Emir Baigazin: „Încerc să am o senzaţie minunată, nu un mare film”
https://www.ziarulmetropolis.ro/emir-baigazin-incerc-sa-am-o-senzatie-minunata-nu-un-mare-film/

În vârstă de doar 34 de ani, regizorul kazah Emir Baigazin este unul din cele mai apreciate tinere talente ale cinematografiei mondiale. El a fost invitatul special al festivalului internaţional Anonimul din Sfântu Gheorghe, unde a ţinut un masterclass din care am extras cele mai stimulante idei.

Un articol de Ionuţ Mareş|22 august 2018

Născut în 1984 în Kazahstan, pe atunci încă parte a Uniunii Sovietice, Emir Baigazin a studiat regia la Academia Națională de Arte din țara sa, după care a urmat cursuri la Academia Asiatică de Film din Busan, în Coreea de Sud.

A debutat cu „Harmony Lessons”, un film inclus în 2013 în competiția Festivalului de la Berlin, unde a câștigat un Urs de Argint pentru contribuție artistică remarcabilă. Tot la Berlin, dar în secțiunea Panorama Special, a avut premiera și cel de-al doilea film al său, „The Wounded Angel”, lansat în 2016.

Cele mai noi filme ale sale sunt lansate în acest an: „The River” va fi proiectat în secțiunea Orizzonti a Festivalului de la Veneția, iar „Would You Like to Stargaze” a putut fi văzut, în premieră mondială, în cadrul Festivalului Anonimul de la Sfântu Gheorghe (6-12 august), unde Emir Baigazin, recunoscut pentru stilul său aparte, a fost invitat special și a primit Trofeul Anonimul pentru „contribuţia sa la frumuseţea cinematografiei universale”.

Regizorul a susținut și un masterclass, în care a vorbit despre începuturi, despre interesul pentru adolescență exprimat în primele filme, despre muzică, despre repetiții și lucrul cu actorii, despre activitatea de producător al propriilor filme, despre influențe și despre relaţia cu publicul.

 

începuturi

În 2004 am intrat la Academie (Academia Națională de Arte din Kazahstan – n.r.). Doi ani înainte de asta am lucrat într-un teatru rus. A fost o căutare personală. Am crescut în provincie, într-un mediu care nu încuraja ambiția de a deveni artist. Apoi, când eram student, mi s-a oferit posibilitatea să studiez la Academia Asiatică de Film de la Busan. A fost o schimbare importantă. Cele două academii au avut un impact asupra personalității mele.

Dar probabil lucrurile esențiale au fost experiențele persoanele prin care am trecut după academie. Am trecut printr-o depresie care m-a influențat mult. Am dezvoltat simțul pentru frumusețe, care este foarte aproape de această boală, de această stare. Așa mi-au venit multe idei. Atunci erau doar idei fantomatice, nu foarte clare. Între timp au devenit mai concrete. Filmele mele sunt rezultatul conștientizării acelei stări de atunci.

filmele

Filmele mele nu sunt autobiografice. Filmele pe care le-am făcut sunt cu adolescenți, dar nu este un cinema pentru adolescenți. O iau pas cu pas. Felul în care văd eu lucrurile începe cu analizarea adolescenților. Odată cu trecerea timpului voi aborda probabil oamenii maturi, apoi, la finalul carierei, poate voi vorbi despre bătrâni. În copilărie este prima dată în viață când o persoană începe să simtă durerea și să conștientizeze diferite sentimente. 

imagine și muzică

Sunt bucuros când oamenii vorbesc despre latura vizuală a filmelor mele. Petrec mult timp și energie pentru lucrurile din spatele ecranului, pentru acea imagine care are un impact asupra viziunii generale a filmului. De multe ori prefer să încep cu muzica, să folosesc muzica pentru a transmite sentimente. Este canalul pe care îl folosesc pentru a construi filmul. Muzica este principala mea sursă de inspirație. Când filmam primul film, eram mare fan al lui Edvard Munch și m-a influențat mult. Apoi, când filmam ultima parte a trilogiei, Franz Marc a fost o mare influență. În același timp, aș vrea să subliniez că este bine să fii sub aceste influențe, dar trebuie să ai grijă și să le controlezi. Eu prefer să mă inspir din muzică, și mai puțin din pictură.

actorii

În majoritatea timpului actorii se joacă pe ei înșiși. O parte importantă a castingului sunt interviurile. Vorbim mult. Apoi sunt mai mulți oameni care vorbesc cu ei pentru a vedea cât de sinceri sunt. În filmele de până acum am fost dornic să spun povestea, am fost apropiat de poveste și am încercat să fac astfel încât actorii să se potrivească în poveste. Dar la filmul la care lucrez acum fac invers. Cred că trebuie găsită o cale de mijloc.

repetiții

În primul rând, avem unele repetiții tehnice, când actorii trebuie să învețe textul. Apoi încerc să dau mai multă structură întregului film, iar la acest moment actorii trebuie sa controleze textul. Apoi lucrăm la mizanscenă. După care urmează lucrul cu ei pe platou. Eu am nevoie ca actorii să fie foarte onești. Apoi, felul în care joacă actorii este de asemenea influențat de montaj. De ce? Când actorul joacă bine, nu exagerează, atunci este ușor de lucrat la montaj. De fapt, montajul înseamnă să încercăm să punem toate aceste straturi unul peste altul: ritmul actorilor, ritmul poveștii, ritmul filmului – toate trebuie să capete o unitate cu lumea interioară e eroului.

Emir Baigazin, în timpul masterclass-ului de la Anonimul

relația producător-regizor

De când am devenit și producător al filmelor mele, am avut mai multe șanse să fiu creativ. Deseori se crede că atunci când un regizor devine și producător nu are timp pentru creație. Dar eu cred că este invers.

Există conflicte între regizor și producător. Trebuie să le ai. La fel cum există conflicte și într-o familie. Când ai un astfel de conflict, efectul ar putea fi că ideea este mai bună în final. Este un lucru câștigat. Auzi de la regizori că filmează mai mult decât și-ar dori. Este păcat când atât de mult material este lăsat pe dinafară. Este o mare problemă că regizorul pierde atât de multă energie.

Faptul că sunt și producător are un efect bun pentru că mă limitează în acest proces – partea mea de regizor salvează mai multă energie. Începătorilor le spun că în loc să filmeze cinci duble, mai bine fac două de care sunt foarte siguri și le fac mai bine.

 

scenariu vs. improvizație

Filmele mele nu au atât de multe dialoguri. Pentru mine, dar cred că este valabil pentru oricare alt regizor, când mă duc pe platou îmi place să am textul final. Dar și la montaj își dai seama deseori deopotrivă de lucrurile bune și de greșeli. Când ajungi pe platou nu găsești doar lucruri bune, dar și lucruri proaste, de exemplu în dialoguri. Uneori trebuie să rescrii. Depinde.

Când petreci mult timp în repetiții, actorul pierde din energie și din sentimentele pe care le-ar transmite când filmează. Nu încerc să fac un cult din repetiții. Trebuie ca sentimentele să fie salvate. La fiecare etapă, preproducție, producție, postproducție, trebuie să fii deschis pentru lucruri noi care pot apărea. Uneori textul pur și simplu nu funcționează pe platou. De multe ori, când montezi, găsești momente nejustificate care au fost filmate. Totuși, un regizor vrea să aibă lucrurile pregătite cât mai mult posibil când ajunge pe platou.

influențe

Nu mă consider continuatorul vreunui mare regizor. Sunt un mare fan al lui Ozu, regizorul japonez. La filmele lui îmi plac lucruri care nu sunt prea iubite la festivaluri acum. Îmi plac foarte mult filmele lui Aki Kaurismaki, care nu au fost atât de mult arătate. Îmi place mult Ceylan. Îmi place foarte mult James Cameron, sufletul lui mare. Admir faptul că există o persoană care se pregătește 15 ani pentru un film. Admir un regizor care are o abordare strategică.

scenariu și locații

Întâi avem scenariul, apoi locațiile. Dar nu este un model. Putem face și invers. Școlile de film îți spun cum ar trebui să fie filmele. Însă cred că deseori este o abordare proastă. Nu sunt un mare fan al acestei abordări. Poți învăța aceste mijloace academice, dar apoi faci cu totul altfel. Este mult mai interesant să ai o abordare invers: pornești de la un sentiment, apoi găsești o structură. De ce să te epuizezi jumătate de an să scrii un scenariu foarte strict?

Petreci atât de mult timp cu acest scenariu perfect și apoi s-ar putea să descoperi că nu este în armonie cu adaptarea lui. Vremurile se schimbă, acum ai aceste camere de filmat mici, nu mai trebuie să respecți atât de mult mijloacele academice de a face lucrurile.

Odată ce ai un sentiment și ai stabilit structura, înțelegi senzația pe care vrei să o transmiți publicului. După ce ai găsit locul personajelor în întreaga structură, nu mai lucrezi atât de mult cu ele, ci încerci să obții construcția pornind de ele. Apoi te duci la locații și la alte lucruri. Înțelegi astfel cât de mult timp se pierde deseori cu scriererea scenariului. Descoperi un personaj, îl potretizezi, rezolvi cu locațiile, apoi ințelegi că acest lucru este o sursă de inspirație pentru tine și pentru felul în care construiești întregul film. Ulterior, scrierea scenariului vine foarte usor și o faci pur și simplu cu satisfacție.

marele film

Încă nu am filmat acel film frumos. În primul rând, un regizor nu ar trebui să se teamă de greșeli. Ce trebuie să fie minunat la un regizor este senzaţia sa. Este cel mai important lucru. Încerc să am o senzaţie minunată, nu un mare film. O senzaţie minunată pentru a crea filme. Este mai important și mai productiv, decât să te gândești la un mare film. Starea de spirit și senzaţia sunt mai importante decât succesul în festivalurile de film.

reacțiile publicului

Ca producător, sunt influențat puternic de ce crede publicul. Dacă vreau ca țara mea să îmi finanțeze viitoarele filme, trebuie să mă gândesc la reacțiile publicului. Trebuie să mă lupt pentru faimă.

Ca regizor însă, trebuie să mă gândesc la sentimentele interioare. Este rău când depinzi atât de mult de altcineva. Un regizor trebuie să știe foarte bine ce vrea să facă. Nu poți doar să faci film bun după film bun. Cuaron a dat un sfat bun – trebuie sa iei o foaie albă și să scrii ce ai învățat din experiență. Un film nu este decât o cameră prin care treci. Unele sunt mai confortabile și ai câte o canapea ici-colo. Dar trebuie să continui. Trebuie să treci prin toate camerele și să ajungi pe stradă în cele din urmă. Poate este moartea sau viața de apoi, dar cel mai important lucru este să îți urmezi drumul.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

18
/10
/20

Asociația Arta în Dialog anunță cea de-a șaptea ediției a Festivalului de Film UrbanEye, care va avea loc în perioada 4 – 8 noiembrie online, dar și în mai multe birouri de arhitectură din România.

18
/10
/20

Cinema ARTA este, în prezent, cel mai vechi cinematograf din România care încă își păstrează funcțiunea. Istoria lui nu este doar istoria unui loc, ci el reflectă istoria ultimului secol în care se intersectează straturi din istoria orașului, a filmului, precum și straturi ale memoriei – straturi subiective, personale.

16
/10
/20

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest va continua să aducă în această toamnă cinefililor multe din filmele și evenimentele așteptate, însă se reorganizează, urmând ca în perioada preconizată, 23 octombrie – 1 noiembrie, sa pună accentul pe evenimente desfășurate online, în aer liber, dar și la drive-in, cu respectarea măsurilor de siguranță sanitară – care vor fi la momentul respectiv.

15
/10
/20

PREVIEW Două filme realizate de regizori consacrați și două debuturi pot fi văzute online, gratuit, pe platforma TIFF Unlimited, între 16 şi 22 octombrie, în cadrul CinePOLSKA. Mirela Lazăr, coordonatoarea CinePOLSKA din partea Institutului Polonez, vorbește într-un interviu pentru Ziarul Metropolis despre selecție și ediția specială din acest an.

15
/10
/20

Ediția #15 a eXplore festival - Bucharest International Dance and Performace festival se va desfășura anul acesta între 16 și 25 octombrie la Muzeul Național al Literaturii Române, WASP Working Art Space and Production, Muzeul Municipiului București: Muzeul Theodor Aman, Colecţia de artă Ligia şi Pompiliu Macovei, Palatul Suţu, online, pe eXplore festival și WASP Working Art Space and Production dar și on-air, pe Radio Guerrilla.

13
/10
/20

O adaptare fermecătoare a nuvelei pentru copii scrise și ilustrate de artistul Italian Dino Buzatti în 1945, „Vestita invazie a urșilor în Sicilia/ The Bears’ Famous Invasion of Sicily” (r. Lorenzo Mattotti) se vede pentru prima dată în România în deschiderea celei de-a 15-a ediții a Festivalului Internațional de Film de Animație Animest.

Pagina 1 din 27312345...102030...Ultima »