„A fost odată la Hollywood“, debutul literar al regizorului Quentin Tarantino (fragment)
https://www.ziarulmetropolis.ro/a-fost-odata-la-hollywood-debutul-literar-al-regizorului-quentin-tarantino-fragment/

Ziarul Metropolis vă oferă un fragment din „A fost odată la Hollywood“, debutul literar al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment în luna mai la Editura Humanitas Fiction, acum în librării.

Un articol de Ziarul Metropolis|18 mai 2022

A fost odată la Hollywood, debutul ca romancier al marelui regizor Quentin Tarantino, cartea-eveniment apărută în traducerea Iuliei Gorzo în luna mai la Editura Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei“, coordonată de Denisa Comănescu, este disponibilă acum în toate librăriile din București și din țară și online, pe site-ul lanțurilor de distribuție partenere.

După cum declară Tarantino, romanul A fost odată la Hollywood este „o regândire totală a întregii povești din film“ (n.r. – filmul omonim, cu Brad Pitt, Leonardo di Caprio și Margot Robbie în rolurile principale, a fost distins cu două premii Oscar) – comică, savuroasă, dar și uneori dură. Avem în roman anul 1969, muzica, mașinile, filmele și spectacolele TV ale epocii. Și, mai ales, avem Hollywoodul, cu minciuna feerică și realitatea brutală, așa cum ni le livrează un maestru al povestirii care-l cunoaște ca pe propriile buzunare.

Cartea va fi lansată miercuri, 25 mai, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) și sâmbătă, 4 iunie, ora 12.00 în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest (Romexpo, Pavilion B2, standul Editurii Humanitas).

Iulia Gorzo, traducătoarea cărții, prezintă A fost odată la Hollywood aici.

„În acest roman, Tarantino reușește cel mai dificil truc din lume, ca povestea sa să fie fluidă și să se citească pe nerăsuflate.“ – New York Times

Quentin Tarantino adaugă în carte detalii diferitelor secvențe și personaje, dezvoltând în mai multe capitole latura aventuroasă și sinistră a cascadorului Cliff Booth (personaj interpretat în film de Brad Pitt), introducând o paranteză narativă despre demonul hipiot Charles Manson și noi întâmplări al căror protagonist este steaua pălind Rick Dalton (personaj interpretat în film de Leonardo DiCaprio). Pe scurt, tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul de Oscar, adică imensul volum al aisbergului de dincolo de peliculă: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Rezultatul: o epopee a culturii americane din anii ’60, ai cărei zei și eroi descind din și aspiră la Olimpul de pe Coasta de Vest – fabrica de visuri de pe colinele Hollywoodului, o reușită stilistică extraordinară a unui geniu care dovedește că nu cunoaște bariere în modalitatea de expresie, fie că este voba de film sau de literatură.

De la debutul cu Reservoir Dogs (1992), urmat de Pulp Fiction (1994; Palme d’Or 1995), regizorul-cult Quentin Tarantino nu mai are nevoie de nici o prezentare. S-a născut în 1963 în Knoxville, Tennessee, dar a crescut în Los Angeles. De la vârsta de 29 de ani, când Reservoir Dogs a fost proiectat la festivalul Sundance, cariera lui de regizor, scenarist și producător – Jackie Brown (1997), Kill Bill: Volume 1 (2003), Kill Bill: Volume 2 (2004), Death Proof (2007), Inglorious Basterds (2009), Django Unchained (2012), The Hateful Eight (2015), Once Upon a Time in Hollywood (2019) – a fost jalonată de premii Oscar, Globul de Aur și BAFTA, filmele sale având un enorm succes de critică și de public. Filmul A fost odată la Hollywood a avut, printre altele, zece nominalizări la Oscar, cinci la Globurile de Aur (unde a fost desemnat cel mai bun film musical sau comedie, iar Tarantino a primit premiul pentru scenariu) și douăsprezece la Critics’Choice Awards. Pentru interpretarea rolului lui Cliff Booth, Brad Pitt a primit un Oscar și un premiu BAFTA. În 2021 Tarantino debutează ca romancier cu A fost odată la Hollywood, rescriind și îmbogățind povestea fascinantă din film. În săptămâna când a fost lansat, romanul lui Tarantino a intrat direct pe primul loc în New York Times Bestsellers List și în topul vânzărilor de pe Amazon.

„A fost odată la Hollywood” de Quentin Tarantino (fragment din roman)

Povestea întâlnirii dintre Cliff și Brandy e destul de interesantă. Se întâmplase în urmă cu vreo doi ani și mai bine. Cliff era în locuința lui mobilă din spatele unui Drive-In din Van Nuys când i-a sunat telefonul. La celălalt capăt era Buster Cooley, cascador și prieten cu Cliff, un tip veșnic pârlit. Cooley îi datora lui Cliff trei mii două sute de dolari. O sumă care se adunase în vreo cinci sau șase ani. Patru sute o dată, cinci sute cincizeci altă dată. Cliff își împrumutase pentru prima oară prietenul într-o perioadă în care stătea mai bine cu banii ca oricând. Pe atunci, datorită colaborării cu Rick, ajunsese să-l dubleze pe actorul din rolul principal în câteva filme de acțiune produse de studiouri. Rick se tot văicărește și înjură acele vremuri, dar pentru Cliff fuseseră anii de glorie. Booth, obișnuit să trăiască de pe-o zi pe alta, o cam luase pe arătură când dăduse pentru prima oară de bani adevărați. Marea lui achiziție a fost o bărcuță drăguță unde s-a mutat și pe care o ținea ancorată în Marina del Rey. În acele vremuri de belșug îi împrumutase lui Cooley grosul banilor. Cliff nu era prost, Cooley se folosea probabil de el și o știa, dar omul nu era escroc. Buster împrumuta de la el doar atunci când avea cu adevărat nevoie. Risca să i se confiște mașina, televizorul, să fie dat afară din casă, apoi iar o chestie cu mașina; trebuia să-și achite ratele de pe cardul Union 76 pentru benzină sau chiria pe luna trecută și pe prima lună ca să se mute în casă nouă. Buster Cooley o fi fost el milog, dar șarlatan nu era. Dac-ar fi avut bani, i-ar fi dat datoria lui Cliff, iar Cliff știa asta. N-avea rost să-l sune și să-l umilească. În primul rând, în felul ăsta tot n-avea să-și primească banii mai repede; în al doilea rând, Buster avea să-l evite pur și simplu pe viitor; și, în al treilea rând, la un moment dat cei doi bărbați tot aveau să dea nas în nas (L.A. e un oraș mic). Iar dacă Cliff se apuca să-l preseze pe Cooley, iar Cooley încerca să se fofileze, când în sfârșit aveau să dea nas în nas, Cliff avea să fie nevoit să-i ceară socoteală. Moment în care între doi tipi ca ei lucrurile puteau lua numaidecât o întorsătură tare urâtă. Cliff știa că, dacă Buster avea să facă vreodată rost de bani, avea să primească îndărăt măcar o parte. Dar mai știa și că Buster n-avea să facă niciodată rost de bani. Așa că, în urmă cu doi ani, își luase adio în mintea lui de la bani. Și, deși sigur că nu i-ar fi stricat să-i aibă în acel moment, rămânea cu mulțumirea că ajutase un vechi tovarăș atunci când îi dăduse mâna. Poate că trei mii de dolari era cam mult, dar hei, dacă nu și-ar fi permis la vremea respectivă, nu i-ar fi împrumutat.

Așadar, Cliff a fost plăcut surprins auzind vocea lui Cooley în receptor. Și a fost chiar și mai surprins când Buster l-a întrebat dacă poate veni până în Van Nuys ca să-i facă o vizită chiar în acea zi. După vreo oră și ceva, Datsunul roșu din 1961 al lui Buster a oprit în fața casei mobile a lui Cliff. Cliff i-a oferit amicului său o bere, au deschis fiecare câte o cutie de Old Chattanooga, iar Cooley i-a adus aminte vechiului său tovarăș de datoria pe care o avea la el.

— Deci apropo de ăia trei mii de dolari de ți-i datorez…

— Trei mii două sute de dolari, l-a corectat Cliff.

— Trei mii două sute? Ești sigur? a întrebat Cooley.

— Foarte sigur, a răspuns Cliff.

— Ei, tu știi cel mai bine. Trei mii două sute de dolari, a zis Cooley. Deci să știi că nu-i am.

Cliff n-a răspuns, s-a mulțumit să ia o gură de bere.

— Dar nu dispera, am o chestie și mai tare, a continuat Cooley.

— Ceva mai tare decât trei mii două sute de verzișori americani? a întrebat Cliff sceptic.

— Cum te văd și cum mă vezi, a răspuns Cooley, sigur pe el.

Cliff știa că singurul lucru mai tare ca banii erau calmantele, deci, dacă nu cumva Cooley avea la el o valiză plină cu ibuprofen, n-avea de gând să se entuziasmeze.

— Ia spune tu, Buster, ce ai tu mai tare ca banii?

Arătând cu degetul mare spre ușă, Colley a răspuns:

— Hai afară să vezi.

Cei doi bărbați au ieșit din rulotă, tot sorbind din cutiile de Old Chattanooga, iar Buster l-a dus pe Cliff la portbagajul mașinii lui. În spate, în Datsunul lui Buster, într-o cușcă metalică, stătea în patru labe Brandy.

Deși lui Cliff îi plăceau câinii, mai ales femelele, iar Brandy era frumușică, la început nu s-a arătat impresionat.

— Vrei să-mi spui că animalu’ ăsta face trei mii două sute de dolari? a întrebat Cliff sceptic.

— Nu. Nu face trei mii două sute de dolari, a răspuns Cooley zâmbind. După care a adăugat, cu un rânjet și mai larg: Face undeva între șaptișpe și douăj’ de mii de dolari.

— Zău? Și de ce mă rog? l-a întrebat Cliff, îndoit.

— Ăsta-i cel mai bun câine de luptă din partea asta de Emisferă Vestică, să mor eu.

Auzindu-l, Cliff a ridicat din sprâncene.

— Cățeaua asta îi face praf pe toți. Pitbulli, dobermani, ciobănești germani, doi câini deodată, nu contează. Le face curu’ franjuri.

Cliff s-a uitat în jos la cățeaua din cușcă, măsurând-o tăcut din priviri în timp ce Buster îi dădea înainte:

— Asta nu-i o simplă cățea. E o grămadă de bănet la bancă. Fonduri la discreție ori de câte ori ai nevoie. E ca și cum ai avea cinci cai pentru cascadorie!

Un cal pentru cascadorie era un cal pe care-l învățai să cadă fără să se rănească sau să se sperie. Iar, într-un Hollywood care făcea sute de westernuri și de seriale de televiziune, dacă aveai un cal care știa să cadă și să se ridice imediat, era ca și cum ai fi avut o minitiparniță de bani. Singura cale de a scoate bani mai ușor era să ai baftă și să faci un copil care să dea lovitura în filme.

— Îl mai știi pe Ned Glass? i-a amintit Buster lui Cliff. Ăla de-avea un cal de cascadorie, Blue Belle?

— Mda, a răspuns Cliff.

— Mai știi cât a câștigat cu gloaba aia?

— Mda, și-a amintit Cliff. A strâns o mică avere.

— Cățeaua asta – a zis el, arătând spre cățeaua din cușcă – face cât patru Blue Belle.

— Gata, Buster, sunt numai urechi, a zis Cliff. Ce propui?

— Uite ce-i, n-am de unde să-ți dau bani gheață, i-a spus cu sinceritate Cooley, oricum, nu trei mii de dolari. Dar pot să-ți dau juma’ din profituri pentru câinele ăsta dat dracu’, zici că-i Sonny Liston1.

Cliff a ascultat planul lui Buster.

— Am o mie două sute de dolari. O înscriem la o luptă de câini prin Lomita. Pariem ăștia o mie două sute pe ea, apoi stăm frumușel și ne uităm cum își face treaba. Când o vezi în acțiune, ai să te prinzi ce potențial are. După care o băgăm pe filiera luptelor de câini, punem câștigurile împreună, iar după șase meciuri cred că strângem cam cinșpe mii de căciulă.

Cooley nu încerca să-l tragă în piept, iar Cliff știa asta. Credea fiecare cuvințel. Dar Cooley i-o vindea ca pe o certitudine, iar Cliff nu credea niciodată în certitudini. Apoi, luptele de câini nu erau doar scârboase, ci și ilegale, iar lucrurile o puteau lua razna în atâtea feluri.

— Doamne, Buster, eu nu vreau să încaier câini, vreau doar banii înapoi, s-a plâns Cliff. Dacă ai o mie două sute ca să pariezi, nu mai bine mi-i dai mie și gata? a negociat el.

— Dar știm amândoi că, dacă-ți dau o mie două sute de dolari, altceva nu mai pupi în veci, a răspuns Buster cu sinceritate. Nu vreau să-ți dau treiș’cinci de cenți în loc de un dolar, a insistat el. Când am avut nevoie de ajutor, tu ai sărit ca un tovarăș adevărat, ce dracu’, vreau să faci profit! Măcar vino cu mine la prima luptă din Lomita, s-a tocmit Buster. Doar s-o vezi cum se bate. Crede-mă, Cliff, rareori ai parte de așa senzații tari. Dacă o să câștige, avem două mii patru sute de dolari. Dacă nu vrei să mergi mai departe, ăia două mii patru sute de dolari sunt ai tăi.

Cliff a mai luat o gură de bere, privind-o pe mica luptătoare vânjoasă din cușca de metal.

Buster și-a încheiat tirada persuasivă:

— Na, tu mă cunoști și știi că nu te țepuiesc. Cred în ce spun. Așa că ai încredere în mine – cățeaua asta poate câștiga măcar această primă luptă.

Cliff s-a uitat la cățelușa din cușcă, apoi la dobitocul care stătea în fața lui cu o bere în mână. Apoi s-a lăsat pe vine, ajungând cu fața în dreptul cățelei de care-l despărțea plasa metalică. Cliff și cățeaua s-au înfruntat din priviri. Când domnișorica n-a mai putut suporta privirea intensă a bărbatului, s-a repezit mârâind la Cliff. Plasa metalică a împiedicat colții câinelui să sfâșie fața frumoasă a lui Cliff. Cliff Booth s-a întors și l-a privit pe Buster Cooley.

— Cum o cheamă?

Cliff, Buster și Brandy s-au dus la prima luptă din Lomita. Și tot ceea ce spusese Buster s-a adeverit. Brandy era o adevărată campioană și a omorât celălalt câine în mai puțin de un minut. În acea noapte au câștigat două mii patru sute de dolari. Pentru Cliff, a fost o experiență incredibil de palpitantă. „Mă piș pe Kentucky Derby, astea sunt cele mai fascinante patruzeci și cinci de secunde din orice sport“, și-a zis el.

Pentru Cliff, a devenit un fel de drog.

În următoarele șase luni, au luat la rând circuitul luptelor de câini de peste tot, din districtul Los Angeles, Kern și Inland Empire. Au dus-o pe Brandy să lupte în Compton, Alhambra, Taft și Chino. Iar Brandy a câștigat de fiecare dată, de cele mai multe ori cu ușurință. Doar de câteva ori s-a ales cu răni, dar, oricum, nu prea grave. Iar când era rănită, o lăsau să-și revină cât era nevoie. Dar după acele prime cinci lupte, în care Brandy păruse indestructibilă, mizele au crescut, iar concurența a devenit mai feroce. Au ajuns să lupte în Montebello, Inglewood, Los Gatos și Bellflower. Brandy a continuat să câștige, dar luptele deveniseră cumplit de lungi, mult mai sângeroase, rănile ei erau mult mai grave, iar recuperarea dura mult mai mult.

Astea erau dezavantajele. Avantajul câinilor mai răi era că se lăsa cu câștiguri mult mai mari în caz de victorie.

După nouă lupte, Cliff și Buster strânseseră în jur de paisprezece mii de căciulă. Numai că Buster, care mirosea o afacere bună când în sfârșit îi ieșea în cale, avea o țintă. Câte douăzeci de mii de dolari de căciulă pentru el și Cliff. După care Brandy se putea retrage. Numai că, la a zecea luptă, în San Diego, când domnișorica a avut ca adversar un pitbull pe nume Cezar, a încasat-o, și încă foarte rău. Lupta a fost oprită fără să se declare un câștigător. Iar Cliff și-a dat seama că fusese spre norocul lui Brandy că o opriseră. Dacă ar mai fi continuat douăzeci de minute, Cezar ar fi omorât-o. Cliff văzuse oameni dragi ciopârțiți atât în vreme de pace, cât și în vreme de război. Dar agonia prin care a trecut privind-o pe Brandy cum e făcută arșice de fiorosul Cezar a fost insuportabilă pentru el.

Așa că a fost uluit când Buster a înscris-o pe Brandy la o nouă competiție în Watts, împotriva unui mascul monstruos pe nume Augie Doggie, deși încă nu se recuperase complet după bătaia precedentă.

Dar Buster era sigur pe el.

— Băi, frate, ți-am promis douăj’ de mii de dolari, mi-am promis și mie douăj’ de mii de dolari, și gata, frate, asta a fost! Lupta asta e ultima, să mor eu!

— E, căcat, ultima! a strigat Cliff. Cum dracu’ să câștige în fața unei fiare ca Auggie Doggie, în halu’ în care e?

— Asta-i toată frumusețea, a comentat Buster cu însuflețire. Nu tre’ să câștige. Toată chestia e renumele ei de neînvinsă. O înscriem la luptă și pariem pe celălalt câine.

În acel moment, Cliff l-a atacat pe Buster.

Traducere din engleză de Iulia Gorzo; Humanitas Fiction, 2022; Colecţia Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu.

Un cal pentru cascadorie era un cal pe care-l învățai să cadă fără să se rănească sau să se sperie. Iar, într-un Hollywood care făcea sute de westernuri și de seriale de televiziune, dacă aveai un cal care știa să cadă și să se ridice imediat, era ca și cum ai fi avut o minitiparniță de bani.

Foto: Art Streiber

12
/03
/24

O nouă traducere din opera Elenei Ferrante a fost publicată de curând în colecția „Anansi. World Fiction” de la Editura Trei. Elena Ferrante e o scriitoare îndrăgită de cititorii din lumea întreagă începând de la publicarea bestsellerurilor internaționale ce alcătuiesc Tetralogia Napolitană.

28
/02
/24

Diana Vasile, PhD, psihoterapeut și Președinte al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei (ISTT), lansează astăzi cartea Anatomia traumei. Cum să ai o viață mai bună când sufletul te doare, publicată la editura Bookzone. Rezultatul a peste 25 de ani de studiu, practică și cercetare în domeniul psihotraumatologiei, cartea oferă o perspectivă completă asupra impactului traumei în viețile noastre, dar și asupra modalităților de recuperare post-traumatică.

28
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă miercuri, 28 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Numărul 2 de David Foenkinos – recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea Iulianei Glăvan – ce aduce în prim-plan povestea unui destin atipic, a celui care a pierdut rolul lui Harry Potter în una dintre cele mai celebre ecranizări din toate timpurile. Este posibil ca un eșec să devină o sursă de putere? Romanul scriitorului francez oferă în locul unui răspuns o minunată parabolă despre virtuțile reconstruirii sinelui.

19
/02
/24

Crime Scene Press vă propune o lectură perfectă pentru luna februarie: romanul proaspăt ieșit de sub tipar Stăpânul Muntelui, de Anders de la Motte (trad. Daniela Ionescu), unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori suedezi de crime. Acest mistery care dă dependență, cu o atmosferă care te va bântui, te prinde de la prima pagină, urmărind o detectivă talentată care investighează una dintre cele mai întunecate laturi ale psihicului omenesc.

14
/02
/24

Joi, 15 februarie, începând cu ora 14:00, Biblioteca Metropolitană București, prin Direcţia Cultură, Învăţământ, Turism a Primăriei Municipiului Bucureşti, va organiza, la Sediul Central „Mihail Sadoveanu” din str. Tache Ionescu nr. 4 are loc o DEZBATERE EVENIMENT, dedicată Zilei Naționale a Lecturii.

09
/02
/24

CARTEA DE CINEMA Într-o scurtă carte apărută în 2022 şi bazată pe câteva dialoguri inedite iniţiate de Ioan-Pavel Azap şi derulate între 2009 şi 2011, Tudor Caranfil vorbeşte despre parcursul său şi critica de film. Un moment esenţial au fost "Serile prietenilor filmului", un eveniment pe care l-a creat în 1962 şi al cărui succes avea să ducă la formarea Cinematecii - o poveste demnă însăşi de un scenariu.

07
/02
/24

Editura Humanitas vă invită marți, 13 februarie, de la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu istoricul Marc David Baer, profesor la London School of Economics and Political Science, istoricul Marian Coman și scriitoarea Sabina Fati despre volumul Otomanii: Hani, cezari și califi, o fascinantă nouă abordare a istoriei Imperiului Otoman.

05
/02
/24

Editura Humanitas Fiction vă așteaptă marți, 6 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bd. Regina Elisabeta nr.38) la lansarea romanului Borges și eu de Jay Parini, recent apărut în colecția „Raftul Denisei“ coordonată de Denisa Comănescu, în traducerea lui Mihnea Gafița, un road novel care emană o nesfârșită admirație pentru unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori ai secolului XX, un roman ce are la bază întâmplări petrecute în primăvara anului 1971.

31
/01
/24

RECOMANDĂRI Ziarul Metropolis vă recomandă, în prima lună din an, o întoarcere în fabuloasa lume a cărților. Biblioteci, obsesii, mistere, personaje și o pasiune salvatoare, în 3 cărți despre cărți, care fac deliciul oricărui iubitor de literatură.