Eduard Kunz. În mintea unui mare pianist rus
https://www.ziarulmetropolis.ro/eduard-kunz-in-mintea-unui-mare-pianist-rus/

Convenţia a fost simplă. Pornind de la fiecare literă din alfabet, Eduard Kunz a ales un cuvânt cheie care îi defineşte viaţa. Şi l-a explicat. Şi, ca orice artist care se respectă nerespectând regulile, a sărit chiar peste litera A. Şi a început aşa:

Un articol de Dan Boicea|11 iunie 2014

B. Bunin. Scriitor rus, distins cu Premiul Nobel, al cărui volum de povestiri scurte îl recitesc acum. Toată lumea moare la final.

Şi de la Bucureşti. Nicăieri în lume nu am văzut atâtea cupluri de îndrăgostiţi sărutându-se pe bănci, în parcuri.

C. Cloudy-bay. Vinul Sauvignon Blanc pe care îl prefer.

D. Diana. Numele soţiei mele. E femeia pe care o iubesc.

E. Eduard. Numele meu. E fantastic cum iniţialele numelor noastre – al soţiei mele şi al meu – vin una una după cealaltă în alfabet. În mod straniu, era să port numele de Roman, dar din fericire asta nu s-a mai întâmplat. Îmi place numele meu.

F. Five. Cifra 5 în engleză. Chiar dacă e cea de-a şasea literă din alfabet. Nu prea are logică, nu?

G. Punctul G. De-aş şti unde se află şi cum să îl găsesc…

Eduard Kunz

H. Haiku. Versuri japoneze. Iată un exemplu: „Atunci când eşti capabil să iubeşti până la durere, atunci înseamnă că iubeşti aşa cum trebuie.”

I. Interviuri. Aşa cum le concepi tu. Îmi plac la nebunie.

J. Job. Loc de muncă, în engleză. Şostakovici era adesea întrebat – atunci când spunea că este compozitor – care era cu adevărat munca lui. Şi eu primesc aceeaşi întrebare uneori… Nu că vreau să fac comparaţii cu Şostakovici.

K. Kalashnikov. Uneori îmi doresc să am aşa ceva.

L. Love. Iubire în engleză. Tot ce are darul de a inspira oamenii este de fapt iubirea.

M. Moscova şi Manchester. Locuri în care am studiat, muncit, trăit şi iubit.

N. „Net“ sau „nu“ sau „no”. Este cuvântul preferat al fiicei mele. Încercaţi să îi oferiţi căpşuni sau cireşe – că acum e sezonul lor. Şi veţi auzi exact acest cuvânt.

O. Omsk. Oraşul din care provin. E în Siberia. Da, e frig iarna. Nu, nu e frig vara. Iar statisticile spun că acolo există anual 320 de zile însorite.

P. Aici e evident – P de la pian. Instrumentul pe care studiez şi limba pe care o vorbesc.

R. Rusia şi România. Aşa cum iniţialele numelor soţiei mele şi al meu se succed, aceste două ţări care înseamnă enorm pentru mine se succed pe orice listă, una după alta.

S. Turneul Stradivarius. Chiar acum se află în derulare. Eu şi Alexandru Tomescu interpretăm Prokofiev.

T. Travels. „Călătorii“ în engleză. O mare parte din ceea ce fac. Sunt călătorii confortabile şi călătorii obositoare. Călătorii scurte şi călătorii lungi. Atunci când călătoreşti îţi e dor de casă. Când eşti acasă, abia aştepţi să te aşterni iar la drum.

V. Vaðlaheiðarvegavinnuverkfærageymsluskúraútidyralyklakippuhringur. Este cel mai lung cuvânt din limba islandeză. Are 64 de litere şi se traduce astfel: „Un inel de la brelocul de chei de la uşa principală a unui depozit de scule utilizat de adevăraţi muncitori.“

Y. Yamaha. Un pian pe care îl iubesc la atingere, la sunet, la uşurinţa de a-l controla.

Z. Zece… Atât e ceasul acum. Noapte bună.

Violonistul român Alexandru Tomescu şi pianistul rus Eduard Kunz concertează miercuri, 11 iunie, la Sala Radio din Capitală. Evenimentul pune punct Turneului Naţional Stradivarius, aflat anul acesta la cea de-a şaptea ediţie.

Repertoriul ales cuprinde o selecţie a celor mai apreciate lucrări pentru vioară şi pian ale compozitorului rus Serghei Serghievici Prokofiev – Cinci melodii pentru vioară şi pian şi cele două Sonate pentru vioară şi pian.

Cine este Eduard Kunz

Eduard Kunz a studiat pianul cu Mihail Hohlov la Şcoala Specială Gnessin pentru copii supradotaţi din Moscova şi mai apoi cu Andrei Diev la Conservatorul National de Muzica „Piotr Ilici Ceaikovski” din capitala rusă.

A obţinut diploma de masterat cu distincţie şi medalie de aur pentru performanţele sale, la Royal Northern College of Music, profesori fiindu-i Norma Fisher şi regretatul Mark Ray.

A susţinut recitaluri în marile săli de concert ale lumii, printre care se numără Wigmore Hall din Londra, Bridgewater Hall din Manchester, Louvre din Paris, Concertgebouw din Amsterdam, Winterthur din Barcelona, Sala Mare a Conservatorului din Moscova.

Citiţi şi: INTERVIU Alexandru Tomescu: „Limite. Au fost create pentru a fi depăşite“

A fost prezent pe scena Festivalului Como de Garda, Grieg (Oslo), Festivalul Keyboard din New York, precum şi Festivalurile St. Magnus (Scotland) şi City of London.

De-a lungul timpului concertele şi recitalurile sale au fost difuzate pe cele mai importante posturi de muzica clasică ale lumii ca BBC Radio 3, Radio France, Radio Rai, Deutschland Radio Kultur şi Orpheus.

Foto cu Eduard Kunz – Andrei Lupu

12
/06
/17

În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (10 iunie) a fost prezentat spectacolul de dans aerian ”TANGO LA ALTITUDINE II”, semnat de coregrafa argentiniană Brenda Angiel, continuarea unui spectacol prezentat anterior tot la FITS de aceeași companie. Un performance în aer, în lumini, umbre și fum, într-un spațiu care nu mai e spațiu definit de limite ci e libertate și respirație largă.

09
/06
/17

„Mă simt jenată când aud laude”, spune actriţa Tora Vasilescu într-un interviu pentru Ziarul Metropolis, realizat la Cluj-Napoca. Ea va primi Premiul de Excelenţă al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF), la Gala de închidere care va avea loc sâmbătă seară.

08
/06
/17

Între 20-27 mai, Buzăul a devenit scena Festivalului ”Buzău Iubește Teatrul”, un ”nou festival vechi” împrospătat cu un nume și un concept de organizare nou. Spectacole dintre cele mai noi și apreciate din București, dar și două spectacole din Piatra Neamț și Suceava, o secțiune pentru studenți și alta pentru copii, spectacole de stradă și conferințe. L-am prins pe foarte activul director Adrian Găzdaru în mijlocul festivalului și l-am rugat să-și tragă puțin sufletul și să ne povestească despre FBIT.

05
/06
/17

Dramaturgul Saviana Stănescu, născută în România și stabilită în Statele Unite ale Americii, a fost invitată recent să țină, alături de Matei Vișniec, un workshop de scriere dramatică în cadrul programului POINT New Writing, desfășurat la festCO 2017. Despre întâlnirea sa cu tinerii dramaturgi de la noi, dar și despre cum se scrie teatru azi, în rândurile care urmează...

02
/06
/17

"Limitările financiare pot fi luate ca un imbold creativ, dar numai dacă integrezi constrângerile bugetare de la început în procesul creativ", afirmă Antoine Le Bos, consultant de scenariu în cadrul "Less is More", o platformă europeană de dezvoltare a filmelor cu buget limitat, care va desfăşura la TIFF un workshop.

30
/05
/17

Diana Cavallioti (31 de ani), rolul principal feminin din filmul românesc de mare succes „Ana, mon amour”, are, mai ales, o frumoasă carieră în teatru. În linii mari, toate acestea se cunosc. Din interviul care urmează veți afla detaliile. Cine, ce, de ce, unde, când, cum. Ca la Ziar.

29
/05
/17

INTERVIU „Secondo Me” a fost prezentat în 2016 la Locarno. În iunie, documentarul, care are în centru doi garderobieri (de la Viena şi Milano) şi o garderobieră (de la Odessa), va putea fi văzut la TIFF. Regizorul Pavel Cuzuioc, născut în Republica Moldova şi stabilit în Austria, vorbeşte despre film şi despre cum a ajuns cineast.

18
/05
/17

Scriitorul din Basarabia se află în plină mică trilogie a marginalilor, din care a publicat primele două volume: „Sectanții” și „Bandiții”. Atenție, urmează un interviu neconvențional! Despre cultură și războaie, despre cărți, tineri și nostalgie. Se pune chiar și întrebarea: „Ești un agent al Kremlinului, Vasile?“

16
/05
/17

Este unul dintre profesorii fondatori ai şcolii de teatru clujene și a instruit cinci generaţii de absolvenţi ai secţiei române de actorie. Miklós Bács vorbește despre povestea sa de viață și teatru și rolul Faust din spectacolul cu același nume în regia lui Silviu Purcărete, jucat la Teatrul Național ''Radu Stanca'' din Sibiu.

11
/05
/17

Profitând de lansarea în limba română a romanului „Cel mai frumos loc din lume e chiar aici” (ed. Humanitas, 2017), de Care Santos și Francesc Miralles, am provocat-o pe celebra scriitoare catalană la un exercițiu de rememorare a traseului său – de la primul concurs literar câștigat, pe când era elevă, la cum arată o zi obișnuită pentru ea acum, ca autoare a unor cărți traduse în peste 20 de limbi.