Efectul Genovese
https://www.ziarulmetropolis.ro/efectul-genovese/

Festivalul Filmului European (ediţia a XXII-a) s-a încheiat duminică seară, la Muzeul Țăranului Român, cu proiecţia filmului italian „The place”. Indimenticabil.

Un articol de Andrei Crăciun|14 mai 2018

Pe 13 martie 1964, o femeie care se întorcea de la serviciu a fost ucisă în Queens, New York. Numele ei era Kitty Genovese.

Treizeci și opt de martori au asistat la agonia ei și nimeni n-a intervenit, voi vă dați seama?, nimeni n-a sunat la poliție, nimeni n-a sunat la ambulanță. Fiecare a presupus că altul va face ceva.

Psihologii i-au spus Efectul Genovese sau Efectul-de-Spectator. Cei care asistă la o crimă în plină stradă așteaptă ca altcineva să oprească răul – așa e natura umană.

Și chiar la Efectul Genovese m-am gândit văzând The Place, cel mai recent film al lui Paolo Genovese. E greu, e foarte greu să dai ceva mai bun decât Perfetti sconosciuti, precedentul Genovese, îndelung premiat.

Italianul însă a reușit. Nu sunt – slavă cerurilor – critic de specialitate. N-aș folosi niciodată cuvintele dramă camerală. Așa că, simplu spectator, pot să trăiesc filmul ca un contabil, ca o coafeză, ca un figurant de varieteu. Pot să îl văd cu inima.

The Place este o bijuterie, de la prima la ultima secvență, un elogiu adus inteligenței la om. Reușește să spună cu mijloace minime enorm de multe lucruri despre natura umană, despre esența răului și căile întortochiate ale binelui.

Cât despre actori, jocul lui Valerio Mastandrea este dincolo de adjective. Omul ăsta, care ar putea fi zeu sau diavol și ar fi totuna, cinicul ideal, nici nu are nevoie să se ridice de pe scaun pentru a-și arăta statura. Îl vezi că e mare de cum ridică prima dată o sprânceană.

În cinema, Efectul Genovese e când ieși de la cinematograf și e noapte și plouă peste pământ și albul și negrul s-au șters din lume și totul e gri și sublim și scandalos și de neînțeles și vrei să faci încă o înțelegere cu viața, încă una și gata.

The Place este o bijuterie, de la prima la ultima secvență, un elogiu adus inteligenței la om. Reușește să spună cu mijloace minime enorm de multe lucruri despre natura umană, despre esența răului și căile întortochiate ale binelui.



09
/05
/14

Ioana Flora a primit Premiul pentru interpretare feminină din partea Uniunii Cineaștilor din România, pentru rolul Tania din Déjà Vu (2013), producție independentă în regia lui Dan Chișu.

08
/05
/14

CRONICĂ DE FILM „#Selfie”, debutul în lungmetraj al Cristinei Iacob, este ca o postare stridentă pe Facebook care se vrea spiritual-amuzantă şi ţipă din toţi rărunchii după like-uri, deşi e superficială şi nepăsătoare că ar putea fi considerată pueril-banală.

07
/05
/14

Sâmbătă, 10 mai și duminică, 11 mai, la Noul Cinematograf Al Regizorului Român, sunteţi invitaţi la un eveniment de marcă: proiecția trilogiei "Paradise" - semnată de austriacul Ulrich Seidl -, deliciul criticii internaționale

06
/05
/14

Filmele europene și independente se bucură de un public mai numeros în 2014, datorita ediției a IV-a a proiectului cultural Cinema-Edu, dedicat liceeniilor din București și din alte 10 localități din România.

06
/05
/14

Filmul "Poziţia copilului", în regia lui Călin Peter Netzer, a câştigat marele premiu şi trofeul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pe anul 2013. Gala premiilor UCIN reprezintă aprecierea juriului desemnat de UCIN pentru cele mai importante realizări cinematografice şi de televiziune ale anului precedent.

06
/05
/14

Sophia Loren, una dintre cele mai cunoscute actriţe italiene, a fost desemnată invitatul de onoare de la Cannes Classic 2014, care va celebra totodată naşterea westernului italian şi împlinirea a 30 de ani de când filmul "Paris Texas", de Wim Wenders, a primit trofeul Palme d'Or.

05
/05
/14

MARI FILME ROMÂNEŞTI UITATE „Când primăvara e fierbinte“ (1961) şi „Ţărmul n-are sfârşit“ (1963), filme aproape necunoscute, impuneau un cineast unic şi, din păcate, ignorat, atât la vremea lui, dar mai ales în prezent - Mircea Săucan.

01
/05
/14

CRONICĂ DE FILM Cel mai recent film al lui John Turturro în calitate de regizor și de actor în rol principal, „Fading Gigolo“/„Gigolo de ocazie“, este asemeni stilului de interpretare al realizatorului său: combinație în doze mici de umor, gravitate și o stranie buimăceală.