FITS 2019: „TUNELUL”, prin circ contemporan despre Spectacol și Viață, și despre Împreună
https://www.ziarulmetropolis.ro/fits-2019-tunelul-o-poveste-cu-circ-contemporan-despre-spectacol-si-viata-si-despre-impreuna/

La începutul celei de-a 26-a ediţii a FITS, doi clovni (neamţul Jonas Schiffauer şi irlandezul Alex Allison – Hippana Theatre) au prezentat TUNNEL, un spectacol de circ contemporan în care tunelul este şi locul de naştere al spectacolului, şi o călătorie metaforică.

Un articol de Cristina Enescu Aky|16 iunie 2019

În acest spectacol prezentat în aer liber în Piața Habermann din Sibiu, muzica barocă a lui Vivaldi s-a împletit cu arta stradală, jongleriile cu mingi, cascadorii și trucuri de mișcare, rezultatul fiind o călătorie dulce și amuzantă a doi prieteni de la obscuritate  și vremuri grele la timpuri mai luminoase. Cei doi se sabotează reciproc, își cer iertare fără cuvinte atunci când au făcut-o lată, colaborează cu mult haz și creează emoție, zâmbete și un sentiment de „împreună” și de frumusețe prin faptul că îmbină clovneriile cu libertatea de a fi ridicoli, tonți, emoționali, jucăuși.

TUNNEL este o călătorie metaforică adesea comică, ridicolă, vulnerabilă, a doi prieteni care traversează împreună timpuri dificile precum viața într-un tunel, și ajung împreună la lumina succesului, a poeziei, dar și (poate în primul rând, de fapt) ajung să descopere cât de frumos e când oamenii visează împreună.

O discuție cu doi clovni despre tunelul lor și starea lumii

Ce este circul contemporan pentru voi, care e farmecul lui? Într-un sens e o artă veche de când lumea, în alt sens e o formă nouă de divertisment.

Alex Allison: Circul contemporan este un termen destul de deschis, dar cu siguranță este o metaforă, el folosește limbajul tradițional al circului pentru a spune povești contemporane.

Jonas Schiffauer: Este dificil să faci teatru poetic dar nu siropos, în mod special prin mișcare. Prin mimă, jonglerii și circ, cu ajutorul limbajului obiectelor și fără cuvinte, am găsit un mod legitim de a fi poeți. Poezia este de fapt ceea ce nu poți descrie prin cuvinte. Prin lucruri abstracte, nonverbale precum mișcarea sau jongleriile cu mingi poți crea o emoție și o stare fără să ai nevoie să le explici prin cuvinte.

Și totuși trăim în timpuri și într-o lume dependente te cuvintele spuse și scrise, într-o frenezie de expresii verbale și, la urma urmei, de zgomot.

Jonas Schiffauer: Nonverbalul este frumos pentru că de fapt e plin de cuvinte și emoții, dar în liniște. Cu toții suntem atât de ocupați explicând tot timpul totul, prin rațiune și logică, și neglijăm tot ce este dincolo de asta. Dar există cu adevărat

Alex Allison: Se creează ceva frumos și un sentiment de identitate atunci când vezi un spectacol poetic fără cuvinte, precum în circul contemporan. Eu trăiesc spectacolul în modul meu propriu și văd ce văd eu, tu vezi ce vezi tu și ai altă experiență, amândoi înțelegem lucruri diferite și într-un fel amândoi avem dreptate. Tu poți spune „mi-a plăcut cowboy-ul ăla”, iar eu să spun„ce cowboy, ăla a fost un câine”, și e ok, asta creează dialog. Astfel învățăm despre noi înșine și unii despre alții.

Exact, iar astfel fiecare poate fi fericiți în felul său, un lucru important în timpuri și într-o lume în care diferențele în viziuni, experiențe, identități, expresie deseori creează opusul păcii și al armoniei. În aceste spectacole nonverbale, diferențele sunt acceptate și integrate.

Jonas Schiffauer: Așa e, și de asemenea poți alege să nu înțelegi nimic particular dintr-un spectacol ci doar să te bucuri de mișcare, și asta e foarte frumos. În circul contemporan e acest amestec de divertisment și artă care îți permite pur și simplu să te bucuri, atât. Ca performer de circ, nu mi-aș dori un public plin doar de gânditori raționali. Toată lumea e binevenită.

 

Circul contemporan aduce pe scenă ceva cam de negândit și de speriat în lumea reală: ideea că e ok (și parte din viața reală) să fii ridicol sau să eșuezi.

Alex Allison: Împărtășirea unor momente de risc, vulnerabilitate, ca în circul contemporan, creează legături cu publicul. Eșecul e parte din disciplinele circului. Astăzi oamenilor le e dor de poezie și de liniște, în rest avem tendința să devenim tot mai zgomotoși și în viteză în exprimările noastre. E sănătos și necesar să creăm astfel de momente de liniște colectivă și curiozitate prin spectacole nonverbale, ele creează o experiență pe orizontală a artelor performative, care e accesibilă tuturor.

Cum s-a născut spectacolul vostru TUNNEL și ce a devenit el până azi?

Alex Allison: Există un tunel abandonat în Köln unde am petrecut două săptămâni scriind și repetând acest spectacol, pe care l-am numit după locul în care s-a născut.

Am făcut odată un workshop cu un profesor de arta circului, Roberto Magno, care spunea că artiștii de circ contemporani sunt răsfățați acum, toată lumea vrea condiții și spații frumoase de lucru pentru a face artă, și când nu le au, nu creează. Și, spunea el, asta e trist, pentru că de fapt tot ce are nevoie un artist de circ este pasiunea. Nici noi nu am avut la început un loc unde să lucrăm, așa că tunelul a fost un loc bun pentru repetiții. Un mediu destul de întunecat și dificil, cu sticlă spartă, frig, destul de urât și murdar, dar un loc bun pentru concentrare. Deci, după prima săptămână acolo, cumva ne-am îndrăgostit de el și am început să ne gândim la tunel ca o călătorie, și la posibilitatea luminii de la capătul lui.

Lumina trenului, poate?…

Jonas Schiffauer: Amuzant….Ne-am gândit că, dintr-un tunel întunecos și rece trebuie să fie vreun mod de a ieși la lumină, poate la succes. Apoi am filmat mici secvențe din spectacol, și am primit reacții pozitive online, deci am extins spectacolul. E vorba aici, printre altele, despre cum ne întâlnim cu momentele mărețe din viață, cum ajungem în vârf alături de prieteni, de exemplu momentul de glorie din spectacol când noi doi dirijăm o orchestră pe muzica lui Vivaldi și jonglăm mingi.

Mulți dintre puternicii lumii, în special în politică, sunt adesea comparați cu clovni triști și proști. Ce credeți că ar putea învăța acești mai-mari ai societății, cei atât de ancorați în realitățile sociale, în logică și rațiune, de la clovnii contemporani? Dincolo de faptul că aceștia din urmă sunt de regulă mult mai populari decât politicienii.

Jonas Schiffauer: Hmm.. onestitatea, poate. Clovnul este unul dintre cei mai sinceri oameni din lume, cu orice consecințe. De asemenea, importanța de a nu uita să te joci, să fii creativ și să îți păstrezi mintea deschisă. Ne îndreptăm (sperăm) spre o lume în care puterea și celebritatea tind să fie înlocuite de lucruri mai importante precum sinceritatea, chiar și în eșecuri, și de un fel de a fi mai uman.

http://www.sibfest.ro/evenimente-2019/jonglerii-emotionale

Regia și coregrafia: Alex Allison (Cie Maleta), Jonas Schiffauer (Hippana Theatre) – ochi din exterior: Eric Longequel, Benjamin Richter

În distribuție: Alex Allison, Jonas Schiffauer

Scenografia: Alex Allison, Jonas Schiffauer

Sound Design: Moises Mas Garcia

Light Design: Alex Allison, Jonas Schiffauer

https://www.maletacompany.com/

19
/06
/14

Astăzi, începând cu ora 16.00 și până la ivitul zorilor, institutele și centrele culturale membre ale Clusterului EUNIC București și partenerii lor vă dau întâlnire la a opta ediție a Nopții Institutelor Culturale la București.

19
/06
/14

Tânăra și talentata regizoare Carmen Lidia Vidu prezintă cea de-a treia sa premieră în acest an, „Cântec de leagăn. O poveste despre Maria Tănase“, vineri, 20 iunie, de la ora 19.30, la Godot Cafe Teatru. Spectacolul este un video poem teatral ce aduce pentru prima dată pe o scenă de teatru documente autentice, scrisori de arhivă, frânturi din interviurile, gândurile și amintirile Mariei Tănase, alături de şase dintre cântecele nemuritoare ale artistei, interpretate live.

19
/06
/14

Festivalul Național de Teatru “Toma Caragiu” a propus într-o marți, la Ploiești, evitând cu eleganță cele trei ceasuri rele prevestite de mai de mult, premiera spectacolului “Chip de foc” (“Fireface”), după un text absolut nebun al dramaturgului german Marius von Mayenburg (42 de ani).

19
/06
/14

În zilele noastre în care rețele sociale dezvăluie pas cu pas fiecare amănunt din viața unui om, ne-a mai rămas un singur loc în care putem fi surprinși sau uimiți de oameni – sala de teatru. 

19
/06
/14

„A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informații. Dar de ce „calendar”, și nu „almanah” sau „revistă”?

18
/06
/14

Se joacă pe scena Naționalului din București “Anonimul venețian”, spectacol-studiu coordonat de însuși Ion Caramitru. Doar doi actori – Ilinca Goia și Ioan Andrei Ionescu, o splendidă ilustrație muzicală (de Vasile Manta) și, mai ales, indimenticabilul text al lui Giuseppe Berto (vă este cunoscut, poate, pentru “Il male oscuro”).

18
/06
/14

Într-o după-amiază de iunie am participat la repetițiile spectacolului „Distopie. Shakespeare. Remix“, care deschide proiectul numit Noua Generație de creatori – 9G, care se va desfășura la Sala Mică a Teatrului Național București, în datele de 20, 21 și 22 iunie, la ora 20.00.

18
/06
/14

Filmul My Name is Salt (Elveția / India 2013), povestea a mii de familii din India care trăiesc din sarea pe care o colectează în deșert, este câștigătorul Marelui Premiu al ediției a treia de Pelicam – Festivalul Internațional de Film despre Mediu și Oameni.

17
/06
/14

Marele regizor polonez Krzysztof Zanussi afirmă, într-un interviu pentru Ziarul Metropolis realizat la TIFF, că nu există decât un pas între succes și eșec, că premiile sunt folositoare, că a făcut compromisuri în timpul comunismului, că tinerii își vând astăzi prea ușor libertatea și că ceea ce contează este să te comporți decent în viață.