primul american care primește această înaltă distincție. Câștigătorul Man Booker este recompensat cu 50.000 de lire sterline (61.000 de dolari).

25
/10
/16

Joi, 27 octombrie 2016, de la ora 19.00, iubitorii de carte sunt invitați la Librăria Humanitas de la Cişmigiu la o întâlnire-eveniment cu Ludmila Ulitkaia, una din cele mai importante voci ale literaturii contemporane, prilejuită de lansarea romanului ”Imago”, recent apărut în colecţia „Raftul Denisei“ la Editura Humanitas Fiction, în traducerea Gabrielei Russo.

25
/10
/16

Autorul „Cuvintelor potrivite” se naște sub semnul zodiacal al Gemenilor, în 21 mai 1880, la București, ca rod al conviețuirii nelegitime dintre tatăl român, Nicolae Theodorescu, funcționar de bancă și Rozalia Arghesi, de origine germană, venită din Ardeal, menajeră, în casa Theodorescu.

24
/10
/16

Iubitorii de carte sunt așteptați începând de miercuri, între 26 și 30 octombrie (de la orele 10.00 la 22.00), la ediția de toamnă a Kilipirim, cel mai important târg de carte cu discount din România. Evenimentul, la care intrarea va fi liberă, va avea loc la etajul al doilea al Unirea Shopping Center, Aripa Călăraşi.

23
/10
/16

Joi, 27 octombrie, de la ora 16.00, la Cărturești Verona, va avea loc lansarea volumului „Commedia dell’ arte. O istorie a spectacolului în imagini”, coordonată de David Esrig, care apare în România în premieră absolută, după 30 de ani de când a fost publicată în Germania unde a avut un succes extraordinar și a intrat în toate bibliografiile de la facultățile de artă.

22
/10
/16

Ediția de toamnă a târgului Kilipirim se va desfășura în perioada 26-30 octombrie, zilnic, între orele 10.00 şi 22.00, la Unirea Shopping Center, etajul 2, Aripa Călăraşi, oferind reduceri substanțiale la standul fiecărei edituri. Intrarea este liberă.

20
/10
/16

Potrivit oamenilor de ştiinţă de la Universitatea Yale, persoanele care citesc mai mult de 3 ore şi jumătate pe săptămână au un risc mult mai redus de a muri prematur. În plus, există numeroase beneficii ale cititului, printre care stoparea declinului cognitiv și creșterea gradului de inteligenţă.

14
/10
/16

Premiul Nobel pentru Literatură ar trebui să deschidă o discuție îndelung ocolită: are literatura granițe - de ce ar avea? Judecând după furia cu care românii au și de această dată păreri, ai spune că trăim în mijlocul celui mai citit popor european. Să ne relaxăm: nu e chiar așa, ba chiar dimpotrivă.

14
/10
/16

De 43 de ani, Petru Popescu trăieşte şi scrie în Los Angeles. Este romancier, scenarist şi realizator de filme americane. A ales să emigreze în Statele Unite ale Americii în 1974 şi asta după o carieră de success în Romania, multe dintre romanele sale făcând vâlvă la acea vreme. „Prins”, „Dulce ca mierea e glonţul patriei”, „Să creşti într-un an cât alţii într-o zi”, „Sfârşitul bahic”, romane apărute în Anglia şi Suedia, apoi „Copiii Domnului”, toate fiind publicate pâna la plecarea sa din România.

13
/10
/16

Editura Nemira publică în colecția Yorick volumul Commedia dell’ arte. O istorie a spectacolului în imagini, concepută și coordonată de David Esrig. Cartea apare în România în premieră absolută, după 30 de ani de când a fost publicată în Germania unde a avut un succes extraordinar și a intrat în toate bibliografiile de la facultățile de artă.

13
/10
/16

Scriitorul Mircea Cărtărescu scrie pe pagina sa de Facebook că Bob Dylan nu ar fi avut nevoie de acest Nobel pentru Literatură, pentru că, deşi el însuşi l-a tradus în limba româna şi nu contestă faptul că este un poet şi un geniu muzical, crede că acest premiu major pentru literatură ar fi trebuit să fie acordat unui “scriitor adevărat”

11
/10
/16

Conceput sub forma unui triptic, impresionantul volum Ulysses, 732. Romanul romanului de Mircea Mihăieş, apărut la Editura Polirom în ediţie cartonată, e prima încercare în România de a face atât o istorie exhaustivă a celei mai celebre cărţi de proză scrisă în limba engleză în secolul XX, cât şi de a expune pentru publicul larg temele, tehnicile şi mizele existenţiale ale acesteia.