„Francofonia”. Maître Sokurov
https://www.ziarulmetropolis.ro/francofonia-maitre-sokurov/

 
CRONICĂ DE FILM Cel mai nou film-eseu al lui Aleksandr Sokurov, „Francofonia” (2015), o elegie deloc încrâncenată despre paradoxurile istoriei şi o meditaţie relaxată despre rostul artei, arată cât de liber poate fi limbajul cinematografic.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 Martie 2016

Pornind de la soarta Muzeului Luvru în timpul ocupaţiei naziste asupra Parisului, Aleksandr Sokurov propune un eseu personal care combină momente de ficţiune cu fragmente de arhivă şi un anume reacţionism aristocratic al ideilor cu un modernism ireverenţios al formei.

Cineast care nu ezită să vorbească în interviuri în termeni denigratori despre arta cinematografică, pe care o consideră inferioară artelor cu tradiţie, Sokurov foloseşte în „Francofonia” o gramatică vizuală atipică, eliberată de constrângeri şi la limita cu experimentalul.

Propune asocieri libere de idei şi imagini, deturnează tropii narativi obişnuiţi şi arată o dezinvoltură estetică pe care numai un regizor cu experienţa sa – dovedită de-a lungul timpului în cele mai diverse forme de exprimare cinematografică – o poate stăpâni cu atâta coerenţă şi precizie.

Centrul naraţiunii firave din „Francofonia”, filmat la Luvru, este totuşi întâlnirea dintre două figuri-cheie ale celui de-Al Doilea Război Mondial: Jacques Jaujard (jucat de Louis-Do de Lencquesaing), director celebrului muzeu parizian şi cel care a salvat numeroase colecţii de la dispariţie, şi Franz Wolff-Metternich (interpretat de Benjamin Utzerath), un artistocrat german trecut în tabăra regimului nazist şi însărcinat cu protecţia operelor de artă ale unor  inamici ai celui de-Al Treilea Reich.

Sokurov îşi imaginează câteva întâlniri dintre cei doi, în secvenţe voit artificiale făcute a arăta ca imagini dintr-un film de arhivă, spălăcite şi uzate de trecerea anilor. Ironie amară a unui cineast convins de caracterul deloc peren al cinematografiei („Foarte puţine filme pot supravieţui trecerii timpului. Filmul de ficţiune se învecheşte în trei ani. Filmul se naşte infestat, deseori de către realizatorul său însuşi, şi începe foarte repede să se autodistrugă”, mărturisea de altfel Sokurov într-un interviu de anul trecut pentru revista Cahiers du Cinema).

Timpul istoric este una din preocupările cineastului rus. Şi nu întâmplător, într-una din secvenţele dinspre final, vocea lui Sokurov însuşi, a autorului-demiurg, vorbeşte cu cele două personaje centrale, cărora le dezvăluie destinul pe care îl vor avea în deceniile de după război.

În instantanee de arhivă îi vedem inclusiv pe Tolstoi şi Cehov, adormiţi sau suferinzi în paturile lor, printr-un montaj mai curând al emoţiilor, al stărilor sufleteşti, şi nu al unei logici narative la îndemână.

Diverse epoci istorice, precum şi realul şi posibilul se întâlnesc şi se contopesc în „Francofonia”, într-un joc al suprapunerilor sau contrastelor când melancolic, al unui artist romantic grav, contemplativ şi preocupat de soarta artei înalte, când comic şi hâtru, al unui spirit liber care ştie să nu se ia întotdeauna în serios şi care vede mai limpede decât alţii ridicolul, uneori tragic, al istoriei.

În filmele din ultimii ani, pe Sokurov l-au interesat studiul puterii, imaginându-şi fragmente din viaţa unor despoţi, şi personaje ficţionale celebre şi pline de forţă. În „Francofonia”, câteva figuri istorice apar caricatural: Napoleon Bonaparte (Vincent Nemeth) este un histrion, iar lui Hitler i se ataşează o voce menită a-l ridiculiza, într-o secvenţă de arhivă care îl prezintă la sosirea în Paris.

Libertatea formală extraordinară pe care şi-o oferă Sokurov în „Francofonia”, mai mare poate decât în oricare alt film al său, deposedează imaginile, în special pe cele de arhivă, de orice încărcătură propagandistic-manipulatoare. Arta are oroare de sloganuri.

Şi inclusiv celebra deviză „Libertate, egalitate, fraternitate” este subminată şi aproape golită de sens prin repetarea ei ostentativă, prin culoarele Luvrului, de către Marianne (Johanna Korthals Altes), figura alegorică a Republicii Franceze.


Inclus în 2015 în Competiţia Festivalului de la Veneţia, „Francofonia” a fost proiectat recent în cadrul Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF) şi va putea fi văzut şi la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj.

INFO

Francofonia, Franța-Germania-Olanda, 2015

Regie: Alexander Sokurov

Cu: Louis-Do de Lencquesaing, Benjamin Utzerath, Vincent Nemeth

Rating: ●●●●○

19
/02
/19

SĂ NU UCIZI, filmul co-regizat de Gabi Virginia Șarga și Cătălin Rotaru și inspirat de scandalul media care a cutremurat sistemul sanitar din România acum câțiva ani, va avea pe 1 martie premiera în cinematografele din 29 de orașe din țară.

17
/02
/19

CRONICĂ DE FILM În „Marele Dictator” (1940), Chaplin îl parodia pe Hitler. Scena jocului macabru cu globul pământesc folosit ca balon a devenit cult. Un portret sarcastic al unui om diabolic care influenţează întreaga lume face şi regizorul Adam McKay în „Vice”, o satiră la adresa fostului vicepreşedinte american Dick Cheney.

12
/02
/19

Franco Zeffirelli alături de Robert Powell pe platourile de filmare la Iisus din Nazareth (1976). Regizorul şi producătorul de film, teatru şi operă Franco Zeffirelli împlinește, astăzi, 96 de ani.

12
/02
/19

Filmat în haoticele cartiere din Liban, CAPERNAUM prezintă povestea inspirațională a unui băiețel care se luptă să supraviețuiască sorții copleșitoare. Filmul, care a luat Marele Premiu al Juriului la Festivalul de Film de la Cannes din mai 2018 (unde s-a bucurat de 15 minute de ovații în picioare), este acum considerat unul dintre concurenții principali în cursa pentru premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină. Capernaum intră din 8 martie (2019) în cinematografele din România.

10
/02
/19

„Când am început jucam la amatori, îl imitam pe Beligan. Doar când am dat examen la Institut, mi s-a spus «mă, tu îl imiți pe Beligan!». Și atunci mi-am dat seama și am căutat să scap de chestia asta.” , spune Victor Rebengiuc, actorul care a împlinit, astăzi, 86 de ani.

10
/02
/19

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră mondială în secțiunea Forum a Festivalului de la Berlin, „Monștri.”, debutul în regia de lungmetraj al lui Marius Olteanu, este un film care tratează cu delicatețe un moment de cumpănă din relația unui cuplu din București, interpretat de Judith State și Cristian Popa.

10
/02
/19

"Învigătorul uită că se află într-o cursă, lui îi place doar să alerge." - Joe Pesci, "A funny guy", Joe Pesci, laureat al premiilor Oscar, comediant şi interpret al unor personaje extrem de volatile, într-o varietate de genuri cinematografice, născut, la Newark, New Jersey a împlinit, ieri, 76 de ani.

09
/02
/19

Actorul britanic Albert Finney, nominalizat de cinci ori la premiul Oscar şi cunoscut pentru apariţiile sale în filmele "Tom Jones", "The Dresser", "Murder on the Orient Express" şi "Erin Brockovich", a murit la vârsta de 82 de ani. Finney a combinat filmul, apariţiile TV şi scena, de-a lungul unei cariere remarcabile de şase decenii.

08
/02
/19

INTERVIU „Monștri.”, debutul regizorului Marius Olteanu, este singurul film românesc din selecția din acest an a Festivalului de la Berlin, unde a fost inclus în secțiunea Forum. Un film cu o „poveste de dragoste atipică”, așa cum o numește Marius Olteanu, care vorbește pe larg despre realizarea acestui lungmetraj ambițios.

07
/02
/19

Mâine (joi), începe, la Berlinale Palast, Festivalului de Film de la Berlin.Eevenimentul va fi deschis de actriţa Juliette Binoche, preşedinta juriului internaţional de anul acesta, Monika Grütters, ministrul german al Culturii, Michael Müller, primarul Berlinului si Dieter Kosslick, directorului Berlinalei. Cea de-a 69-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Berlin va avea loc în perioada 7 - 17 februarie.

Page 1 of 22812345...102030...Last »