O trecere în revistă a celor mai importante spectacole de dans contemporan din cadrul ediţiei 25 a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu (FITS).
Un articol de Corina Dima|25 iunie 2018
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) a aniversat un sfert de secol, în iunie 2018 a ajuns la ediția cu numărul 25. Așa cum ne-a obișnuit, în cele 10 zile de festival (8-17 iunie 2018), Sibiul a fost împânzit de o grămadă de artiști sosiți din toate colțurile planetei care ne-au bucurat cu spectacole de teatru, dans, muzică, circ contemporan, atât în zone outdoor cât și în săli convenționale.
Iubitorii spectacolelor de dans au fost răsfățați anul acesta cu 16 producții extrem de diferite (intitulate sugestiv – teatru coregrafic, teatru-dans, dans contemporan) din Israel, Statele Unite, Japonia, Canada, Marea Britanie, Africa de sud, Coreea de Sud, Spania, Franța, Belgia, Republica Moldova și România. Ultimele trei ediții ale festivalului au concentrat aproximativ 12 producții de dans per ediție, coagulate în jurul unor școli de dans/ țări, anul acesta a fost însă mai multă diversitate.
Spectacolele de dans de la ediția 2018 s-au încadrat într-o paletă stilistică extrem de diversă, înglobând elemente surpinzătoare: de la pași de flamenco clasic, la alăturarea coregrafiei de vers sau teatru cu mesaj social, până la dans pe ritm de beatbox ori cânt a cappella, pe ritmuri africane sau street dance cu inserții de flexing/ contorsionări și elemente acrobatice până la introducerea în show a unor bătrâne, dansatoare amatoare. Toate aceste manifestări au conturat o fină radiografie a artelor spectacolului din ziua de azi, cu precădere a ceea ce numim generic ‘’dans contemporan‘’.
Voi trece în revistă 9 dintre producțiile de dans contemporan prezentate în cadrul ediției 25 FITS. Spectacolele s-au jucat în spații variate, de la Centrul Cultural Ion Besoiu (fosta Casa de Cultură a Sindicatelor), la Colegiul Național Octavian Goga, Fabrica de Cultură UniCredit, Teatrul Național Radu Stanca sau Teatrul Gong.
Succesiunea de mai jos se poate constitui și într-un top personal, pornind de la cele mai valoroase producții. În altă ordine de idei, spectacolele aflate pe primele trei poziții, atât de diferite ca structură, narațiune și limbaj, pot fi considerate în frunte pur și simplu, fără o anumită departajare.
(1) Kibbutz Contemporary Dance Company, Israel
Spectacol: Mother’s Milk/ Laptele Mamei
Coregrafia: Rami Be’er
Cea mai recentă producție semnată Kibbutz Contemporary Dance Company din Israel (una dintre cele mai cunoscute companii de dans din lume, de 45 ani), ‘‘Mother’s Milk‘‘ este dedicată părinților coregrafului Rami Be’er (subtitlu ‘’Cântec de dragoste pentru părinți/ A love song for parents’’) și surprinde iubirea părinților care ne însoțește pretutindeni și ne călăuzește de-a lungul vieții în tot ceea ce facem.
Maeștri ai spațiului vizual, prin folosirea cu multă iscusință a elementelor de mișcare și lumină, cu alternări de duo or trio sau spectaculoase momentele de ansamblu (cu toți cei 19 dansatori), Kibbutz construiește imagini ce se lipesc pe retină, adevărate geometrii în spațiu alcătuite din trupuri în mișcare.
Sumarizând într-o frază:
Kibbutz. ‘‘Mother’s Milk‘‘: o metaforă vizuală pe care nu o uiți ușor.
(2) Luca Silvestrini’s Protein, Marea Britanie
Spectacol: Border Tales/ Povești ce ne despart
Text şi regie: Luca Silvestrini
Compania independentă Protein din Marea Britanie, condusă de peste 20 ani de Luca Silvestrini, aduce în spectacolul ‘‘Border Tales‘‘ probleme ale lumii contemporane (pornind de la societatea Marii Britanii): Brexit, globalizare, emigrație, multiculturalism, într-o notă de sarcasm, umor negru și ironii.
La o petrecere dată de un englez get-beget iau parte un irlandez, o negresă din Niger, un pachistanez, o chinezoaică, un filipinez și un columbian. Artiștii își interpretează rolurile pe scenă (personajele poartă numele artiștilor și o parte din întâmplări sunt chiar din viața lor).
Majoritatea artiștilor stau de multă vreme în Regat dar sunt catalogați conform unor șabloane universale (un irlandez e un bețiv, un asiatic bea musai ceai sau mănâncă câini și câte și mai câte).
Spectacolul îmbină pasajele vorbite cu momentele coregrafice (foarte bine interpretate!) și muzica live de tip world-music susținută de un artist-orchestră (percuție, vocal, instrumente de suflat).
Spectacolul ne îndeamnă să ne punem întrebări despre societatea din ziua de azi (cât judecăm, cât înțelegem, ce întrebări sunt relevante etc.)
Compania de dans Protein are o notorietate foarte bună la nivel internațional, a câștigat în 2011 titlul ‘’Cea mai bună companie independentă de dans’’ din UK, plus nominalizare la aceeași categorie în 2016; fiecare membru al echipei este un foarte bun dansator și deopotrivă actor (toți au studii relevante în aceste domenii).
Sumarizând într-o frază:
Protein. ‘‘Border Tales‘‘: mesaj social susținut de dans contemporan, teatru și dans braț la braț.
(3) Vuyani Dance Theatre, Africa de sud
Ravel – Bolero: Cântecul dansului/ Cion: Requiem of Ravel’s Bolero
Coregrafia: Gregory Maqoma
Trupa de dans din Africa de sud a bucurat publicul din Sibiu cu trei reprezentații ale spectacolului ”Cion: Requiem of Ravel’s Bolero” în cadrul FITS.
Spectacolul de dans a adus un suflu proaspăt în rândul show-urilor de gen.
Un spectacol care a adus o bucățică din sufletul și cultura Africii de sud: 13 artiști de culoare care au dansat și cântat live (reprezentația a durat peste o oră) impregnând spiritul culturii negre prin melodii a cappella, beatbox dar și declamații sau fraze repetitive silabisite ritmic până la epuizare, precum într-un ritual.
Ținând cont de calitățile fizice ale dansatorilor, mi-ar fi plăcut ca elementele coregrafice să facă mai mult uz de partea tehnică. Dansul a pus însă accent pe spiritul african, pe sincronie, dialog și vibrația dintre artiști, elementele de dans au fost adunate, mai mult în intimitate, sau în ritmica grupului, pe ideea de ” împreună”, fără anvergură de show care epatează tehnic, ci emoționează.
Un spectacol altfel, foarte viu, despre frumsețea Africii de sud prin cânt și dans.
Gregory Maqoma este coregraf renumit pe plan internațional fiind și dansator dar și scriitor.
În ”Cion: Requiem of Ravel’s Bolero” autorul continuă romanul care i-a adus celebritatea ”Ways of Dying”, reluând personajul Toloki (un bocitor profesionist care participa la înmormântările locale în timpul tranziției Africii de Sud, de la Apartheid la democrație), ancorat în tradițiile și valorile Africii de sud.
Sumarizând într-o frază:
Vuyani Dance Theatre. ”Cion: Requiem of Ravel’s Bolero” – cultura și vibrația Africii de Sud, prin dans.
(4) Kolben Dance Company, Israel
Spectacol: On The Edge/ Între control și nebunie
Coregrafia: Amir Kolben
Trupa Kolben Dance Company din Israel (companie de dans de peste 20 ani), îndrumată de Amir Kolben (care este și decan al Facultăţii de Dans din cadrul Jerusalem Academy of Music and Dance) a venit cu o abordare foarte proaspătă a dansului contemporan.
Un spectacol care vorbește despre lumea contemporană și contrastele ei, cu situațiile la limită în care te găsești, în care trebuie mereu să faci alegeri. Iar uneori ai iluzia că te afli într-o poveste, deoarece alții conduc contextul și marionetele iar fiecare nu face altceva decât să se supună sau să se ajusteze.
Zece dansatori foarte buni, foarte tineri, îmbrăcați simplu, ca de pe stradă, ce au transpus cu multă forță și bucurie situații din viața de zi cu zi. Artiștii încearcă să aducă dansul mai aproape de viața cotidiană (înainte să înceapă spectacolul propriu-zis au interacționat cu publicul – dansând pe treptele de la intrarea în clădire, pe hol și chiar în sală, printre oameni, implicându-i și pe aceștia).
Spectacolul a avut multe elemente vizuale pregnante, multe elemente cu dansatorii așezați în linie, echidistant – linie de lumină în fața scenei unde fiecare pășea, simetric, rând pe rând sau preluând or propunând elemente de coregrafie.
Comparând cele două stiluri ale trupelor din Israel, Kolben construiește mai mult dans (din punct de vedere tehnic, coregrafic), cu mai multă bucurie și entuziasm, pe când Kibbutz știe să utilizeze ‘’mici trucuri’’ vizuale de un mare impact, ce par mai rafinate datorită interpretarii impecabile la unison.
Sumarizând într-o frază:
Kolben Dance Company. On The Edge: tinerețea și prospețimea dansului contemporan.
(5) Les Ballets Jazz de Montréal (BJM), Canada
Spectacole: Mono Lisa & O Balcao de Amor & Kosmos
Trupa canadiană Les Ballets Jazz de Montréal (ce a aniversat anul trecut 45 ani de istorie) a adus la FITS 2018 un triptic construit din 3 spectacole de factură diferită: ”O Balcao de Amor” (coregrafie: Itzik Galili), duet ”Mono Lisa” (coregrafie: Itzik Galili) și ”Kosmos” (coregrafie: Andonis Foniadakis).
„Mono Lisa” este un duet ce își are rădăcinile în baletul clasic și se construiește treptat, rotund, pe fundalul sacadat al zgomotelor unei mașini de scris.
„O Balcao de Amor” – inspirat de o excursie a coregrafului în Cuba, spectacolul vine cu bucuria de a fi a muzicii mambo, cu scene de ansamblu construite cu mult umor și un dans lejer, cu entuziasm.
”Kosmos” în coregrafia grecului Andonis Foniadakis (muzica: Julien Tarride) a fost spectacolul care a inclus elemente tehnice coregrafice cu cel mai înalt grad de dificultate și complexitate (interpretarea nu a fost din cea mai rafinată însă) dintre toate spectacolele vizionate în cadrul FITS 2018. Spectacolul a surprins energia spațiului urban cu agitația, tensiunile sale și apoi cu momentele de conectare, energie și bucuria de a fi împreună.
Sumarizând, în câte o frază:
Les Ballets Jazz de Montréal. Mono Lisa: plutire în doi.
Les Ballets Jazz de Montréal. O Balcao de Amor: bucurie în ritmuri de mambo.
Les Ballets Jazz de Montréal. Kosmos: urban și frumusețe în ritm alert.
(6) Eun-Me Ahn, Coreea de Sud
Dancing Grandmothers/ Bunicuțe dansatoare
Coregrafia: Eun-Me Ahn
Un spectacol neașteptat, cu un amalgam de elemente, dansatori profesioniști alături de câteva bunicuțe care se mișcă natural, fiecare în stilul ei.
După o călătorie prin Coreea de Sud unde coregrafa Eun-Me Ahn le-a rugat pe bătânele pe care le-a întâlnit să danseze spontan (fiecare în mediul ei: pe stradă, în magazin, în piață etc). Acest colaj video este integrat în spectacol după un moment halucinant în care dansatorii ”umplu” scena cu elemente acrobatice, sărituri și salturi (pe o muzică repetitivă obsesivă). Ultima parte a spectacolului aduce împreună dansatorii alături de bunicuțe, într-un dans plin de candoare dar și de veselie.
Un triptic la nivel de organizare: energie amețitoare printr-un dans nebun hipnotic tineresc, urmată de candoarea unui dans & râs cu firesc și libertate, apoi ideea de ”împreună” în râs și dans, tineri și bătrâni, amatori ori profesioniști, dansatori sau ne-dansatori.
Mesajul spectacolului (se și proiectează la un moment dat) îndeamnă la bucuria dansului alături de râs, adică să râdem și să dansăm!
La finalul spectacolului publicul a fost invitat pe scenă să danseze alături de artiști.
Sumarizând într-o frază:
Eun-Me Ahn. Dancing Grandmothers. Acum, să râdem și să dansăm frenetic, nu contează vârsta.
(7) Eine Kleine Nachtmusik, România
un spectacol de: Gigi Căciuleanu, cu Lari Giorgescu
Sezonul românesc de dans a fost reprezentat la FITS de două spectacole de tip one-man/woman- show: ”OST Organic Sound Twist” – un spectacol de Andrea Gavriliu (Teatrul Național „Lucian Blaga” Cluj-Napoca) spectacol la care nu am reușit să ajung și ”Eine Kleine Nachtmusik” – un spectacol de Gigi Căciuleanu în interpretarea lui Lari Giorgescu.
În cadrul FITS 2018 a fost și o co-producție România-Franța, ‘’Aller-Retour’’, în coregrafia semnată de același Gigi Căciuleanu.
Spectacolul a avut premiera anul trecut, în 2017, în cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” și este construit pe muzica lui W. A. Mozart și textele lui Gigi Căciuleanu, precum și un fragment de scenariu original de commedia dell´arte aparținând lui W. A. Mozart.
Spectacolul vorbește despre singurătatea creatorului și se constituie într-o metaforă vizuală și semantică, cu o atmosferă suspendată parcă în timp, unde mișcarea este însoțită deopotrivă de cuvânt.
Sumarizând într-o frază: ‘’Eine Kleine Nachtmusik‘’. Poezia din vis.
(8) Compagnie Marie Chouinard, Canada
Spectacol: Jérôme Bosch: Le Jardin des Délices/ Hieronymus Bosch: Grădina desfătărilor
Coregrafia: Marie Chouinard
Trupa canadiană Compagnie Marie Chouinard a construit spectacolul în trei acte, plecând de la renumitul triptic ”Grădina Desfătărilor Umane”, semnat de Hieronymus Bosch.
Actul 1: Lumea viciilor (panoul central), Actul 2: Infernul (panoul din dreapta), Actul 3: Paradisul (panoul din stânga).
Spectacolul are în permanență proiectat în spatele scenei tabloul la care coregraful face referire, ce dorește să reproducă prin dans. În plus, dreapta-stânga scenei sunt amplasate două ecrane rotunde care arată detaliile din lucrărea de artă care se doresc oglindite pe scenă de către dansatori.
Imaginile din primul tablou sunt puternice (cu dansatorii transfigurați în alb, cu trupurile goale contorsionate în mișcări sugestive, continue). Un efect aparte îl are imaginea cu toți dansatorii în globul gigant transparent sau în ultimul tablou când dansatorii aflați în spatele scenei se contopesc în imagine, se integrează, fac parte din tablou.
Spectacolul se constituie mai degrabă într-un experiment de tip metaforă-vizuală, cu atmosferă onirică (tablouri ce se succed, fără fir narativ).
Sumarizând într-o frază:
Compagnie Marie Chouinard. Jérôme Bosch: Le Jardin des Délices. Metafore vizuale în mișcare, în ”Grădina Desfătărilor Umane”.
(9) “De Sangre y Raza” Flamenco Ballet, Spania
Flamenco Roots/ Sânge și lumină
Coregrafie de: Juan Manuel Prieto
Spectacolul Flamenco Roots face o trecere în revistă a momentelor care au marcat istoria dansului flamenco în Spania. Începând cu secolul optsprezece când baletul clasic francez a avut o influență asupra tuturor stilurilor de dans urmat de dezvoltarea unui stil propriu, pas cu pas. Punctează apoi rolul familiei și relațiile personale și importanța acestora.
Spectacolul se constituie ca o succesiune de piese, o suită de dansuri în perechi sau ansamblu, cu costumele specifice fiecarei perioade, cu castaniete și bătăi ritmice din picior.
Și, la final, câteva numere frumoase de dans flamenco cu bucuria specifică mișcărilor magnetizante-sacadate, fără să adâncească însă contrastele, să sublinieze dinamica năvalnică și plină de patos specifică dansului spaniol, ci păstrând proporția și spiritul unor dansuri clasice.
Sumarizând într-o frază:
“De Sangre y Raza” Flamenco Ballet. Flamenco Roots. Dans clasic și iz de flamenco.
Mulțumim, FITS 2018 pentru buchetul frumos de spectacole de dans, cu flori atât de viu colorate și parfumate, așteptăm cu nerăbdare următoarea ediție!
Foto: Adi Bulboacă
