INTERVIU Oana Boca Stănescu a fost unul dintre cei 11 manageri culturali (singura din Europa) selectaţi să participe la ediţia din acest an a Festivalului de la Edinburgh, în cadrul „Momentum”, Programul Delegaţilor Internaţionali din cadrul Festivalurilor din Edinburgh.
Un articol de Adina Scorţescu|14 septembrie 2015
Oana este fondatoarea Headsome Communication și cofondator al Festivalului Internațional de Literatură de la București (FILB), care a avut până acum șapte ediții. Următoarea ediție va avea loc în perioada 2-4 decembrie, la Clubul Țăranului din cadrul MȚR.
În august ai participat, la Edinburgh, la cel mai mare festival cultural din lume. Prin ce e atmosfera de acolo diferită față de cea de la un festival important, autohton (să zicem Festivalul Enescu sau Festivalul de Teatru de la Sibiu)?
„Festivalurile din Edinburgh” înseamnă, de fapt, un soi de occupy Edinburgh: 5 festivaluri care au loc în același timp, în luna august – Edinburgh Art Festival, Edinburgh Festival Fringe, Edinburgh International Festival, Royal Edinburgh Military Tatoo și Edinburgh International Book Festival.
Pentru mine, e formula ideală de a pune în mișcare publicurile unui oraș, de la cei mai sofisticați, interesați de eseurile despre artă ale lui Julian Barnes, la publicul mai puțin complicat, mulțumit să ia parte, în stradă, la un performance în cadrul Fringe.
„Festivalurile din Edinburgh” reprezintă și un excelent exemplu de colaborare între zona culturală și turism: nu turismul acela care se întâmplă de capul lui, de te miri la finalul proiectului cultural de rezultate, ci turismul cultural instrumentat ca la carte, după un plan clar, cu obiective și rezultate concrete. Nu întâmplător, Ediburgh este unul dintre pionierii ideii de oraș creativ.
Spuneai că Festivalul de la Edinburgh este un „training necesar” pentru un manager cultural. Mai concret, în ce a constat el?
La Ediburgh, am fost invitată în cadrul unui program care se numește „Momentum”, dedicat delegaților străini, anume directorilor de festivaluri de literatură din întreaga lume. Anul acesta am fost admiși în program 11 tineri. Eu am fost singurul manager cultural din Europa (British Council România a aplicat cu CV-ul meu, le mulțumesc încă o dată pentru încredere).
Fellowship-ul a constat într-o săptămână de traininguri, workshopuri și participări la evenimente la care nici n-am visat vreodată (cum ar fi întâlnirea cu Julian Barnes).
Una dintre colegele mele era din Bali – coordonatoarea unui festival de literatură & gătit, alt coleg venea din Columbia – inițiatorul unui festival de bandă desenată… A am avut colegi din India, Palestina, Malaezia sau Statele Unite – New York, mai exact… da, directorul Festivalului de la New York a fost colegul nostru – el ne-a explicat cum arată, de exemplu, o ședință în care se stabilește parteneriatul media cu The New York Times…
Ai prezentat FILB unor organizatori de festivaluri din întreaga lume. Care au fost reacțiile, ce sugestii utile ai primit?
Le-am povestit colegilor mei despre FILB, proiect de nișă și un bun exemplu pentru ceea ce înseamnă încăpățânare și dragoste pentru literatură (nu mi-am propus să sune măreț, dar chiar acesta este motivul pentru care ținem fiecare ediție…).
Însă, fiind singurul manager cultural din Europa din cadrul acestui fellowship, a trebuit să-i așez pe colegii mei într-un context mai larg, al zonei Europei Centrale și de Sud-Est, așa că m-am trezit lăudând toate festivalurile pe care le mai știu: KROKODIL din Serbia, Short Story in Zagreb din Croația ș.a., nu doar FILB.
Alături de ceilalți fellows ai programului „Momentum” și de membrii Creative Scotland
Cum este interacțiunea cu publicul? Scoțienii par mai „versați” în întâlniri culturale?
S-ar părea că pur și simplu scoțienii își doresc mai mult victoria, ca să preiau un clișeu din sport. Succesul proiectului Edinburgh International Book Festival nu se datorează doar unei bune relații public-privat în zona finanțării sau programului excelent, ci el ilustrează exemplul acela perfect de colaborare din manualele recente de management cultural: public-privat-societate civilă – e realmente o mândrie pentru locuitorii Edinburghului să știe că locuiesc în orașul care reușește să aducă la bugetul de stat mai mulți bani din cultură decât din rugby și se comportă ca atare.
Care a fost cel mai emoționant moment din timpul șederii la Edinburgh?
Nu știu cât mai rezistam să nu răspund la această întrebare! De departe, cel mai emoționant moment a fost întâlnirea cu Julian Barnes și mărturisirea pe care mi-a făcut-o în cadrul întâlnirii private pe care a avut-o cu noi, cei 11 manageri culturali invitați la Edinburgh: aceea că și-a cerut prima logodnică de soție fix la București! Mi-a spus și anul, firește, dar cine și-l mai aduce aminte?
Ce autori ai decoperit la Edinburgh?
Fiind invitată la Edinburgh în calitate de manager cultural, asta mi-a permis nu doar să descopăr noi autori interesanți (asta putea să facă orice participant la Edinburgh International Book Festival), ci și tipuri noi de proiecte, noi formule prin care poți să aduci cu succes un autor în fața publicului. Am învățat management cultural atât din poveștile colegilor mei, cât și din trainingurile ținute de cei de la Creative Scotland, instituția-gazdă. De exemplu, astăzi știu ce înseamnă „Neu! Reekie!”. (râde)
Cum va arăta următoarea ediție a FILB?
Următoarea ediție a FILB va avea loc peste trei luni, în perioada 2-4 decembrie, iar scriptul arată destul de intereresant: în ultima zi a festivalului, îndrăznim să aducem la București un proiect inedit, născut la Los Angeles, dar care se ține, pentru prima dată în Europa Centrală și de Sud-Est, la București, la noi, la FILB!
FOTO: arhiva proprie
