Godzilla 3D. Mai mare, mai gras, mai sentimental
https://www.ziarulmetropolis.ro/godzilla-3d-mai-mare-mai-gras-mai-sentimental/

CRONICĂ DE FILM Era inevitabil ca un monstru spectaculos vizual precum Godzilla să fie adaptat la 3D. Numai că, în aparenta dorinţă de a livra ceva memorabil, realizatorii par să fi pierdut simţul măsurii, oferind un Godzilla gigantesc pentru standardele modelului, însă umbrit de două creaturi nuclearofage cu apucături exterminatoare.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 mai 2014

În precedenta variantă hollywoodiană a filmului „Godzilla”, regizată de Roland Emmerich şi lansată în 1998, celebrul monstru arăta mai degrabă ca un dinozaur prădător, suplu, nu foarte mare, dar extrem de rapid (Spielberg şi al său „Jurassic Park” influenţaseră întregul deceniu).

Era o îndepărtare de la pattern-ul stabilit de primul „Godzilla” sau, mai exact, japonezul „Gojira”, clasic regizat de Ishiro Honda în 1954. Un model care a suferit adaptări tehnice şi narative succesive de-a lungul anilor, fiecare deceniu venind cu propriile versiuni, americane şi/sau japoneze, în funcţie de sensibilităţile momentului.

În perspectiva lui Emmerich şi a echipei sale, Godzilla reprezenta, la fel ca originalul nipon, o ameninţare, de acea dată pentru New York. Însă Hollywood-ul a eliminat dilemele morale, fie ele şi superficial tratate, din primul „Gojira” (inclusiv problema responsabilităţii, care acum şase decenii rezona cu mentalul colectiv japonez, încă marcat de atacurile americane de la Hiroshima şi Nagasaki).

Şi a mutat accentul pe acţiune şi multe efecte speciale, condimentate cu umor comercial (scena puilor de Godzilla alunecând pe mingiuţe rămânea, totuşi, o bună bucată de burlesc), cu o mai mare lejeritate în tratare şi cu o scenografie şi o imagine care favorizau întunericul şi ploaia, ca semne ale unei lumi pe cale de a fi distrusă.

Emotivul Godzilla

La fix 60 de ani de la primul „Godzilla”, Hollywoodul aduce, inevitabil, varianta 3D a monstrului reptilian, lăsând-o pe mâna puţin cunoscutului Gareth Edwards, al cărui debut, „Monster” (2010), nu a trecut neobservat.

De această dată însă, Godzilla nu mai este dihania pregătită să atace şi să pedepsească omenirea, ci posibilul salvator al Americii, după ce experţii scapă de sub control un experiment ce a adus la viaţă două creaturi uriaşe, care se hrănesc cu energie nucleară şi care par rezultatul acuplării între Alien şi un imens gândac de bucătărie.

Acţiunea şi suspansul (criticabile) din „Godzilla” ’98 lasă locul, în noua variantă, exclusiv efectelor speciale grandioase, care vin totuşi pe un teren dezvirginat serios anul trecut de Guillermo del Toro, cu al său „Pacific Rim”. De aceea, par mai puţin spectaculoase.

Scenariul este dezarmant de simplist în „Godzilla 3D”, chiar şi pentru standardele unui astfel de blockbuster. Umorul este abandonat, din păcate, complet, în timp ce sentimentalismul acaparează terenul, influenţând până şi legendara creatură, dovadă insistenţa unor cadre din final cu privirea sa ce ar indica prezenţa unor urme de conştiinţă.

Realizatorii abuzează, de asemenea, de punerea în prim-plan a copiilor şi de lacrimile personajelor, ca tehnici de manipulare emoţională a spectatorului.

Pentru a compensa parcă aceste minusuri, creatorii s-au dezlănţuit în zona de efecte speciale şi ne oferă un Godzilla mai mare (şi mai gras, după catalogarea fanilor japonezi maliţioşi) decât orice închipuire. Un dezmăţ care, văzut în IMAX 3D, nu-şi respectă totuşi pe deplin promisiunile.

Luptele „corp la corp” între Godzilla şi cei doi monştri nucleari sunt impresionante, dar prea puţine şi, oricum, sub dinamisul roboţilor giganţi din „Pacific Rim”. În plus, Godzilla ajunge personaj secundar în propriul film, cele două creaturi nuclearofage primind mai multă atenţie din partea realizatorilor.

„Godzilla 3D” este distribuit de MediaPro Distribution şi poate fi văzut de vineri, 16 mai, în sălile de cinema.

INFO

Godzilla 3D (SUA, 2014)

Regia: Gareth Edwards
Cu: Aaron Taylor-Johnson, Elizabeth Olsen, Bryan Cranston, Juliette Binoche

Rating: ●●○○○

Foto din Godzilla 3D – capturi film



08
/02
/17

21 de lungmetraje de ficțiune, 15 documentare și 52 de scurtmetraje au intrat oficial în cursa pentru nominalizările la Premiile Gopo 2017. Gala Premiilor Gopo, cel mai important eveniment dedicat industriei cinematografice din România, va avea loc pe 21 martie 2017, în București.

06
/02
/17

Cineastul Damien Chazelle a fost recompensat cu marea distincție acordată la cea de-a 69-a ediție anuală a premiilor Sindicatului Regizorilor Americani - The Directors Guild of America (DGA Awards) pentru comedia muzicală romantică "La La Land". Premiul obținut de regizorul filmului "La La Land" consolidează poziția de favorită la Oscar a peliculei din distribuția căreia fac parte Ryan Gosling și Emma Stone.

03
/02
/17

Ajuns la a patra ediție, Festivalul Ceau, Cinema! din Timișoara lansează apelul la înscriere în secțiunea competițională internațională, dedicată filmelor de lungmetraj: ficțiune, documentar sau animație. Sunt vizate filme din 2016 sau 2017, din țările cu minorități tradiționale în regiunea Banatului. Selecționerul Competiției este criticul de film Ionuț Mareș.

03
/02
/17

Când pronunți ”Dan Puric”, audiența se grupează rapid în două tabere, sintetizabile cam așa: ”e deștept, le zice bine și e un munte de talent” sau ”lasă-mă, dom’ne, în pace..” (cel puțin). Pe mine, multe dintre spectacolele și vorbele lui m-au bucurat adânc, în același timp unele din (zic eu) marotele sale mi-au provocat un rid în plus. În mod clar, e un ”ne-oarecare”, totodată nescutit de ”cele ale omului”.  Îți place sau nu de el, e un fluviu în felul lui.

02
/02
/17

„Belgica”, filmul care are toate șansele să te teleporteze din sala de cinema direct în club pe ritmuri originale de Soulwax, va intra pe marile ecrane din România pe 17 februarie, distribuit de Transilvania Film.

02
/02
/17

CRONICĂ DE FILM. E dificil de scris despre un debut care se anunţa promiţător, dar care se dovedeşte dezamăgitor, aşa cum este „La drum cu tata”, de Anca Miruna Lăzărescu, o regizoare româncă stabilită în Germania, unde a absolvit Universitatea de Televiziune și Film din München.

31
/01
/17

 „Dictatorii sunt întotdeauna dezinformaţi. E rezultatul fricii pe care o sădesc. Cad în propria lor capcană: a terorii. De fapt, mi-e frică - mi-e frică să spun tot ce gândesc. Dacă acest carnet cade în mâna cuiva? La români, stomacul e mai important decât creierul. Chiar şi decât picioarele...", nota în jurnalul său regizorul Alexandru Tatos, pe 20 mai 1973. Într-o zi de 31 ianuarie (1990) Alexandru Tatos înceta din viaţă.

31
/01
/17

A vrut să se facă aviator și a devenit actor, pentru că așa cum spunea în ale sale memorii “cea mai frumoasă frumusețe este meseria pe care mi-am ales-o și căreia m-am dedicat vreme de 50 de ani. Privind în urmă pot spune că nu aş schimba nimic la viaţa mea. Am avut o viaţă bogată şi fericită. Am avut o imaginaţie suficient de bogată încât să pot să mă închipui în tot felul de situaţii sociale în care aş fi putut să trăiesc şi să-mi dau seama că nu m-ar fi satisfăcut niciuna”.

28
/01
/17

Trei regizori - Gabriel Achim, Ruxandra Ghiţescu şi Andreea Păduraru. Trei poveşti speciale. Trei scurtmetraje româneşti simpatice - "Carne de iepure", "Nina" şi "Bricostory", disponibile pe platforma gratuită Cinepub.

28
/01
/17

Peste 150 de persoane au vizionat, în avanpremieră, la Cinema City din AFI Palace Cotroceni, filmul „Fondatorul”. Acesta prezintă povestea reală a originalului antreprenor american Ray Kroc – un agent de vânzări care a transformat McDonald’s-ul într-un imperiu global şi un brand cunoscut de toată lumea.