Demonii lui Lars von Trier
https://www.ziarulmetropolis.ro/demonii-lui-lars-von-trier/

CRONICĂ DE FILM În cel mai nou lungmetraj al său, „The House That Jack Built” (2018), cu care şi-a făcut revenirea la Cannes (în afara competiţiei), danezul Lars von Trier se pune în mintea un criminal în serie. Rezultatul: un film teribil de ambiţios, deopotrivă amuzant, grav şi inconfortabil.

Un articol de Ionuţ Mareş|19 Decembrie 2018

În ciuda gravității lor, mai toate filmele lui Lars von Trier au fost străbătute de un comic întunecat, uneori mai pronunțat, alteori mai discret.

Nici cel mai recent film al său, „The House That Jack Built” (2018), nu face excepție. Și asta chiar dacă are ca protagonist un asasin în serie (un arhitect aspirant care nu poate fi mai mult decât un inginer), jucat cu subtilitate de actorul american Matt Dillon.

De fapt, comicul – mai vizibil la început și mai șters spre final – pare cea mai potrivită convenție pentru a reflecta, fără a fi acuzat de autocomplezență, asupra răului profund și inexplicabil din natura umană, cum încearcă cineastul danez. Este, de altfel, una din temele majore care definesc filmografia sa întinsă deja pe mai mult de patru decenii.

Se creează o distanță care atenuază șocul pe care crimele îl pot provoca și care funcționează ca o invitație la o receptare critică (deși asasinul își privește omorurile ca opere de artă, nouă, spectatorilor, ni se sugerează permanent ideea că avem de-a face cu o construcție artificială).

Și se evită astfel imersiunea facilă în mintea unui criminal, așa cum propun filmele de gen, pe care Lars von Trier le parodiază, nu fără admirație, arătând în același timp că le stăpânește foarte bine mărcile (comicul este doar suprafața, pentru că în profunzime asasinatele sunt terifiante, unele chiar prin caracterul lor explicit).

Semnalul este dat încă de la început, când din off ni se spune că vom vedea cinci dintre multele crime comise de protagonistul psihopat, alese aleatoriu (deși primele patru au ca victime femei portretizate mai degrabă ca fiind naive) și numite, eufemistic, „incidente” sau „întâmplări” („incident” în engleză).

Cele cinci părți, plasate, după toate detaliile, undeva în America rurală a anilor `70 (din nou obsesia lui Lars von Trier pentru America, pe care aici o reconstituie în Suedia și Danemarca), sunt precedate și însoțite, pe coloana sonoră, de un dialog ce pare o confesiune a lui Jack în fața unui anume Verge (Bruno Ganz), pe care îl vom descoperi în final, odată cu coborârea, la propriu, în Iad a celor doi.

Evident, aluziile sunt la Virgiliu, „Divina Comedie” și drumul prin Infern imaginat de Dante, trecând și prin pictură – de pildă, prin reproducerea celebrului tablou al lui Eugène Delacroix cu aceeași temă.

Însă până la acest ultim episod grandios, apoteotic, redat într-un stil suprarealist extravagant, care frizează deopotrivă kitsch-ul și sublimul și pe care numai un cineast ca Lars Von Trier l-ar fi putut imagina, filmul împrumută aceeași estetică hiper-realistă consacrată de danez – „lumină iernatică, camera mișcată, montaj sacadat și culori șterse” (cum exact o descrie criticul Joachim Lepastier în cronica sa din revista „Cahiers du Cinéma”).

În prima parte, tonul este unul îngroșat, aproape caricatural – Jack oprește camioneta pe o șosea în pădure, pentru a ajuta o femeie (Uma Thurman) rămasă cu mașina în pană și cu cricul rupt. Insistența femeii (și a camerei de filmat) asupra cricului ca potențial instrument al crimei, dar și asupra posibilității ca Jack să fie într-adevăr un criminal în serie, transformă episodul într-o farsă, dar una sângeroasă.

În a doua întâmplare, Jack suferă de tulburare obsesiv-compulsivă, ceea ce îl face să intre iar și iar în casa femeii pe care tocmai a omorât-o în căutare de potențiale urme de sânge, asta în timp ce poliția este pe-aproape – rezultă un amestec savuros de umor și suspans.

În al treilea incident, Jack vânează, la propriu, o mamă și doi copii într-o poieniță, pentru ca al patrulea episod să ia forma unei pseudo-drame conjugale (între protagonist și o iubită a sa) care degenerează și care este domintă de o teroare în primul rând psihologică.

În a cincea parte, ambiția lui Jack este una grandioasă: o crimă rasistă, în viziunea sa „o capodoperă”, care implică uciderea mai multor persoane cu un singur glonț.

Sonor, episoadele nu sunt intercalate doar de confesiunea lui Jack către Verge, ci și de bucăți din melodia „Fame” a lui David Bowie.

Vizual, Lars Von Trier își ia o libertate formidabilă și introduce în montaj atât fragmente documentare folosite ironic (de pildă, cu Hitler sau despre zgomotul făcut de avioanele de luptă germane din Al Doilea Război Mondial), cât și flashback-uri din copilăria lui Jack sau din încercările ratate ale acestuia de a-și construi singur o casă.

Amintirea cea mai pregnantă din copilărie sunt sunetul și imaginea cu tatăl lui Jack și cu alți bărbați cosind iarba. Este imaginea folosită în final să reprezinte Câmpiile Elizee pe care i le-arată Verge lui Jack la o fereastră, dar la care protagonistul a pierdut definitiv accesul, find condamnat la suferința Infernului.

Însă Lars von Trier nu se oprește aici: folosește inclusiv flash-uri din filmele sale (sau imagini cu diverse alte opere de artă), iar această opțiune, dublată de paralelismul inevitabil între vizorul unei lunete de armă și vizorul aparatului de filmat, transmite ideea că danezul își interoghează propriul statut de creator puternic (demiurgic?), de autor al unor filme percepute întotdeauna ca fiind șocante.

Comicul și autoderiziunea, extraordinara libertate formală, inventivitatea și greutatea ideilor fac din „The House That Jack Built” un mare film. Probabil chiar cel mai ofertant și ambițios film din 2018.

Rating Ziarul Metropolis: ★★★★★

„The House That Jack Built” va intra în cinematografe la 18 ianuarie, fiind distribuit de Independența Film.

18
/08
/16

Din 23 septembrie, unul dintre cele mai așteptate filme românești ale anului poate fi văzut pe marile ecrane din România. Câini marchează debutul în lungmetraj al lui Bogdan Mirică, scenaristul și co-regizorul serialului HBO Umbre, și reunește trei dintre cei mai apreciați actori români, în roluri puternice: Dragoș Bucur, Vlad Ivanov și Gheorghe Visu. O mostră din atmosfera plină de suspans a filmului puteţi vedea în trailerul oficial lansat astăzi.

17
/08
/16

În perioada 3-18 septembrie 2016 Academia de Film CINEIMPACT oferă în România un program internațional de Art&Social Cinema dedicat documentarului creativ și inovarii în domeniile ficțiunii, non-ficțiunii, antropologiei vizuale și activismului social. Cele mai bune proiecte de film ale celor 2 secțiuni vor fi sustinute cu premii in valoare de 4.000 de Euro.

17
/08
/16

Filmul "Sieranevada", în regia lui Cristi Puiu, este propunerea României la Oscarul pentru cel mai bun film într-o limbă străină, anunță Centrul Național al Cinematografiei. Juriul CNC a fost compus din criticii de film Dana Duma, Magda Mihăilescu, Eugenia Vodă, Mihai Fulger, Andra Petrescu, Irina Trocan, Lucian Maior, Florentina Ciuvercă.

16
/08
/16

Din toamna anului 2016, UNATC „I.L. Caragiale” în colaborare cu Facultatea de Psihologie și Științele Educației din Universitatea din București găzduiește un program interdisciplinar : MASTER în „PERFORMING ART-THERAPY” (Art-terapie prin teatru și artele spectacolului).

16
/08
/16

Trei documentare marca Aristoteles Workshop, din trei ediții diferite, pot fi vizionate în București, la Grădina cu filme – Cinema & More, miercuri, 17 august, cu doar o săptămână înainte de startul ediției a XI-a atelierului de film documentar de la Șurdești, Maramureș (23 august - 24 septembrie).

15
/08
/16

Filmul "Tărâmul Iluminaților/ The Land of the Enlightened", în regia lui Pieter-Jan De Pue, a primit Trofeul "Anonimul" la gala de închidere a festivalului ce a avut loc, la sfârşitul week-endului trecut, la Sfântu Gheorghe, în Delta Dunării. Filmul a fost distins şi la Festivalul Sundance, cu Premiul Special al Juriului pentru cea mai bună imagine.

11
/08
/16

CRONICĂ DE FILM Inclus în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes şi ajuns acum în cinematografe, „Cu orice preţ” amestecă elemente de western şi de „heist movie” şi se ia în serios. Bine face, pentru că regizorul David Mackenzie stăpâneşte cu dexteritate tropii unor genuri cu tradiţie.

11
/08
/16

„Ben-Hur” este povestea epică a lui Judah Ben-Hur (Jack Huston), un prinţ acuzat pe nedrept de trădare de către fratele său adoptiv Messala (Toby Kebbell), un ofiţer din armata romană. Filmul, distribuit de Forum Film România în format 3D şi IMAX 3D, va avea premiera pe 19 august.

09
/08
/16

Filmul câștigător al Ursului de Argint la Berlin 2016, "Moarte în Sarajevo", în regia lui Denis Tanovic, va fi prezentat în avanpremieră națională, în deschiderea celei de a șaptea ediții a Divan Film Festival. A șaptea ediție a Divan Film Festival va avea loc în perioada 20 — 28 august, la Craiova și în Portul Cultural Cetate din județul Dolj.

09
/08
/16

Lungmetrajul „Inimi cicatrizate”, de Radu Jude, proiectat în competiția oficială a Festivalului Internațional de Film de la Locarno (3-13 August 2016), este răsfățat de critica de specialitate prezentă la prestigiosul eveniment din Elveția.

08
/08
/16

Ceremonia de deschidere a ediției din acest an a Festivalului de film de la Sarajevo (12-20 august) va fi dedicată celebrului actor Robert De Niro, care va primi un „premiu pentru întreaga carieră”. De asemenea, regizorul britanic Stephen Frears va fi distins cu un “premiu pentru contribuția sa extraordinară la arta cinematografică”.

08
/08
/16

Fie că este vorba despre o trupă, un muzician, fie despre un curent muzical sau un experiment, filmele documentare despre muzică și oamenii care o compun îi invită pe spectatori la o experiență culturală și umană specială. Prima ediție DokStation, singurul festival de filme documentare muzicale din București, va avea loc între 23 și 25 septembrie.

08
/08
/16

Festivalul Internaţional de Film Independent “Anonimul” (8-14 august 2016) începe astăzi, în localitatea Sfântu Gheorghe din Delta Dunării, unde, timp de o săptămână, pot fi văzute filme ale invitatului special, regizorul sud-coreean Park Chan-wook, dar şi producţii autohtone, precum “Sieranevada” de Cristi Puiu şi “Câini” de Bogdan Mirică.

Page 90 of 236« First...102030...8889909192...100110120...Last »