-->

„House of Gucci”. Tragedie shakesperiană pe ritm de disco
https://www.ziarulmetropolis.ro/house-of-gucci-tragedie-shakesperiana-pe-ritm-de-disco/

CRONICĂ DE FILM Am crezut că o să văd un film biografic cuminte despre o familie bogată şi faimoasă din lumea modei. Însă am dat peste un fel de tragedie shakesperiană, doar că una ceva mai light.

Un articol de Ionuţ Mareş|15 decembrie 2021

O farsă despre ambiţii, dragoste, lupte de putere, mărire şi decădere, trădare şi răzbunare şi chiar crimă.

Mi-a plăcut carnavalul de personaje caricaturale, pe alocuri aproape groteşti, care populează „House of Gucci”, cel mai nou film al veteranului Ridley Scott.

Fragmente din existenţa întinsă pe mai mulţi ani a acestui imperiu al luxului, legate prin momente muzicale, fiecare cu o melodie celebră introdusă pentru a identifica mai uşor o perioadă şi spiritul ei.

Deşi are o structură convenţională, am apreciat că scenariul nu insistă pe psihologia personajelor. Iar regia e mai interesată de exteriorul lor (o alegere inspirată) şi de o anume exagerare a interpretărilor actoriceşti. O defilare de măşti extravagante.

Această lejeritate e, de altfel, marea reuşită a unui film pe care, totuşi, nu l-aş include printre favoritele din acest an, nici măcar la capitolul producţii mainstream.

Recunosc că nu ştiam mare lucru despre membrii familiei Gucci, aşa că nu m-a interesat să identific cât de mult au reuşit actorii să semene cu cei pe care îi joacă.

Nu am privit nişte personaje, ci nişte vedete jucând nişte personaje care, în fond, contează mai puţin.

Habar n-am dacă Adam Driver a fost potrivit în rolul lui Maurizio Gucci, dar ştiu că m-a surprins distribuirea lui. Nu cred că îl prind un astfel de personaj şi un astfel de film – mi s-a părut şters şi nelalocul lui.

Sau poate că impresia asta a fost accentuată şi de exuberanţa arătată de Lady Gaga – mărturisesc, fără mustrări de conştiinţă, că am savurat energia şi dexteritatea ei, mult mai bine puse în evidenţă aici decât în siroposul „A Star is Born”. E bizară senzaţia să descoperi pe cineva care de fapt o celebritate mondială, doar pentru că apare în alt context decât cel consacrat.

Apoi, a fost plăcut să revăd doi actori uriaşi ca Al Pacino şi Jeremy Irons, la apusul carierei lor, şi pe Salma Hayek şi să încerc să îmi dau seama cine îl joacă pe Paolo Gucci – nu prea am fost convins că e chiar Jared Leto nici după ce am văzut genericul final.

20
/03
/25

„Alice ON & OFF” (r. Isabela Tent), „Anul nou care n-a fost” (r. Bogdan Mureșanu),„ Moromeții 3” (r. Stere Gulea), „Nasty” (r. Tudor Giurgiu, Cristian Pascariu, Tudor D. Popescu), „Săptămâna Mare” (r. Andrei Cohn) și „Trei kilometri până la capătul lumii” (r. Emanuel Pârvu) intră oficial în cursa pentru trofeul Gopo la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

03
/03
/25

„Anora” este marele câștigător de a gala premiilor Oscar 2025. Din cele șase nominalizări primite, creația semnată de Sean Baker a câștigat cinci premii, inclusiv pe cele pentru Cea mai bună actriță, Cel mai bun regizor și Cel mai bun film.

20
/02
/25

Sezonul „Primăvara Franceză ÎMPREUNĂ” reprezintă punctul culminant al Centenarului Institutului Francez din România, sărbătorit între mai 2024 și mai 2025, marcând un secol de angajament dedicat cooperării culturale, științifice și educaționale dintre Franța și România.

17
/02
/25

La ediția din 2025 a Premiilor BAFTA, echivalentul Premiilor Oscar din cinemaul britanic, Adrien Brody a fost desemnat cel mai bun actor într-un rol principal, câștigând în fața actorului de origine română Sebastian Stan, nominalizat și el. Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal i-a revenit lui Mikey Madison pentru interpretarea din lungmetrajul „Anora”. „The Brutalist” a fost recompensat cu premiul pentru cea mai bună regie.