„Francofonia”. Maître Sokurov
https://www.ziarulmetropolis.ro/francofonia-maitre-sokurov/

 
CRONICĂ DE FILM Cel mai nou film-eseu al lui Aleksandr Sokurov, „Francofonia” (2015), o elegie deloc încrâncenată despre paradoxurile istoriei şi o meditaţie relaxată despre rostul artei, arată cât de liber poate fi limbajul cinematografic.

Un articol de Ionuţ Mareş|21 martie 2016

Pornind de la soarta Muzeului Luvru în timpul ocupaţiei naziste asupra Parisului, Aleksandr Sokurov propune un eseu personal care combină momente de ficţiune cu fragmente de arhivă şi un anume reacţionism aristocratic al ideilor cu un modernism ireverenţios al formei.

Cineast care nu ezită să vorbească în interviuri în termeni denigratori despre arta cinematografică, pe care o consideră inferioară artelor cu tradiţie, Sokurov foloseşte în „Francofonia” o gramatică vizuală atipică, eliberată de constrângeri şi la limita cu experimentalul.

Propune asocieri libere de idei şi imagini, deturnează tropii narativi obişnuiţi şi arată o dezinvoltură estetică pe care numai un regizor cu experienţa sa – dovedită de-a lungul timpului în cele mai diverse forme de exprimare cinematografică – o poate stăpâni cu atâta coerenţă şi precizie.

Centrul naraţiunii firave din „Francofonia”, filmat la Luvru, este totuşi întâlnirea dintre două figuri-cheie ale celui de-Al Doilea Război Mondial: Jacques Jaujard (jucat de Louis-Do de Lencquesaing), director celebrului muzeu parizian şi cel care a salvat numeroase colecţii de la dispariţie, şi Franz Wolff-Metternich (interpretat de Benjamin Utzerath), un artistocrat german trecut în tabăra regimului nazist şi însărcinat cu protecţia operelor de artă ale unor  inamici ai celui de-Al Treilea Reich.

Sokurov îşi imaginează câteva întâlniri dintre cei doi, în secvenţe voit artificiale făcute a arăta ca imagini dintr-un film de arhivă, spălăcite şi uzate de trecerea anilor. Ironie amară a unui cineast convins de caracterul deloc peren al cinematografiei („Foarte puţine filme pot supravieţui trecerii timpului. Filmul de ficţiune se învecheşte în trei ani. Filmul se naşte infestat, deseori de către realizatorul său însuşi, şi începe foarte repede să se autodistrugă”, mărturisea de altfel Sokurov într-un interviu de anul trecut pentru revista Cahiers du Cinema).

Timpul istoric este una din preocupările cineastului rus. Şi nu întâmplător, într-una din secvenţele dinspre final, vocea lui Sokurov însuşi, a autorului-demiurg, vorbeşte cu cele două personaje centrale, cărora le dezvăluie destinul pe care îl vor avea în deceniile de după război.

În instantanee de arhivă îi vedem inclusiv pe Tolstoi şi Cehov, adormiţi sau suferinzi în paturile lor, printr-un montaj mai curând al emoţiilor, al stărilor sufleteşti, şi nu al unei logici narative la îndemână.

Diverse epoci istorice, precum şi realul şi posibilul se întâlnesc şi se contopesc în „Francofonia”, într-un joc al suprapunerilor sau contrastelor când melancolic, al unui artist romantic grav, contemplativ şi preocupat de soarta artei înalte, când comic şi hâtru, al unui spirit liber care ştie să nu se ia întotdeauna în serios şi care vede mai limpede decât alţii ridicolul, uneori tragic, al istoriei.

În filmele din ultimii ani, pe Sokurov l-au interesat studiul puterii, imaginându-şi fragmente din viaţa unor despoţi, şi personaje ficţionale celebre şi pline de forţă. În „Francofonia”, câteva figuri istorice apar caricatural: Napoleon Bonaparte (Vincent Nemeth) este un histrion, iar lui Hitler i se ataşează o voce menită a-l ridiculiza, într-o secvenţă de arhivă care îl prezintă la sosirea în Paris.

Libertatea formală extraordinară pe care şi-o oferă Sokurov în „Francofonia”, mai mare poate decât în oricare alt film al său, deposedează imaginile, în special pe cele de arhivă, de orice încărcătură propagandistic-manipulatoare. Arta are oroare de sloganuri.

Şi inclusiv celebra deviză „Libertate, egalitate, fraternitate” este subminată şi aproape golită de sens prin repetarea ei ostentativă, prin culoarele Luvrului, de către Marianne (Johanna Korthals Altes), figura alegorică a Republicii Franceze.


Inclus în 2015 în Competiţia Festivalului de la Veneţia, „Francofonia” a fost proiectat recent în cadrul Festivalul Internațional de Film Experimental București (BIEFF) şi va putea fi văzut şi la Festivalul Internaţional de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj.

INFO

Francofonia, Franța-Germania-Olanda, 2015

Regie: Alexander Sokurov

Cu: Louis-Do de Lencquesaing, Benjamin Utzerath, Vincent Nemeth

Rating: ●●●●○

29
/10
/20

PORTRET Cunoscuta regizoare japoneză Naomi Kawase, o obişnuită a Festivalului de la Cannes, va susţine sâmbătă, de la ora 17.00, un masterclass online pentru publicul din România, în cadrul "Les Films de Cannes à Bucarest", unde este invitat special. Prilej de a vă propune un scurt portret al acestei cineaste inclasabile.

28
/10
/20

CRONICĂ DE FILM „Mia își ratează răzbunarea” (2020), al doilea lungmetraj, realizat tot în regim independent, al regizorului Bogdan Theodor Olteanu, este o comedie care vorbește despre feminitate și are ca protagonistă o tânără actriță, jucată de Ioana Bugarin.

23
/10
/20

„Desigur, cel mai important în perioada aceasta este să fim sănătoși și să facem ca lucrurile să continue să meargă cât de cât într-o normalitate, de la școală și familiile noastre și până la joburi – care sunt în pericol, în special cele ale free-lancerilor din domeniul cultural și al organizării de evenimente. Altfel însă, e important și să încercăm să ne păstrăm pe cât se poate obiceiurile din viața noastră de dinainte – inclusiv cele care nu sunt necesare supraviețuirii imediate, cum sunt cele culturale în general și un festival de film în particular. Căci da, nu se oprea lumea în loc dacă nu organizam noi ediția a 11-a a Les Films de Cannes à Bucarest – însă ne-am încăpățânat tocmai pentru fărâma de normalitate pe care continuarea acestei tradiții o aduce în viața noastră” spune Cristian Mungiu, inițiatorul festivalului.

22
/10
/20

Săptămâna aceasta, marele regizor, scenarist și actor Nikita Mihalkov, laureat al premiului Oscar, a împlinit 75 de ani, iar TVR 2 îl aniversează programând două dintre filmele sale reprezentative. Bărbierul din Siberia”, cu Julia Ormond, Oleg Menşikov şi Richard Harris – sâmbătă, la Filmul săptămânii şi Ochi negri (OCI CIORNIE), cu inegalabilul actor Marcello Mastroianni - duminică, la Filmul de Artă.

21
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Prezentat în premieră la Festivalul Astra de la Sibiu şi selectat la prestigiosul IDFA (International Documentary Film Festival Amsterdam), „Copii pierduţi pe plajă” (2020) este debutul în lungmetrajul documentar al tinerei regizoare Alina Manolache şi încearcă să facă un portret al generaţiei de 30 ani, născută imediat după Revoluţie.

20
/10
/20

Mai sunt doar câteva zile până la startul celei de-a 11-a ediții a Les Films de Cannes à Bucarest ce va avea loc între 23 octombrie și 1 noiembrie. Timp de zece zile spectatorii vor putea vedea cele mai noi titluri de la Cannes 2020 și din selecția celor mai importante festivaluri de film din lume la drive-in dar și outdoor.

19
/10
/20

„Spiral/ Spirala”, primul lungmetraj al regizoarei clujene Cecília Felméri, a fost recompensat cu Mențiunea Specială a Juriului în Competition 1-2 la Festivalul Internațional de Film de la Varșovia.

19
/10
/20

CRONICĂ DE FILM Programat să poată fi văzut la noua ediţie a Festivalului "Les Films de Cannes à Bucarest" (23 octombrie - 1 noiembrie), adaptată condiţiilor de pandemie, „Mandibules” (2020), cel mai recent film al excentricului regizor francez Quentin Dupieux, este o comedie absurdă a cărei lejeritate este şi marele său atu.

Pagina 1 din 27312345...102030...Ultima »