India a constituit mereu o sursă de fascinaţie pentru Occident. Exotică şi plină de culoare, ea ascunde totuşi un freamăt profund. Romanul „Valurile pământului“ surprinde într-o manieră unică numeroasele contraste existente în acest spaţiu al diversităţii culturale şi sociale
Un articol de Teodora Gheorghe|16 mai 2013
CRONICĂ DE CARTE Anuradha Roy se numără printre cele mai puternice voci scriitoriceşti din India. Împreună cu soţul ei conduce editura Permanent Black în New Dehli, însă majoritatea timpului şi-o petrece în Raninkhet, micul oraş care a inspirat şi celebrul roman „Valurile pământului“.
După studii la Calcutta şi la Cambridge, a lucrat ca jurnalistă pentru mai multe cotidiane şi reviste indiene. „Valurile pământului“ (2011), apărut la Editura Humanitas Fiction, este al doilea roman al autoarei. A câştigat prestigiosul The Economist Crossword Prize şi a fost nominalizat la DSC Fiction Prize şi la The Man Asian Literary Prize. Este tradus în zece limbi.
India a constituit mereu o sursă de fascinaţie pentru Occident. Exotică şi plină de culoare, ea ascunde totuşi un freamăt profund. „Valurile pământului“ surprinde într-o manieră unică numeroasele contraste existente în acest spaţiu al diversităţii culturale şi sociale.
Fuga din faţa dramei
Munţii Himalaya oferă un decor mistic pentru desfăşurarea unor poveşti dintre cele mai neobişnuite, smulse parcă unei lumi demult apuse. Tradiţia se dezvăluie ca o fantomă a modernităţii, izolată de realitatea brută şi ocrotită de natură – sursa principală care alimentează viaţa locuitorilor din Raninkhet, oferind un prilej pentru meditaţie şi vindecare.
Maya şi Michael se căsătoresc din iubire, împotriva dorinţei părinţilor. Destinul însă le spulberă fericirea atunci când Michael îşi pierde viaţa într-o expediţie pe Himalaya. Rămasă văduvă, Maya se refugiază în Raninkhet, un orăşel din apropierea lacului unde s-a petrecut drama. Se angajează ca profesoară de engleză şi trăieşte cu chirie în casa vârstnicului Diwan Sahib, un mizantrop pasionat de vieţile marilor aventurieri.
Se împrieteneşte cu eleva Charu, care preferă să îşi ducă vacile la păscut decât să înveţe şi cu enigmaticul Veer, nepotul lui Diwan Sahib. Romanul urmăreşte confesiunile femeii, de-a lungul călătoriei iniţiatice pe care o parcurge de la disperare la regăsire.
Dragoste la nivel înalt
Anuradha Roy zugrăveşte personaje alunecoase şi impenetrabile, într-o atmosferă plină de suspans. Când avem impresia că le-am intuit mecanismul interior şi le putem realiza portretul, descoperim noi indicii surprinzătoare. Diwan Sahib susţine că este posesorul unei corespondenţe cu caracter secret dintre lady Edwina şi Jawaharlal Nehru, prim-ministrul Indiei, despre care s-a vehiculat că ar fi trăit o poveste de iubire imposibilă.
Totuşi, nimeni nu are certitudinea că bătrânul deţine cu adevărat scrisorile. În ciuda faptului că este un singuratic, lui Diwan îi place să povestească şi să genereze controverse. Veer o cucereşte pe Maya prin misterul lui şi firea blândă. Alpinist, la fel ca şi Michael, el pare să umple golul lăsat în urmă de moartea soţului, dar plecările lui dese nasc îndoieli în mintea Mayei.
Finalul aduce cu sine demascarea secretelor. Familiarul devine, dintr-o dată, o sursă de consternare. Conflictele nu sunt însă soluţionate, ci doar explicate.
Personajele secundare sunt chiar mai intens conturate decât protagoniştii, pentru că ele deţin poveştile unei Indii pe cale de dispariţie, unde omul şi natura coexistă într-o simbioză perfectă. Bunica lui Charu, Ama, este o femeie simplă, dar a cărei înţelepciune rudimentară străbate cele mai adânci cotloane sufleteşti.
Deşi nu ştie să citească, ea pătrunde cu o viclenie subtilă dincolo de aparenţe, reuşind să extragă esenţialul. Fiul ei Puran trăieşte în compania animalelor, cărora le vorbeşte adesea. Nebunia lui stârneşte valuri de dispreţ în rândul reprezentanţilor legii, dar este privită cu simpatie şi compasiune de Ama şi Charu.
„Valurile pământului“ este un roman încântător, care ne invită să cunoaştem India prin prisma unei drame sufleteşti minunat descrise de Anuradha Roy.
Foto: www.humanitas.ro
