Evanghelia după Licu
https://www.ziarulmetropolis.ro/evanghelia-dupa-licu/

Se găseşte în cinematografe filmul documentar „Licu, o poveste românească”. Regizat de Ana Dumitrescu, o artistă stabilită în Franţa.

Un articol de Andrei Crăciun|10 septembrie 2018

Licu e un personaj care se îndreaptă spre suta de ani (a trecut de nouăzeci și merge neabătut tot înainte). Povestea lui e o fereastră către secolul XX.

Provenit dintr-o familie de români alungați din Bucovina, Licu s-a stabilit în cele din urmă la Sibiu și a funcționat aici ca mare inginer în a doua jumătate a secolului trecut (călătorind prin toată România în interes de serviciu).

Licu s-a gândit că la Sibiu e cel mai bine, că e chiar în mijlocul țării și sunt șanse mai mici să fie iar deportat. Alungarea de acasă e o traumă care nu trece niciodată.

Securitatea

Fratele lui Licu s-a născut fără un rinichi și a murit de tânăr, nu înainte de a ajunge și el un mare inginer român. Cumnatul lui Licu a dispărut într-o zi din deceniul obsedant, din întunecații ani `50, și nu se mai știe nimic de el. Securitatea.

Licu este ceea ce s-ar chema un om cu foarte multă harfă. Trece toate cele câte sunt pe lume prin filtrul unui umor pe care nu și-l cenzurează. Are și un râs grozav – îmi imaginez că exact ca domnul Licu râdeau vechii zei când făceau vreo poznă.

Licu a trăit și a văzut multe, știe să repare orice, readuce la viață obiecte despre care credeai că nu mai pot fi înviate.

Curiozitatea

Licu este, peste toate, un neobosit curios. Vrea să vadă, să înțeleagă. Filmul acesta despre viața lui pătimește prin aceea că nu ni-l arată pe domnul Licu în societate.

Venit la București și la cinema să se vadă, Licu ne-a și spus acest lucru: nici nu i s-a spus că se face un film, căci altfel…

Dar Licu are și prieteni, are o viață socială superbă și, una peste alta, e foarte fericit. Cel mai trist moment din film este, totodată, în mod paradoxal, și cel mai comic.

Iubirea

Iată cum a fost posibil: Licu evocă adormirea soției sale, care nu mai putuse vorbi în ultimele luni de viață, dar chiar în noaptea când s-a săvârșit a putut spune răspicat numai aceste vorbe: Adios, muchachos.

Domnul Licu oftează și ne traduce, nouă, spectatorilor: voia să spună, adică, adio, Licule

Și tot în ziua aceea la București, Licu ne-a mai spus ce contează cel mai mult pe pământ, când te tot îndrepți spre o sută de ani și ai în urmă o salbă de amintiri pe care le readuci la viață pentru a-ți încălzi sufletul. Iubirea.

Iubirea e cea mai importantă. Și acesta este toată evanghelia după Licu, un domn foarte credincios.

Licu este ceea ce s-ar chema un om cu foarte multă harfă. Trece toate cele câte sunt pe lume prin filtrul unui umor pe care nu și-l cenzurează. Are și un râs grozav – îmi imaginez că exact ca domnul Licu râdeau vechii zei când făceau vreo poznă.

04
/11
/21

Ce-mi place foarte mult la cinema-ul furios al lui Nadav Lapid este că nu ştii niciodată unde te va duce şi în ce fel te va învălui. Singurul lucru pe care poţi să îl anticipezi este că vei fi surprins. Nu-ţi rămâne decât să te laşi purtat de ideile sale neconvenţionale şi incomode.

01
/11
/21

CRONICĂ DE FILM În „A Hero” (2021), noul său lungmetraj, câştigător ex-aequo al Grand Prix la Cannes, regizorul iranian Asghar Farhadi îşi recâştigă inspiraţia creatoare care l-a consacrat printre marii autori de cinema contemporani.

31
/10
/21

Nu se poate spune că regizorul Gaspar Noé a avut vreodată o viziune luminoasă asupra vieţii. Dimpotrivă – cinema-ul său s-a inspirat întotdeauna din cele mai tulburătoare pulsiuni umane, pe care le-a transformat într-un combustibil extrem de inflamabil. Însă „Vortex”, prezentat anul acesta la Cannes în afara competiţiei, este probabil cel mai întunecat film al său, oricât de ciudat ar suna asta.

30
/10
/21

Întâmplarea a făcut să văd în aceeaşi zi de la „Les Films de Cannes a Bucarest” două titluri din Rusia, ambele incluse în secţiunea Un Certain Regard a ediţiei din acest an a evenimentului de pe Croazetă - „Unclenching the Fists”, de Kira Kovalenko, şi House Arest”, de Aleksei Gherman Jr.

29
/10
/21

CRONICĂ DE FILM În a doua parte a relatărilor despre Festivalul „Les Films de Cannes a Bucarest” vă propunem să descoperiţi filmul câştigător al Premiului Juriului pe Croazetă, fascinantul „Memoria” al thailandezului Apichatpong Weerasethakul.

27
/10
/21

CRONICĂ DE FILM Prima parte a unui „jurnal” despre ediţia din acest an a Festivalului „Les Films de Cannes à Bucarest” - câteva observaţii despre surprizătorul documentar „Cow”, al britanicei Andrea Arnold.

27
/10
/21

După o lungă perioadă de așteptare, FILM MENU, revista de cultură cinematografică editată de studenții Facultății de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” București, sub umbrela UNATC PRESS, își lansează cel de-al 29-lea număr. Evenimentul va avea loc la București, în după-amiaza zilei de sâmbătă, 30 octombrie, la Cinemateca Eforie (strada Eforie 2) și include două proiecții conexe.

26
/10
/21

La Civil, filmul Teodorei Ana Mihai, care i-a adus anul acesta la Cannes Prix de l'Audace la secțiunea Un Certain Regard, se vede acum în cadrul Festivalului Les Films de Cannes à Bucarest, la București, Cluj și Iași, iar de vineri, 29 octombrie, intră în cinematografele din toată țara.

26
/10
/21

Întâmplări fatale, criminali în serie, experimente cu urmări grave, vampiri și alte creaturi ale nopții sunt elementele cheie ale săptămânii filmelor de Halloween la Warner TV. Postul de televiziune propune unele dintre cele mai populare filme horror și SF, de la „From Hell” și „Halloween: H20” la maraton „Final Destination”, care pot fi vizionate până pe 31 octombrie.

25
/10
/21

În urma anunțării noilor reguli de siguranță sanitară, cea de-a 12-a ediție a Les Films de Cannes à Bucarest continuă să aducă filmele și evenimentele anunțate, modificându-și programul pentru a respecta noile restricții ce intră în vigoare de astăzi.