Horaţiu Mălăele: „Vanitatea şi orgoliul actorilor sunt mai mult prefăcute“
https://www.ziarulmetropolis.ro/horatiu-malaele-vanitatea-si-orgoliul-actorilor-sunt-mai-mult-prefacute/

Actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele a declarat în emisiunea Digicult de la Digi24 că e un actor supus, docil, scormonitor şi curios şi că n-ar fi trăit cu mult mai bine în altă ţară, dacă ar fi ales să emigreze.

Un articol de |5 iunie 2013

Actorul şi regizorul Horaţiu Mălăele a declarat în emisiunea Digicult de la Digi24 că e un actor supus, docil, scormonitor şi curios şi că n-ar fi trăit cu mult mai bine în altă ţară, dacă ar fi ales să emigreze.

Interviul integral poate fi văzut sâmbătă, 8 iunie, de la ora 14.30.

Iată câteva declaraţii ale lui Horaţiu Mălăele:

„Nu știu, cred că sunt şi actor. De fapt, încercările mele, de-a lungul vieții, au stat într-o plăcută zonă a fatalității. Pentru că am debutat fiind un fel de pictor, un fel de desenator. Vorbesc de anul de grație 1971. Apoi am intrat la Institut și eram cel mai bun actor dintre caricaturiști și cel mai bun caricaturist dintre actori. Neintegrabil în nicio comunitate. Între timp, lucrurile s-au mai mișcat și, iată, am ajuns în mod oficial desenator, pentru că fac parte din Uniunea Artiștilor Plastici, și sunt și actor, pentru că fac parte din UNITER.“

„De fiecare dată când defilezi pe un anumit culoar, există o suspiciune a celor din jur: «Domnule, ăsta nu cumva e mai mult desenator decât actor?» Sau invers. Apoi m-am apucat de regie de teatru. A fost un alt scandal. Apoi de regie de film. Alt scandal. M-am apucat să scriu câte ceva… Nu prea știu ce sunt. În orice caz, băltesc în această zăpăceală confortabilă și, uneori, mă simt bine.“

„La un moment dat îmi ajunge. E suficient dacă umblu pe același culoar. Atunci încerc să schimb dominanta și să mă ocup de altceva. … De multe ori există o doză de lehamite. Atunci e bine să încerci să te regăsești în alte lucruri.“

Horaţiu Mălăele

„Sunt ascultător! Chiar dacă joc în piesele regizate de mine. Sunt un actor supus, un actor docil… Să asculți. E bine să asculți. Să fii atent, e bine să fii atent, să fii scormonitor, să fii curios.“

„N-am vrut să plec, pentru că sunt născut român. Părinții mei s-au născut aici, aici e casa mea. Cum să plec din casa mea? Să plece ei! Spunea cineva, creând un paradox: «Nu moare lumea asta, să scape de mine!» De ce să plec? Ca să trăiesc puțin mai bine dincolo? Aș fi trăit foarte puțin mai bine. Poate… Visceral am simțit că nu e bine s-o fac.

Citiţi şi: Horaţiu Mălăele: „Am avut un public deştept, subtil. S-a pierdut!“

Când am lucrat în străinătate, la filme pe care le-am făcut acolo sau la rolurile din piesele jucate acolo, nu pot să spun că m-am simțit în largul meu. Am avut bucurii temporare. Doar atât. Depărtarea e un lucru rău. Întrebarea fiind: depărtarea de ce? Nu poți să-ți explici, dar undeva, în subsolul tău, lucrurile încep să se agite și-ți dai seama că nu e bine ce faci.“

„Vanitatea și orgoliul pe care le bănuiți în spatele actorilor sunt mai mult prefăcute. Actorii sunt o plămadă cu totul și cu totul specială, o comunitate timidă, extrem de sensibilă. Această comunitate, de multe ori, caută să-și mascheze sensibilitatea, vulnerabilitatea, natura plăpândă. Și atunci mai pune măști: masca vanității, masca obrăzniciei. Dar îi cunosc foarte bine – și-aici chiar aș vrea să aveți încredere în mine – sunt niște oameni extrem de plăpânzi și de sensibili.“

Horaţiu Mălăele

29
/09
/23

Atelierele de autocunoaștere prin scris Casa din mine vin în întâmpinarea adolescenților bucureșteni, membri ai trupei de teatru Brainstorming, elevi ai Colegiului Național Bilingv „George Coșbuc”, Colegiul Național „Sfântul Sava”, Colegiul Național „Mihai Viteazul”, Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”, Liceul Teoretic Internațional de Informatică (ICHB) și Liceul Teoretic „Alexandru Vlahuță” din București.

27
/09
/23

Duminică s-a încheiat la București a 26-a ediție a Festivalului Internațional George Enescu printr-un concert susținut de Orchestra Regală Concertgebouw dirijată de Klaus Mäkelä cu o lucrare enesciană în interpretarea uneia dintre cele mai importante orchestre din lume: Uvertura de concert pe teme populare românești

26
/09
/23

Trăim secolul vitezei, vorbim repede, tastăm repede, aproape că am uitat cum se scrie de mână, cui îi mai pasă azi de virgule puse corect, de „i”-uri dublate, de verbe reflexive sau de expresii greşite?