În mintea lui Nabokov
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-mintea-lui-nabokov/

O vizită la muzeu, o rusoaică necunoscută într-o cabină telefonică, un dans cu Vera, fluturi, un vagon de dormit, Lev Tolstoi tolănit într-un şezlong… Bun venit în lumea viselor unuia dintre cei mai mari scriitori din toate timpurile – Vladimir Nabokov!

Un articol de Alina Vîlcan|1 iulie 2019

Șe știe că Vladimir Nabokov (1899-1977) s-a luptat toată viața cu insomnia, iar în ultima perioadă petrecută la Montreux obișnuia să ia somnifere puternice pe timpul nopții, prescrise de medicii elvețieni. Cartea sa „Visele insomniacului” (editura Polirom, 2019) are la bază experimentul demarat de scriitor în 1964, prin care își nota cu conștiinciozitate visele, experiment în care fusese atrasă și soția sa, Vera. În rândurile care urmează am selectat 7 astfel de vise, în care se regăsesc câteva dintre obsesiile scriitorului rus, precum fluturii, trenurile, muzeele…

Nabokov pe terasa de la Montreux Palace (1968)

Alergăm amândoi pe asfalt (al străzii), Ve. (n.r. – soția lui Vladimir Nabokov, Vera Nabokov) în spatele meu. Pe cale să depășim (cu ușurință) o trăsură trasă de cai. Mă întreb, și o întreb și pe ea (dar acum nu mai e în spatele meu) pe care parte depășește un alergător o trăsură? Un necunoscut din taxi (față rotundă, mai în vârstă) mă întreabă în rusă (sau germană?) dacă am o situație bună. Îmi critică hainele (cele pe care le port azi). Explic că petele de pe pantaloni (ceva mai maro decât cei pe care îi port azi) sunt din cauză că m-am stropit într-o băltoacă. Nu pot să găsesc drumul spre o anumită piață din Berlin, nici să-mi amintesc numele ei, unde Ve. (acum, din câte se pare, cumva în față) vrea să viziteze un muzeu*. (Fuseserăm la o expoziție de pictură modernă, în Lausanne, place Beaulieu, cu câteva zile înainte, însă atmosfera din visul meu e diferită.)

În cursul zilei mi-am amintit partea din vis cu „în față – în spate”, când am mers împreună cu Ve., ea în față, eu în spate, pe un trotuar foarte îngust de-a lungul căruia, trecând foarte aproape de noi, ne depășeau mașini în viteză. Dar suntem tracasați zilnic de trafic. (Vis notat: miercuri, 14 oct. 1964, Montreux)

Rusoaică, necunoscută, vorbind într-o cabină telefonică de sticlă. Câteva cuvinte schimbate apoi. Deja trecută, strident machiată, trăsături slave obișnuite. Se miră cum de mi-am dat seama că e rusoaică. Răspund, în logica visului, că doar femeile din Rusia vorbesc așa de tare la telefon. Întreabă dacă îmi place aici, în St. Martin. O corectez: Mentone (un substitut din vis pentru Montreux). Ceas, gălbui, zece și jumătate. (Joi, 15 oct., 8.00 dimineața. Detaliu de vis)

Dansez cu Ve. Rochia ei descheiată, ciudat pătată, de vară. Un bărbat o sărută în trecere. Îl apuc de cap și-l izbesc cu fața de perete așa de violent, încât aproape că rămâne spânzurat, ca un animal la măcelărie, de un accesoriu de pe zid (metal strălucind sugerând o navă). Se desprinde, cu fața plină de sânge, și pleacă împleticindu-se.

Joi seară s-a pomenit la TV de măcelărirea și spânzurarea celor care au participat la complotul de asasinare a lui Hitler cu bombă. (8 dimineața, 16 oct. 1964, vineri)

Vera și Vladimir Nabokov

Mai multe vise care se tot îmbrânceau între ele când am încercat să mi le amintesc; n-am putut recupera decât câteva frânturi. Un petic sau un model din frunze ca de iederă sau din lumini și umbre, cu un efect orbitor după dispariție, suspendat lângă mine, a fost recunoscut ca semn fatidic al disoluției iminente: o senzație de „asta-este”, resimțită frecvent. Un alt vis, tot recurent, a fost coșmarul în care mă pomenesc într-un loc populat cu fluturi interesanți fără să am plasa de fluturi la mine și sunt nevoit să prind și să distrug o raritate cu degetele – în cazul acesta, o insectă spaniolă, un Albastru decolorat.** (18 oct. 1964, 8.30 dimineața)

Vis de călătorie. Abia trezit în compartimentul cu pluș bej dintr-un vagon de dormit, zori încețoșați la geam în dreapta mea, ușa verde din fier a băii în față, separând compartimentul meu de al Verei (amestec de tipuri de trenuri europene & americane). Surprins că am adormit fără ca patul să fi fost făcut, stând așezat într-un colț, complet îmbrăcat și că ușile dintre noi au rămas închise. Pricep brusc, înainte să mă caut prin buzunare, că pașaportul meu a rămas unde stă mereu – în sertarul din stânga al biroului din Montreux. Între timp, trenul se apropie de frontieră (cu Belgia, din câte se pare, pe care am trecut-o de atâtea ori până acum). Mă tot gândesc ce să fac – să sun la portarul nostru de la Palace Hotel, ca să-l rog să mi-l trimită? Să o trezesc pe Ve.?

Într-o a doua parte a visului avem probleme cu găsirea bagajelor în vamă.*** (20 oct. 1964 – 7.00 dimineața)

Două fragmente din visele Verei.

a. Sporturi în Africa. Un colier lung, cu alb și negru alternând, purtat de unul dintre alergători.

b. Eram reprezentanți Fiat. Ne-au întâmpinat cam rece. Au construit pentru noi o casă ca un bungalow. Numărul 29 domina toată povestea.

Eu am prins doar o replică la momentul trezirii, că „Biroul Somnambuli fusese acuzat de malpraxis”. (Notat la 8.30 dimineața – 22 oct.)

Ceaiul cu prietenii (familia Karpovici?)**** pe peluza din fața casei lor. Tolănit într-un șezlong, foarte bătrân, părând bolnav, & transpirat, Lev Tolstoi. Mă întreb dacă „Karpovici” știe că eu nu îl cunosc sau crede că nu mă interesează să-l cunosc. Îl aud zicându-i lui „Karpovici” într-o rusă vehementă: „Nu-mi place Lolita lui, dar cât de bine descrie peisajele rusești!”. O prostie. (8 dec. 1964 9.00 dimineața)

*Vizitarea unui muzeu – pilon esențial în una dintre cele mai importante povestiri ale lui VN, „Vizită la muzeu”, 1939 – este un fel de temă în această serie de vise).

**„Lepidopterolog important”, așa cum l-a numit un alt lepidopterolog profesionist, Nabokov era expert mai cu seamă în familia fluturilor Albaștri.

***Trenurile de lungă distanță erau marea pasiune a lui VN în copilărie – vezi „Vorbește, memorie”.

****Mihail Karpovici (1888-1959), profesor de istorie la Harvard și editor al principalei reviste literare ruse din America, The New Review, și soția sa, Tatiana Karpovici. La moșia lor de la țară, de lângă West Wardsboro, Vermont, soții Nabokov și-au petrecut prima lor vară în America, în 1940 (și au revenit în 1942).

Dansez cu Ve. Rochia ei descheiată, ciudat pătată, de vară. Un bărbat o sărută în trecere. Îl apuc de cap și-l izbesc cu fața de perete așa de violent, încât aproape că rămâne spânzurat, ca un animal la măcelărie… (Vladimir Nabokov – „Visele insomniacului”)

22
/03
/16

Lăsând la o parte glumiţa din titlu şi imaginea – un (micro)pamflet / aluzie care trebuie tratat / tratată ca atare, în ciuda… “folosirii abuzive şi nelegale a siglei USR” – , în “Galaxia” Uniunii Scriitorilor din România (USR) există două certitudini. Prima, că războiul este în toi, iar a doua că, aseară, Consiliul Uniunii Scriitorilor din România (USR) a decis excluderea din Uniune a membrilor autodeclaratei “conduceri a USR”, respectiv a scriitorilor Ioana Crăciunescu, Dan Iancu, Florin Iaru, Cosmin Perţa, Valeriu Mircea Popa, Cristian Tiberiu Popescu, Octavian Soviany, Adrian Suciu, Cristian Teodorescu, Paul Vinicius, Daniel Vorona.

22
/03
/16

Peste aproximativ o săptămână, debutează ediţia de primăvară a Kilipirim, cel mai important târg de carte cu discount din România. De miercuri, 30 martie, până duminică, 3 aprilie, cele mai însemnate edituri autohtone îşi aşteaptă vizitatorii la etajul al doilea al Unirea Shopping Center, Aripa Călăraşi. 

22
/03
/16

Editura RAO anunţă apariţia volumului ,,Grace. Biografia”, de Thilo Wydra, un tribut adus lui Grace Kelly, actriţă de succes, câştigătoare a unui premiu Oscar, devenită prinţesă prin căsătoria cu prinţul Rainier al III-lea de Monaco.

21
/03
/16

Mă văd aievea aruncându-mă în adâncul internetului, călătorind, cine poate şti cum, prin neştiutele servere ale Domnului, până la prietenul meu virtual T.O. Bobe. Mă văd aievea ieşind din computerul dumnealui personal, luându-l de guler şi plesnindu-l cu două palme - blând, dar ferm, amical, dar răsunător. I-aş spune, dând în el, întocmai aceste cuvinte: de ce nu mai publici, mă nenorocitule, poezie?

20
/03
/16

Radu Jude, Daniela Luca şi Simona Sora sunt invitați la cea de-a 123-a ediție a clubului de lectură Institutul Blecher, care are loc duminică, 20 martie, la ora 19.00, la Tramvaiul 26 (str. Cercului, nr. 26) și al cărei subiect va fi chiar fascinantul scriitor interbelic.

19
/03
/16

„O istorie a Tibetului” de Sam van Schaik, cel mai nou titlul al colecției Historia a Editurii Polirom, propune o incursiune în poveștile unui tărâm misterios al lumii, care continuă să fascineze.

17
/03
/16

Miercuri, 23 martie, de la ora 19.00, editura Nemira lansează în cadrul Întâlnirilor Yorick cartea De ce râdem la teatru. O explorare practică a comediei fizice, scrisă de multi-premiatul regizor John Wright. Evenimentul are loc la ceainăria Serendipity, de pe strada Dumbrava Roșie, nr. 12 (la câteva minute de mers pe jos de la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu).

17
/03
/16

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu este unul dintre cei mai activi miniştri din Cabinetul Dacian Cioloş. Fost ambasador în Luxemburg, nepot al marelui om de litere Tudor Vianu, profesor universitar consacrat, doctor la Paris  cu o lucrare asupra căreia nu planează suspiciuni de plagiat. Ce caută acest om în Guvernul României?

17
/03
/16

Academicianul şi matematicianul Solomon Marcus a încetat din viață, în această dimineaţă, la Institutul "C. C. Iliescu" din Capitală. Academicianul avea 91 de ani.

16
/03
/16

„În anii '80, în plină dictatură ceaușistă, Umberto Eco a venit la București la lansarea traducerii românești a „Numelui trandafirului”. Întâlnirea a fost secretă, doar cu scriitori selectați atent. Câțiva optzeciști au aflat însă și au încercat, zgomotos, să intre în sală. De teama scandalului (Eco trebuia să apară din clipă-n clipă), la intervenția unui critic important, au fost lăsați și ei la întâlnire. Așa am apucat să-l vedem și să-l auzim pe scriitorul care era pe buzele tuturor în lume”, scrie Mircea Cărtărescu, într-un editorial publicat în numărul din martie al revistei Q Magazine şi intitulat „Un ecou la moartea lui Eco”

15
/03
/16

Editura Nemira lansează prima parte a Trilogiei Balcanice – Marea șansă, scrisă de prozatoarea britanică Olivia Manning. Cartea apare în colecția Babel, coordonată de Dana Ionescu, în traducerea Dianei Stanciu.

15
/03
/16

Florin Iaru, Marius Chivu, Cristian Teodorescu și Dan Pleşa lansează o revistă de proză scurtă. Prima revistă românească de acest fel. Intitulată "iocan", noua revistă se adresează cititorilor şi scriitorilor care doresc să îşi scoată prozele de la sertar şi să le publice. Lansarea acesteia va avea loc la sfârşitul primăverii.

14
/03
/16

Librăria viitorului, una în care oaspeții pot imprima cartea aleasă în câteva minute - premieră în Europa - se va deschide la Paris. Catalogul complet al cărților care pot fi achiziționate în acest mod de la noua librărie poate fi consultat pe tableta electronică înainte de a face comanda.

11
/03
/16

”Mai demult citeam mai mult. Mi-e greu să mă scot din priză. Mi-e greu să închid computerul. Recunosc. Mi-e greu să fug de la repetiţie. Când ajung acasă, de-abia aştept să plonjez într-o carte, dar mi se închid ochii”, spune „librarul de ocazie” Oana Pellea. Actriţa a adăugat, în cadarul evenimentului de la Librăria Bizantină din Capitală, că are un ”maldăr” de cărţi acasă, pe care îşi promite că le va citi într-o zi.