Eugen Ionescu & Cioran. Sau telefoanele de la miezul nopţii
https://www.ziarulmetropolis.ro/eugen-ionescu-cioran-sau-telefoanele-de-la-miezul-noptii/

Câteodată, comedia din culise este la fel de spumoasă ca cea de pe scenă. Despre farsa care l-a avut ca protagonist pe actorul Grigore Vasiliu Birlic povestește regizorul Sică Alexandrescu.

Un tânăr sublocotenent care se visează inginer agronom este vizitat la spital, în timpul Primului Război Mondial, de către George Enescu, Maria Ventura și Constantin Nottara. Așa începe povestea actorului George Vraca.

MEMORIA CULTURALĂ Maria Filotti a jucat în 167 de piese (şi a avut rolul principal în 45 dintre ele). Teatrul din Brăila poartă astăzi numele ei. Ziarul Metropolis vă prezintă frânturi din jurnalul actriţei.

În noiembrie 1969, actriţa Leopoldina Bălănuţă a publicat în revista „Teatrul“ un eseu emoţionant, intitulat „Arta actorului“, prin care a vorbit despre marile capcane şi despre amărăciunile care se ascund în spatele succesului unui actor.

Într-un interviu publicat în decembrie 1960, actorul Ştefan Mihăilescu-Brăila (1925-1996) a povestit cum a trecut de la clovnerii la jocul curat, „fără floricele“ şi a mărturisit că a identificat un tip de spectator - „spectatorul cu nasul de ceară“.

MEMORIA CULTURALĂ „Critica să urmărească spectacolele şi după premiere“ este titlul unui articol de opinie scris de Toma Caragiu în decembrie 1959, prin care actorul evidenţia greşelile pe care le fac criticii de teatru atunci când iau în vizor creatorii şi spectacolele lor.

În anii `50, Teatrul Naţional a avut un turneu în URSS. Dincolo de relatările scorţoase din presă, care bifau un nou succes în planul de realizări, a existat şi un text conceput „altfel“, care îi umaniza pe zeii de pe scenă. Era scris chiar de unul dintre actori: de Ion Finteşteanu.

MEMORIA CULTURALĂ Într-un articol publicat în februarie 1957 în revista „Teatrul“, Liviu Ciulei arăta câteva dintre secretele care îi făceau pe actori să strălucească pe scenă. Reproducem integral „micul dicţionar de măşti“ al lui Liviu Ciulei.

MEMORIA CULTURALĂ Omul de teatru Tony Bulandra, actor, organizator, director de trupă, animator, director de scenă, a trăit între 1881 şi 1943. În cartea „Amintiri... Amintiri...“, actriţa Lucia Sturdza Bulandra a explicat de ce a avut soţul ei atâta succes în carieră.

În 1898, Lucia Sturdza Bulandra debuta la Naţional. Ulterior, actriţa pleca din această instituţie pentru a face parte din compania Davila, alături de mai mulţi artişti care îşi doreau să pună bazele unui teatru „de calitate superioară“. Visul ei avea să se destrame foarte repede.

Deschidem serialul „Memoria culturală: Mari poveşti despre marii dispăruţi“ cu fragmente de jurnal, publicate de Lucia Sturdza Bulandra, în 1956, în revista Teatrul şi care aveau să apară în cartea „Amintiri... Amintiri...“.

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătoreşte pe 14 decembrie pe Sfântul Mucenic Filimon, ocrotitorul artiştilor. Până atunci, vă vom prezenta, în fiecare zi, timp de o lună, mari poveşti despre mari artişti români care nu mai sunt printre noi. Sfântul Filimon a vegheat şi asupra lor.

Jurnalista şi scriitoarea Rhea Cristina a publicat volumul „Românii secolului XXI“, care cuprinde 32 de interviuri cu personalităţi româneşti. Ziarul Metropolis vă prezintă fragmente din interviul cu Aurelian Crăiuţu, realizat în 1999.

Regizorul Geo Saizescu a vorbit despre motivaţiile estetice şi emoţionale din spatele filmelor sale, despre comunism şi despre colaboraţionism, într-un interviu publicat de scriitoarea şi jurnalista Rhea Cristina, în cartea „Românii secolului XXI“.

INEDIT George Enescu a acordat mai multe interviuri, între 1898 şi 1946, în care şi-a dezvăluit viziunea faţă de viaţă şi faţă de muzică. Ziarul Metropolis vă prezintă cele mai importante declaraţii făcute de muzician.

Ana Blandiana şi Romulus Rusan vorbesc despre: România, politica unei ţări, vocaţia intelectualului român, admiraţia faţă de intelectualii disidenţi şi repudierea lor după 1990, într-un interviu publicat în cartea „Românii secolului XXI“, de Rhea Cristina.

Marina Abramović (66 de ani), un artist performativ cu un destin colosal, vorbeşte despre motivaţiile din spatele artei sale, care a pus pe gânduri milioane de oameni. „Suferința este întotdeauna bună. Niciun fel de operă de artă măreață nu a fost creată dintr-un sentiment de fericire“.

„Nu sînt un carierist, sînt un modest soldat care are în raniţă 40 de piese şi care mărşăluieşte şi, pe unde trece, întreabă: «Vreţi? Iată, vă dau. Citiţi!»“, îşi face autoportretul dramaturgul Matei Vişniec, într-un interviu publicat de Rhea Cristina în cartea „Românii secolului XXI“.