Ilustrată din Astana
https://www.ziarulmetropolis.ro/ilustrata-din-astana/

TURISM CULTURAL Am participat la începutul lunii septembrie la al treilea congres internaţional dedicat lecturii, desfăşurat la Astana, în Kazahstan, prilej de rodnice întâlniri cu stepa Asiei Centrale. Iată ce am aflat – aşadar, o dare de seamă.

Un articol de Andrei Crăciun|25 septembrie 2018

Era vorba că la congres a fost invitat și Kazuo Ishiguro, laureatul la zi al Nobelului pentru Literatură. N-a mai apărut domnul Ishiguro. În schimb au participat scriitori de pe întreg mapamondul (din Macedonia până în Egipt și China), bibliotecari și alți diverși cărturari.

În cadrul lucrărilor congresului cel mai pronunțat nume a fost cel al lui Nazarbayev, conducătorul statului kazah. Văzut dinspre Europa, domnul Nazarbayev ar putea să treacă nu chiar democrat, dar văzut dinspre Astana (partea bogată a orașului) e doar un destoinic șef de stat specific Asiei, care se îngrijește de poporul său, iar poporul îi aduce slavă (multă slavă, cam ca lui Ceaușescu, la sfârșitul anilor 1980).

Doar că nu sunt cozi la nimic în Kazahstan. Țara e imensă (în primele zece ale lumii ca teritoriu) și bogată în resurse. S-a început în ultimii ani fundamentarea unui naționalism kazah (sunt mai puțini cetățeni în Kazahstan decât în România – clima e prea aspră). Se cochetează cu ideea la trecerea la grafie latină.

Țara cumva se occidentalizează într-un ritm accelerat, rămânând profund orientală. E și Kazahstanul un paradox.

Liniște, pace, petrol și gaze naturale

Kazahstanul este un mozaic de etnii (mulți oameni a mai deportat Stalin aici, în buza Siberiei!) și religii și nu are nimeni treabă cu nimeni. Se trăiește în pace, în armonie, în liniște, în Kazahstan. Sunt gaze, e petrol, bogăția nu e distribuită echitabil (salariul mediu nu sare de câteva sute de dolari), dar timpurile sunt mai mult decât îndurabile, cele mai bune din istoria acestor meleaguri.

Iar artele, în felul lor foarte diferit de Europa, prosperă, bibliotecile sunt pline (nu cunosc starea cenzurii, dacă e, câtă e), literatura e apreciată, poeții sunt respectați (ce țară e aceea care nu-și respectă poeții?).

Nu sunt conflicte fundamentate religios. Teoretic, mai mulți sunt musulmanii, practic și Allah e o prezență discretă, în ciuda moscheilor spectaculoase.

Quelque-chose-ul kârgâzilor

În cadrul lucrărilor congresului, au ieșit la iveală ospitalitatea kazahă și apetența lor pentru discursul lung, dar nu lipsit de umor. Iar dintre toate rasele pământului prezente la diferitele simpozioane cel mai mult mi-au atras atenția kârgâzii. Kârgâzii sunt extraordinari.

De altfel, în cadrul lucrărilor congresului s-a adus deosebită apreciere către Aitmatov, marele scriitor kârgâz, pe care Kazahstanul îl slăvește ca pe un fiu de-al său, fiindcă sunt relații bune între kazahi și kârâgâzi, iar Daniar (personajul masculin principal din Djamilia, una dintre cele mai frumoase cărți scrise vreodată, își făcuse veacul prin Kazahstan).


Astana, astăzi, este un Dubai în stepă. În ianuarie, temperaturile coboară la minus patruzeci de grade, clădirile zgârâie norii, autostrăzile sunt spectaculoase, ordinea e desăvârșită, dar oameni se văd rar. Bate vânt, frigul e necruțător chiar și la începutul toamnei și oriunde vrei să ajungi e prea departe ca să mergi pe jos.

Astana înseamnă chiar asta: capitala. A fost construită în ultimii douăzeci de ani pe vastul teritoriu al unui oraș din Uniunea Sovietică – care nu avea altă calitate decât că era central în țară, la întretăierea multor drumuri.

Despre literatură s-a vorbit mult, au fost elogiate figurile literaturii kazahe (mai vechi și mai noi) și mondiale și s-au ridicat probleme referitoare la scăderea dorinței tineretului de a mai citi – cărți, gen. Aceleași probleme care se pun în lume de la Madrid la Minsk.

Pe scurt: Kazahstanul este o lume fascinantă, Astana o capitală tânără care deschide un viitor staniu, dar viitor.

A se merge să se vadă, a se reveni, de ce nu?

Kazahstanul este un mozaic de etnii (mulți oameni a mai deportat Stalin aici, în buza Siberiei!) și religii și nu are nimeni treabă cu nimeni. Se trăiește în pace, în armonie, în liniște, în Kazahstan.



23
/03
/22

„Oamenii lui Putin. Cum a recuperat KGB-ul Rusia și apoi a atacat Occidentul” de Catherine Belton este considerată una dintre cele mai actuale investigații despre ascensiunea lui Putin și a sistemul putinist instaurat la Kremlin. Cartea este disponibilă acum și în limba română, la Editura Litera.

22
/03
/22

Editura Nemira ne propune un nou volum semnat de Bogdan Munteanu, „Stai jos sau cazi”, în colecția „n’autor”, coordonată de Eli Bădică. Este a doua carte publicată la editura Nemira de scriitorul timișorean, după bestsellerul „Ai uitat să râzi” din 2016. Ziarul Metropolis vă invită să citiți un fragment.

14
/03
/22

Dintotdeauna omul a căutat un refugiu în artă în momente de criză. Zilele acestea, când Europa se află în fața celui mai dificil moment din istoria sa recentă, întâmplarea m-a dus la o expoziție multimedia care aduce în prim-plan poezia scrisă de femei în România, deschisă la Art Hub, pe strada Budișteanu numărul 10, între 1 și 24 martie.

13
/03
/22

„Pentru mine, fericirea înseamnă creaţie şi iubire pentru şi de la cei dragi. Dar, dacă mi s-ar cere să aleg între a fi fericit şi a fi util, cred că aş alege a fi util”, spune unul dintre cei mai îndrăgiți scriitori francezi de azi, totodată și unul dintre dramaturgii contemporani cei mai jucați.

11
/03
/22

„Cartea din Week-end”, proiect online gândit special pentru pasionații de citit, va oferi publicului fragmente din volumele incluse, scurte biografii ale autorilor, recenzii apărute în ziarele italiene, dar și mărturii video ale editorilor, criticilor și traducătorilor italieni privind motivația lor de a publica și promova autorii români pe piața literară italiană.

07
/03
/22

Despre Nicolas d’Estienne d’Orve s-a spus frecvent că este scriitorul contemporan care surprinde Parisul ca nimeni altul tocmai pentru că îl iubește atât de mult. Eiffel, ultimul lui roman, publicat de Editura Trei reușește să-i facă pe cititori să se-ndrăgostească la rândul lor de Paris prin intermediul poveștii romanțate a vieții lui Gustave Eiffel, inginerul de geniu care a ridicat monumentul-simbol al Franței. Care este secretul „Doamnei de fier” din inima Parisului? Ce istorie vrea să transmită peste secole tuturor celor care o privesc?

28
/02
/22

Margaret MacMillan, autoarea bestsellerurilor „Făuritorii păcii”, „Războiul care a pus capăt păcii” și „Oamenii istoriei” oferă o perspectivă provocatoare asupra războiului ca o componentă esențială a umanității în noul său volum: „Războiul. Cum ne-au modelat conflictele”, publicat de Editura Trei în colecția Istorie.