„Destine la răscruce“ – reinterpretarea miturilor americane
https://www.ziarulmetropolis.ro/destine-la-rascruce-reinterpretarea-miturilor-americane/

CRONICĂ DE FILM „Destine la răscruce“ este peste media producţiilor de peste Ocean aterizate prin mall-urile de la noi. Ryan Gosling, învăluit în aura de coolness devenită marcă proprie, o are alături pe Eva Mendes.

Un articol de Ionuţ Mareş|7 iunie 2013

CRONICĂ DE FILM Cea mai recentă colaborare dintre regizorul Derek Cianfrance şi Ryan Gosling, „Destine la răscruce“ („The Place Beyond the Pines“) se îndepărtează de precedentul lungmetraj al regizorului american, electrizantul şi intimistul „Blue Valentine“, unde starul din „Drive“ făcea pereche cu Michelle Williams.

De această dată, Gosling, învăluit în aura de coolness devenită marcă proprie, o are alături pe Eva Mendes şi, la un moment dat, îi pasează lui Bradley Cooper centrul atenţiei, pe care, şi acesta, îl va preda la rândul său unor adolescenţi.

Prin cele trei poveşti succesive care se influenţează, Cianfrance ne oferă viziunea sa despre viaţă, moarte şi destin, o perspectivă uşor melodramatică şi cu înclinaţii de revistă glossy – traseul copiilor este determinat de trecutul taţilor, pe care riscă să îl repete etc.

Mult mai provocator este discursul, cu scurte irizări parodice şi sarcastice de efect, despre amestecul dintre bine şi rău, despre nelegiuiţii cu faţă umană şi oamenii legii cu trăsături de tâlhari, pe spatele cărora s-a construit şi trăieşte America.

Ryan Gosling şi Eva Mendes, într-o scenă din „Destine la răscruce“

Derek Cianfrance dă dovadă de o spectaculoasă uşurinţă în a controla mai multe genuri şi stiluri. „Destine la răscruce“ începe ca un film intens stilizat despre un hoinar, un bad guy chipeş, sentimental şi uşor sărit de pe ax – jucat de un Ryan Gosling acoperit de tatuaje şi cu tricourile purtate pe dos.

Continuă ca un film poliţist (sau chiar politic) în tradiţia unui „Serpico“, marcat însă de un mai pronunţat relativism moral, în care protagonistul este interpretat de un Bradley Cooper debarasat de siropismul din „Silver Linings Playbook“.

Şi se încheie ca un film cu adolescenţi rebeli, cărora li se ataşează problemele de rigoare – chefuri, droguri, pistoale, fete, bătăi, părinţi.

Un regizor cu libertate şi cu talent

Nu e la îndemâna oricui să treacă prin astfel de abordări într-un singur film cu aerul că le stăpâneşte bine, iar lui Cianfrance îi iese onorabil. Asumat, el preia şi prelucrează (cu accente personale, însă nu atât de percutante şi uşor identificabile ca ale unor Paul Thomas Anderson sau Gus Van Sant) o serie de mituri americane pe care cinematografia le-a exploatat cu succes de-a lungul anilor: bad guy-ul hoinar, singuraticul, jafurile bancare, cursele de motoare, urmăriri ale poliţiei, femeia părăsită şi cu un copil, imigranţii latino, eroismul şi corupţia oamenilor legii, colegiile şi adolescenţii lor rebeli.

Înşiruirea de mai sus nu trebuie să înşele: Cianfrance nu aglutinează clişee, ci explorează teme familiare din mentalul cinematografic deopotrivă hollywoodian şi periferic, încercând să le îmbrace în haine de ultimă generaţie (imaginea este semnată de Sean Bobbitt, care a lucrat şi la „Shame“ sau „Hunger“).

Problema ansamblului – strălucitor fără stridenţe – este că nu renunţă la unele rezolvări scenaristice forţate şi uşor demonstrative, care nu prea pot fi luate în serios ca tratare a temelor „mari“ pe care le scoate la bătaie.

„Destine la răscruce“ este, totuşi, peste media producţiilor de peste Ocean aterizate prin mall-urile de la noi. Şi are potenţial să prindă la un public care, deşi nu vrea neapărat să fie scos din rutina gusturilor cinematografice formate de produsele marilor studiouri, se bucură atunci când dă peste un film al unui regizor cu ceva libertate şi talent.

INFO

„The Place Beyond the Pines“ („Destine la răscruce“, SUA, 2013)

Regia: Derek Cianfrance

Cu: Ryan Gosling, Eva Mendes, Anthony Pizza, Bradley Cooper

Rating: ●●●○○

Ionuţ Mareş, autorul cronicii,
este şi colaborator al blogului
de film şi cultură cinematografică

09
/10
/23

Ediţia în română a unei cărţi despre legendarul regizor Martin Scorsese şi un volum în engleză scris de Andrei Gorzo şi Veronica Lazăr despre cinemaul lui Radu Jude sunt două recomandări de lectură pentru această toamnă, pentru cei pasionaţi şi de discursul despre filme, nu doar de vizionarea lor.

09
/10
/23

Les Films de Cannes à Bucarest (20 - 29 octombrie) le-a pregătit bucureștenilor un maraton de cinema de 10 zile cu 43 de lungmetraje, 15 scurtmetraje și mai mult de 65 de proiecții ale unor autoare și autori care au un cuvânt greu de spus în cinematografia momentului.

04
/10
/23

Bizară şi explozivă apariţie e acest “Nu aştepta prea mult de la sfârşitul lumii” (2023), cel mai nou film al lui Radu Jude. El adună într-o structură inedită, inconfortabilă şi surprinzătoare la fiecare pas, cam toate preocupările formale de până acum ale regizorului, care le pune de această dată în slujba unei critici virulente a capitalismului deopotrivă românesc şi european.

04
/10
/23

Descris de Variety ca fiind un film „bogat în detalii și foarte specific în descrierea familiei de clasă mijlocie pe care o observă” și care „oferă libertatea publicului de a-și alege punctele de vedere cu care se identifică cel mai mult în imaginea de ansamblu.”, TÓTEM a cucerit simpatia spectatorilor prezenți la cele două proiecții din programul competițional al celei de-a 19-a ediții Bucharest International Film Festival (BIFF), unde a obținut Premiul Juriului. Filmul se va lansa în cinema din 13 octombrie, distribuit de August Film.