CRONICĂ DE FILM Am crezut că o să văd un film biografic cuminte despre o familie bogată şi faimoasă din lumea modei. Însă am dat peste un fel de tragedie shakesperiană, doar că una ceva mai light.
Un articol de Ionuţ Mareş|15 decembrie 2021
O farsă despre ambiţii, dragoste, lupte de putere, mărire şi decădere, trădare şi răzbunare şi chiar crimă.
Mi-a plăcut carnavalul de personaje caricaturale, pe alocuri aproape groteşti, care populează „House of Gucci”, cel mai nou film al veteranului Ridley Scott.
Fragmente din existenţa întinsă pe mai mulţi ani a acestui imperiu al luxului, legate prin momente muzicale, fiecare cu o melodie celebră introdusă pentru a identifica mai uşor o perioadă şi spiritul ei.
Deşi are o structură convenţională, am apreciat că scenariul nu insistă pe psihologia personajelor. Iar regia e mai interesată de exteriorul lor (o alegere inspirată) şi de o anume exagerare a interpretărilor actoriceşti. O defilare de măşti extravagante.
Această lejeritate e, de altfel, marea reuşită a unui film pe care, totuşi, nu l-aş include printre favoritele din acest an, nici măcar la capitolul producţii mainstream.
Recunosc că nu ştiam mare lucru despre membrii familiei Gucci, aşa că nu m-a interesat să identific cât de mult au reuşit actorii să semene cu cei pe care îi joacă.
Nu am privit nişte personaje, ci nişte vedete jucând nişte personaje care, în fond, contează mai puţin.
Habar n-am dacă Adam Driver a fost potrivit în rolul lui Maurizio Gucci, dar ştiu că m-a surprins distribuirea lui. Nu cred că îl prind un astfel de personaj şi un astfel de film – mi s-a părut şters şi nelalocul lui.
Sau poate că impresia asta a fost accentuată şi de exuberanţa arătată de Lady Gaga – mărturisesc, fără mustrări de conştiinţă, că am savurat energia şi dexteritatea ei, mult mai bine puse în evidenţă aici decât în siroposul „A Star is Born”. E bizară senzaţia să descoperi pe cineva care de fapt o celebritate mondială, doar pentru că apare în alt context decât cel consacrat.
Apoi, a fost plăcut să revăd doi actori uriaşi ca Al Pacino şi Jeremy Irons, la apusul carierei lor, şi pe Salma Hayek şi să încerc să îmi dau seama cine îl joacă pe Paolo Gucci – nu prea am fost convins că e chiar Jared Leto nici după ce am văzut genericul final.