-->

„Dragoste 1. Câine”. Simion pustnicul
https://www.ziarulmetropolis.ro/dragoste-1-caine-simion-pustnicul/

CRONICĂ DE FILM După „Eu când vreau să fluier, fluier” (2010) şi „Box” (2015), regizorul Florin Șerban revine cu „Dragoste 1. Câine”, o nouă poveste atipică de iubire – întâlnirea în pustietate între un bărbat singur, retras într-o cabană din pădure, şi o femeie de la oraş care a fost aproape de moarte.

Un articol de Ionuţ Mareş|28 august 2018

În „Eu când vreau să fluier, fluier” (2010, Ursul de Argint – Marele Premiu al Juriului la Berlinale), debutul și cel mai cunoscut film regizat de Florin Șerban (scris împreună cu Cătălin Mitulescu, după o piesă de Andreea Vălean), un tânăr deținut face o obsesie pentru o studentă venită în practică la închisoare.

Tot o poveste atipică de atracție este și în „Box” (2015), al doilea film al lui Florin Șerban, la care el a scris singur scenariul. Din nou o obsesie erotică, de această dată însă a unui tânăr pentru o femeie căsătorită, ceva mai în vârstă decât el și dintr-o altă categorie socială.

În „Dragoste 1. Câine”, al treilea film al său, ce a avut în acest an premiera în competiția Festivalului de la Sarajevo, Florin Șerban, unic scenarist și regizor (aici, și monteur), își continuă interesul pentru tema întâlnirii între un bărbat și o femeie.

Acum însă, nu mai suntem în prezent și nici într-un loc și într-un context social ușor identificabile. Enigmatica poveste este plasată undeva în trecut – după haine și obiecte, dar și din puținele dialoguri, deducem că ar fi vorba de prima parte a secolului XX.

Într-o cabană dintr-o pădure la poalele unui munte, Simion (Valeriu Andriuță) locuiește singur, alături doar de câinele său, mereu în alertă (latră și înconjoară permanent casa). Într-o zi, bărbatul descoperă în pădure o tânără și frumoasă femeie, Irina (Cosmina Stratan), care aparent a fost victima unui viol și a unei tentative de omor și despre care vom afla mai târziu că ar fi de la oraș.

Fidel înclinației sale de a grefa o tratare regizorală dedramatizată – bazată mai mult pe elipse, pe sugestii și pe așteptare – pe o structură narativă specifică mai degrabă unui anume cinema de gen, Florin Șerban oferă în „Dragoste 1. Câine” o cvasi-parabolă, însă fără a apăsa pe pedala simbolurilor.

Miza nu este de a afla trecutul sau intențiile celor două personaje, ci de a observa, cu răbdare, cum Simion și Irina încearcă să se cunoască. În fond, avem de-a face tot cu o poveste de iubire, una consumată în pustietate, între doi oameni aflați aparent în momente de răscruce.

Irina, a cărei transformare e redată și prin trecerea de la hainele de bărbat la cele de femeie, cumpărate de noua sa gazdă, este, la început, speriată și marcată de trauma prin care a trecut.

Simion, singur de mai mulți ani, este tulburat de apropierea unei femei, și cu atât mai mult una de la oraș (își consumă frustrarea prin masturbare în pădure – o secvență riscantă, dar filmată cu discreție, ceea ce o salvează de la vulgar sau ridicol).

Filmul pornește ca o falsă anchetă – Simion interoghează atât vânzătoarea de la un magazin din satul din apropiere, cât și un cunoscut, care par să fi auzit de dispariția în pădure a femeii de la oraș. Însă treptat se transformă în cronica apropierii, inclusiv erotice, între cei doi, punctată pe coloana sonoră de câteva acorduri muzicale care sugerează un  mister.

Florin Șerban pare mai interesat de evoluția lentă a interacțiunii dintre Simion și Irina, redată prin dialoguri lapidare și prin mici gesturi. Și printr-un montaj care alternează cadre cu bărbatul singur în pădure, cu femeia în casă, păzită de câine, și cu cei doi seara, în lumina săracă a cabanei.

Acordurile muzicale și numeroasele cadre largi cu pădurea, necesare pentru a reflecta pustietatea în care bărbatul își duce existența și pentru a întări sentimentul de singurătate și teama de necunoscut, creează un anume suspans.

Pe care însă Florin Șerban nu îl susține până la capăt prin dramaturgie, și asta pentru că alege să urmărească traiectoria sentimentală dintre protagoniștii săi, oferind puține indicii despre lumea lor interioară, până într-acolo încât femeia ar putea fi văzută ca proiecția imaginară a unui bărbat retras din lume.

Un film lipsit de spectaculozitate, despre pasiuni trăite la foc mic. Fără a fi o revelație sau extrem de ambițios, „Dragoste 1. Câine” este onest și poate surprinde prin ineditul său – Florin Șerban oferă un film de epocă neașteptat, un amestec de thriller cu ceva tușe de western, însă totul tratat cu reținere, contemplativ.

Un film despre patimi și tentații trăite în pustietate.

06
/04
/26

Peste 40 de filme documentare vor fi proiectate între 24 și 29 aprilie la Cinema Muzeul Țăranului, Cinema Elvire Popesco, Cinemateca Eforie și Apollo111 Cinema din București, toate reflectând întocmai lumea în care trăim acum – de la presiunea asupra democrației până la ascensiunea discursurilor extremiste.

01
/04
/26

Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc anunță nominalizații la Premiile Gopo 2026. Prin filtrul a două jurii au trecut 124 de filme românești – lungmetraje de ficțiune, documentare și scurtmetraje – lansate în 2025 în cinematografe, la festivaluri naționale și internaționale sau pe platformele de streaming.

19
/03
/26

Actrița Dorina Lazăr va primi Premiul pentru întreaga carieră în cadrul Galei Premiilor Gopo 2026. Distincția celebrează un parcurs actoricesc definit prin versatilitate, de-a lungul a peste șase decenii, în roluri care însoțesc momente semnificative din istoria cinematografiei românești – de la producțiile populare ale anilor ’80 la cinemaul de autor al anilor ’90 și începutul anilor 2000.

27
/02
/26

În cadrul Lunii Francofoniei, Institutul Francez din România prezintă cea de-a 30-a ediție a Festivalului Filmului Francez, care se va desfășura între 19 și 29 martie 2026, la București și în alte 15 orașe: Arad, Baia Mare, Brașov, Brăila, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Iași, Pitești, Ploiești, Sfântu Gheorghe, Sibiu, Suceava, Târgu Mureș și Timișoara.

26
/02
/26

Filmul o are în centru pe Lucia (Marina Palii), un personaj feminin complex, prins între rolurile de soție și mamă și o nevoie acută de libertate. O „vacanță de vis” la Krapets alături de familie și prieteni devine terenul acestei confruntări, care scoate la suprafață greșeli ale trecutului, frustrări reprimate și tot felul de dezechilibre de putere.

25
/02
/26

„De capul nostru” spune povestea unui grup de adolescenți dintr-un oraș mic din România, ai căror părinți lucrează în străinătate. Filmul explorează maturizarea forțată a unei generații nevoite să se descurce singură, surprinzând fragilitatea emoțională, nevoia de apartenență și solidaritatea care se naște între tineri lăsați să-și construiască propriile repere într-un context marcat de absența adulților.

19
/02
/26

Programul Salon des Refusés, dedicat filmelor valoroase rămase în afara circuitului tradițional de distribuție, își găsește o nouă casă la Apollo111 Cinema, unde va continua, în același format curatorial, să aducă în fața cinefililor din București titluri esențiale ale cinemaului de autor contemporan.

04
/02
/26

În cadrul seriei de evenimente derulate sub egida „Calendarului internațional al artelor”, Institutul Cultural Român organizează luni, 9 februarie, de la ora 18:00, la sediul său din Aleea Alexandru nr. 38, o dezbatere dedicată filmului independent românesc, pornind de la un studiu de caz: comedia 3 zile în septembrie, cel mai recent lungmetraj al regizorului Tudor Giurgiu, care a avut premiera mondială marți, 3 februarie, la Festivalul Internațional de Film de la Rotterdam (IFFR), cu sprijinul ICR.

29
/01
/26

Cel mai nou cinematograf de artă din oraș – Apollo111 – se deschide pe 29 ianuarie. Apollo111 Cinema se află în Palatul Universul (Ion Brezoianu 23 – 25, corp B, lângă Cișmigiu) și va avea program săptămânal, de joi până duminică.

26
/01
/26

După un parcurs spectaculos la festivaluri internaționale, Sorella di Clausura ajunge în cinematografele din România pe 6 martie. Actrița Katia Pascariu a primit premiul Boccalino d’Oro pentru cea mai bună interpretare la Locarno, în timp ce regizoarea Ivana Mladenović a câștigat Trofeul Heart of Sarajevo pentru cea mai bună regie la Festivalul de Film de la Sarajevo.