Impresii despre cinema-ul românesc recent
https://www.ziarulmetropolis.ro/impresii-despre-cinema-ul-romanesc-recent/

CRONICĂ DE CARTE Cea mai nou apariţie în colecţia de cărţi de film a Editurii Noi Media Print, volumul „Noul cinema, două decenii şi ceva”, de Marian Sorin Rădulescu, adună o serie de texte ale criticului timişorean – de la eseuri mai elaborate, la simple note – despre câteva din filmele regizorilor reprezentativi ai cinematografiei române post-2000.

Un articol de |12 iunie 2020

O mare parte din textele scrise de-a lungul anilor de Marian Sorin Rădulescu despre Noul Cinema Românesc şi apărute inițial în reviste de cultură sau pe blogul său au fost incluse în seria de trei volume „Pseudokinematikos”, alături de diverse alte comentarii despre cinema-ul românesc de dinainte de 1990 sau despre mari cineaști din istoria filmului universal.

Noul volum, „Noul cinema, două decenii şi ceva”, apărut în colecția unde criticul timișorean a mai publicat două cărți – una despre Mircea Veroiu și alta despre Mircea Săucan –, adună texte scurte despre cinema-ul românesc al ultimilor aproape două decenii

Pe de o parte, sunt comentarii despre filmele mai noi, lansate în ultimii câţiva ani. Pe de altă parte, sunt comentarii despre filmele din primele etape ale Noului Val, pe care Marian Sorin Rădulescu le-a recuperat sau revizuit treptat. Ele sunt grupate astfel încât să constituie nişte schiţe de portret despre nu mai puţin de 23 de regizori.

De altfel, cartea poate fi văzută ca o împăcare şi adaptare a criticului la un cinema despre care mărturiseşte că nu a fost foarte atras la început, dar de care s-a ataşat tot mai mult de-a lungul timpului şi a cărui valoare o sintetizează just în primul şi ultimul capitol.

Prin urmare, volumul nu are pretenţia de a fi o analiză riguroasă a Noului Cinema Românesc, despre care s-au scris de altfel mai multe cărţi critice acum câţiva ani, când această mişcare era la apogeu, cât mai ales un itinerar profund subiectiv prin care este revelată împrietenirea autorului cu câteva din filmele celor mai mulţi dintre autorii reprezentativi ai Noului Val, care între timp a suferit diferite transformări.

Textele sunt inegale, atât ca lungime, cât şi ca valoare, iar unele par colaje construite din diferite observaţii disparate despre diverse filme ale aceluiaşi regizor, fără ca golurile dintre ele să fie acoperite. Corelată cu faptul că, în partea a doua, portretele devine simple note despre câte un film (uneori, chiar doar despre un scurtmetraj), asta lasă impresia că volumul este insuficient dezvoltat, iar structura este pe alocuri şubredă.

Cele mai interesante şi elaborate capitole sunt, bineînţeles, cele dedicate regizorilor de care Marian Rădulescu se simte cel mai apropiat, în frunte cu Cristi Puiu, al cărui portret deschide volumul.

Urmează Cristian Mungiu, Radu Jude, Corneliu Porumboiu, Adrian Sitaru, Cristian Nemescu, Radu Muntean, Constantin Popescu, Marian Crişan, Gabriel Achim, Călin Peter Netzer, Bogdan Mirică, Igor Cobileanski, Cristi Iftime, Andrei Cohn, Hanno Hofer, Răzvan Georgescu, Florin Şerban, Alexandru Solomon, Adrian Silişteanu, Valeriu Andriuţă, Bogdan Mureşanu şi Anca Damian.

Tonul entuziast din unele texte reflectă ataşamentul criticului faţă de un autor sau altul. În timp ce detaşarea sau trecerea sub tăcere, cu discreţie, a unor titluri din portretele câtorva dintre regizori sunt potenţiale semnele ale unei pasiuni reduse – receptarea este una respectuoasă, dar nu înflăcărată.

În aceeaşi logică, absenţa completă a unor regizori – cum ar fi noul val de autoare reprezentat de Adina Pintilie, Ana Lungu şi Ivana Mladenovic – poate fi văzută şi ca un reflexie a mefienţei faţă de cinema-ul lor.

Grila prin care sunt discutate filmele este cea a unui comentator asumat creştin-ortodox, aşa că uneori observaţiile scot în evidenţă aspecte care folosesc acestei perspective – absolut legitimă – şi aduc în prim-plan detalii ce altfel ar putea trece neobservate, chiar dacă uneori asta riscă să ducă la interpretări forţate.

Deşi nu oferă revelaţii, „Noul cinema, două decenii şi ceva”, care conţine şi o bogată colecţie de cadre din filme şi afişe, este cartea sinceră a unui om care s-a apropiat mai greu de acest limbaj cinematografic, dar pe care, odată înţeles şi acceptat ca atare, a ajuns să îl îndrăgească şi să îl apere. Volumul refletă în subtext acest traseu, iar asta are ceva emoţionant.

29
/01
/24

Într-o lume și o industrie care se schimbă extrem de rapid, un renumit cineast italian, autor de modă veche, caută sens în filmele pe care le face, în dragoste, precum și în politică. Din 2 februarie, Un viitor luminos/ Il sol dell’avvenire, noul film al lui Nanni Moretti, o comedie care critică modul de a face filme al platformelor de streaming și apără viitorul cinematografului, are premiera în cinema, distribuit de Independența Film.

26
/01
/24

Survolând șansa și neșansa unei relații nemenite, de la aceeași distanță calculată care marchează și ruptura finală dintre cei doi protagoniști, debutul în lungmetraj a lui Celine Song, „Past Lives” dezbate în compoziții corecte, dar niciodată riscante, un „ce-ar fi fost dacă?” venit la 24 de ani de la ultima întâlnire.

25
/01
/24

Sfârșitul sec.XIX, un sat dezbinat de bârfe, certuri și lupta pentru pământ. Frumoasa Jagna, o tânără de 19 ani, un spirit liber ce iese din tiparele comunității, devine centrul atenției în momentul în care familia o obligă să se căsătorească cu Boryna, un moșier văduv, influent și bogat.

24
/01
/24

Despre “Klaus & Barroso” – ce a fost asta, frate Bogdan Theodor Olteanu? Acum, pe bune? Ce a fost asta? M-ai pus într-o situație tare complicată. Dar, vorba cântecului: “Frate, frate, la bine și la greu”, scrie Vasile Ernu, despre cel mai discutat film românesc din această lună.

23
/01
/24

CRONICĂ DE FILM În noul său lungmetraj, “Familiar” (2023), Călin Peter Netzer pare că încearcă să reia formula de succes din “Poziţia copilului” (2013), filmul cu care a câştigat Ursul de Aur la Berlinale.

19
/01
/24

Warner TV dedică duminicile lunii februarie filmelor de basm, povești fantastice live action și animate, ecranizări și narațiuni originale lansate pe parcursul ultimelor nouă decenii.

19
/01
/24

Producția este adaptarea live-action a îndrăgitului serial de animație și urmărește aventurile lui Aang, tânărul avatar, în încercarea de a stăpâni cele patru elemente (Apă, Pământ, Foc, Aer), pentru a reinstaura echilibrul într-o lume amenințată de înfricoșătoarea Națiune a Focului. Serialul va avea premiera globală pe 22 februarie 2024, doar pe Netflix.

18
/01
/24

CRONICĂ DE FILM Bizară, dar şi simptomatică decizia realizatorilor filmului "Klaus & Barroso" de a semna cu "regie colectivă", nenumită. Asta ar putea sugera că toţi cei trei scenarişti - Adrian Nicolae, Cosmin "Micutzu" Nedelcu şi Bogdan Theodor Olteanu -, dintre care primii doi sunt şi actori în roluri centrale, s-au ocupat de regie.

17
/01
/24

Din 16 ianuarie, filmul Klaus & Barroso, cu Cosmin „Micutzu” Nedelcu și Adrian Nicolae rulează în cinematografele din toată țara, distribuită de Forum Film. În Republica Moldova filmul va rula din 18 ianuarie, pe ecranele Cineplex.

16
/01
/24

16 ianuarie, 2024 - Cea de-a 18-a ediție a Premiilor Gopo, evenimentul anual care sărbătorește și recompensează realizările cinematografiei românești, va avea loc în 29 aprilie la Teatrul Național ,,I.L. Caragiale” din București.

16
/01
/24

Asteroid City, cel mai recent film al lui Wes Anderson, în care joacă Jason Schwartzman (The French Dispatch, The Grand Budapest Hotel), Scarlett Johansson (Black Widow, Jojo Rabbit) și Tom Hanks (Elvis, News of the World), va fi disponibil pentru vizionare în exclusivitate pe SkyShowtime începând din 20 ianuarie.

16
/01
/24

Seria ISTORII se va desfășura în perioada 15 - 30 ianuarie la Cinema ARTA, pe strada Universității nr. 3. Publicul are șansa să descopere în această perioadă, în fiecare zi de marți, o selecție de filme (scurtmetraje sau lungmetraje) curatoriate pentru a deschide conversații despre modul în care istoria este construită și transmisă cu ajutorul limbajului, imaginilor, semnelor și conceptelor.