În New Yorkul lui Truman Capote și al frumoaselor socialites
https://www.ziarulmetropolis.ro/in-new-yorkul-lui-truman-capote-si-al-frumoaselor-socialites/

Editura Humanitas a lansat romanul „Lebedele de pe Fifth Avenue” în care americanca Melanie Benjamin reconstituie un New York de altădată, în centrul căruia se află excentricul scriitor Truman Capote şi muzele sale, strălucitoarea Gloria Guinness, captivanta Nancy „Slim” Keith şi, mai ales, emblematica Babe Paley.

Un articol de Alina Vîlcan|14 februarie 2018

Într-o fermecătoare întoarcere în timp, Melanie Benjamin recreează acea lume care continuă să atragă ca un magnet, cu petrecerile ei, femeile elegante, moda vremii, intrigile în mijlocul cărora tronează, neobosit, geniul rebel – Truman, Truman Capote. Din „Lebedele de pe Fifth Avenue” am selectat zece fragmente care să vă introducă în atmosfera acelor ani, dominată de inegalabilele socialites care au inspirat cărți precum legendara Breakfast at Tiffany’s sau controversata Answered Prayers, care aproape că avea să-și distrugă autorul. Cum trăiau Truman Capote și muzele sale conform celei mai noi biografii ficționalizate care-i readuce în prim-plan? Iată!

Ei erau atrași de impunătorul New York, orașul clădirilor impozante și al apartamentelor luxoase de la St. Regis, de la Plaza ori de la Waldorf, acel New York pentru care Trenul de la linia A (n.r.: compoziție muzicală, dar și linie de metrou care lega cartierele sărace de cele bogate) e un cântec, nu o opțiune. Acel New York unde găsești la cel mai mic semn un taxi galben încăpător, dacă limuzina e ocupată. Acel New York cu premiere strălucite la Metropolitan, cu nenumărate baluri și banchete de caritate, cu trotuare largi și curate, unde nu se îmbulzesc cărucioare cu umerașe pentru haine și copii care se joacă. Cu panoramă spre parc, spre râu, spre pod, nu spre străduțe dosnice, întunecate și spre ziduri de cărămidă afumată. Acel New York al teatrelor, al cinematografelor, al cărților, al revistelor The New Yorker, Vanity Fair și Vogue.

Veneau toți la New York. Nancy Gross, din California, poreclită de prietenul ei, actorul William Powell, „Slim”. Gloria Guinness, „La Guiness”, născută într-o familie de țărani dintr-un sat mexican. Barbara Cushing, căreia i s-a zis „Babe” încă de la naștere, mezina unui triplet senzațional de surori din Boston.

Babe și Bill Paley

Și Truman. Truman Streckfus Persons Capote, care și-a făcut într-o bună zi apariția în avionul privat al soților William S. și Babe Paley. Se ținuse ca scaiul după Jennifer Jones și David O. Selznick, buni prieteni ai familiei Paley. Bill Paley, președinte fondator al companiei de radio și televiziune CBS, a rămas cu gura căscată la vederea acelui faun tânăr, subțirel, cu ochi mari albaștri și cu o voce caraghioasă.

Oare de ce era preferată Babe Paley? De ce tocmai ea era în centrul atenției? De ce căutau cu încăpățânare un prilej să o salute reverențios mulți dintre cei care nu se bucurau de privilegiul de a fi așezați la aceeași masă cu ea? Nu era cea mai frumoasă. Gloria Guinness se bucura de această onoare grație gâtului ei lung, elegant, a unui păr ca pana corbului și a ochilor ei scânteietori. Nu era nici cea mai amuzantă, ci Slim Hayward, ale cărei zeflemele ori vorbe de spirit fuseseră șlefuite la picioarele unor bărbați precum Ernest Hemingway, Howard Hawks ori Gary Cooper. Nici cea mai nobilă nu era, fără îndoială. Noblețea și-o împărțeau între ele Pamela, Honorable Pamela Digby Churchill, fiică a unui baron, fostă noră a unui prim-ministru, și Marella Agnelli, o prințesă bona fide, căsătorită cu Gianni Agnelli, moștenitorul regatului Fiat.

Babe Paley își căpătase rangul datorită acelui har care e stilul. Se spunea și despre celelalte că au stil, însă Babe era însăși întruchiparea stilului. Nimeni, de pildă, nu băga de seamă ce purta, cel puțin nu la prima vedere, deși era întotdeauna îmbrăcată cu cele mai alese creații originale de modă. Remarcată era ea însăși, silueta ei înaltă, zveltă, ochii ei gravi și întunecați, felul în care își ținea geanta la încheietura brațului, grația nesofisticată cu care își împingea ochelarii de soare pe creștet ori își descheia mantoul cu o singură mână și îl lăsa să-i cadă de pe umeri în brațele unui maître dhotel care aștepta în spatele ei.

Numele maică-mii era de fapt Lillie Mae, avea să-i mărturisească Truman lui Babe. Asta se petrecea pe la începutul prieteniei lor, în zilele în care își povesteau unul altuia tot ce-au pătimit înainte să se cunoască, astfel încât să își poată împărți viața în două. Înainte. Și după.

– Lillie Mau Faulk, o putoare egoistă, a mai zis cu glas lipsit de intonație, ceva neobișnuit la el. De data asta nu încerca să captiveze ori să vrăjească.

Babe purta mereu ultimele creații în materie de modă – nu pentru că și-ar fi îngăduit (…). Însă ei i se ofereau ținute sublime de la aproape orice casă de modă, pentru că, pe ea, orice piesă vestimentară devenea divină, iar creatorii lor țineau să fie purtate doar de ea, știind că astfel aveau să fie fotografiate și publicate în ziare.

Erau foarte mulți cei care voiau să tragă cu ochiul, să surprindă geniul în focul creației. Nu ceilalți scriitori, de bună seamă. Aceia erau prea blazați și sleiți de lucrul lor ca să le fi păsat de așa ceva. Cu deosebire lebedele lui ardeau de nerăbdare să-l vadă pe Truman scriind. Și se dădeau peste cap să-i ofere ajutor, pentru că, dacă nu erau niște mecena ai artelor, atunci cine erau?

Gloria Guinness

Gloria îi pusese la dispoziție vila ei din Palm Beach. Ca să fie hrănit cum se cuvine, Slim îi trimitea de la Clubul 21 de-ale gurii în cufărașe de nuiele împletite. Pamela i se oferise chiar să i se așeze la picioare și să îi fie muză. Marella îl invitase pe iahtul ei să scrie plutind de-a lungul și de-a latul Mediteranei. Truman n-a acceptat. Pe cât îi plăcea și prețuia felul lor de viață, încurajările lor, bogăția și mărinimia lor, pe atât, când era vorba de lucrul lui, dădea dovadă de o disciplină monastică pe care nu aveau de unde să o bănuiască noile lui prietene. Lucrul era lucru și joaca era joacă.

În jurul lui mișunau povești minunate, numai bine date-n pârg, gata de cules. Iar dacă Truman n-ar fi fost un culegător de povești, oare ce s-ar mai fi ales de el? Truman era culegător de povești.

Ei erau atrași de impunătorul New York, orașul clădirilor impozante și al apartamentelor luxoase de la St. Regis, de la Plaza ori de la Waldorf

Fragmente din romanul „Lebedele de pe Fifth Avenue”, de Melanie Benhamin, editura Humanitas, 2018.

23
/03
/16

Muzeul Naţional al Literaturii Române Iaşi organizează expoziţia Viaţa românească – 110 ani de la apariţie, ce valorifică patrimoniul MNLRI şi extraordinara colecţie a istoricului literar Nicolae Scurtu. Vor fi expuse în premieră documente de patrimoniu deosebit de valoroase pentru istoria noastră literară, de la scrisori şi fotografii la ediţii princeps, ediţii cu autograf sau cărţi de vizită.

22
/03
/16

Lăsând la o parte glumiţa din titlu şi imaginea – un (micro)pamflet / aluzie care trebuie tratat / tratată ca atare, în ciuda… “folosirii abuzive şi nelegale a siglei USR” – , în “Galaxia” Uniunii Scriitorilor din România (USR) există două certitudini. Prima, că războiul este în toi, iar a doua că, aseară, Consiliul Uniunii Scriitorilor din România (USR) a decis excluderea din Uniune a membrilor autodeclaratei “conduceri a USR”, respectiv a scriitorilor Ioana Crăciunescu, Dan Iancu, Florin Iaru, Cosmin Perţa, Valeriu Mircea Popa, Cristian Tiberiu Popescu, Octavian Soviany, Adrian Suciu, Cristian Teodorescu, Paul Vinicius, Daniel Vorona.

22
/03
/16

Peste aproximativ o săptămână, debutează ediţia de primăvară a Kilipirim, cel mai important târg de carte cu discount din România. De miercuri, 30 martie, până duminică, 3 aprilie, cele mai însemnate edituri autohtone îşi aşteaptă vizitatorii la etajul al doilea al Unirea Shopping Center, Aripa Călăraşi. 

22
/03
/16

Editura RAO anunţă apariţia volumului ,,Grace. Biografia”, de Thilo Wydra, un tribut adus lui Grace Kelly, actriţă de succes, câştigătoare a unui premiu Oscar, devenită prinţesă prin căsătoria cu prinţul Rainier al III-lea de Monaco.

21
/03
/16

Mă văd aievea aruncându-mă în adâncul internetului, călătorind, cine poate şti cum, prin neştiutele servere ale Domnului, până la prietenul meu virtual T.O. Bobe. Mă văd aievea ieşind din computerul dumnealui personal, luându-l de guler şi plesnindu-l cu două palme - blând, dar ferm, amical, dar răsunător. I-aş spune, dând în el, întocmai aceste cuvinte: de ce nu mai publici, mă nenorocitule, poezie?

20
/03
/16

Radu Jude, Daniela Luca şi Simona Sora sunt invitați la cea de-a 123-a ediție a clubului de lectură Institutul Blecher, care are loc duminică, 20 martie, la ora 19.00, la Tramvaiul 26 (str. Cercului, nr. 26) și al cărei subiect va fi chiar fascinantul scriitor interbelic.

19
/03
/16

„O istorie a Tibetului” de Sam van Schaik, cel mai nou titlul al colecției Historia a Editurii Polirom, propune o incursiune în poveștile unui tărâm misterios al lumii, care continuă să fascineze.

17
/03
/16

Miercuri, 23 martie, de la ora 19.00, editura Nemira lansează în cadrul Întâlnirilor Yorick cartea De ce râdem la teatru. O explorare practică a comediei fizice, scrisă de multi-premiatul regizor John Wright. Evenimentul are loc la ceainăria Serendipity, de pe strada Dumbrava Roșie, nr. 12 (la câteva minute de mers pe jos de la Teatrul Bulandra, Sala Toma Caragiu).

17
/03
/16

Ministrul Culturii Vlad Alexandrescu este unul dintre cei mai activi miniştri din Cabinetul Dacian Cioloş. Fost ambasador în Luxemburg, nepot al marelui om de litere Tudor Vianu, profesor universitar consacrat, doctor la Paris  cu o lucrare asupra căreia nu planează suspiciuni de plagiat. Ce caută acest om în Guvernul României?

17
/03
/16

Academicianul şi matematicianul Solomon Marcus a încetat din viață, în această dimineaţă, la Institutul "C. C. Iliescu" din Capitală. Academicianul avea 91 de ani.

16
/03
/16

„În anii '80, în plină dictatură ceaușistă, Umberto Eco a venit la București la lansarea traducerii românești a „Numelui trandafirului”. Întâlnirea a fost secretă, doar cu scriitori selectați atent. Câțiva optzeciști au aflat însă și au încercat, zgomotos, să intre în sală. De teama scandalului (Eco trebuia să apară din clipă-n clipă), la intervenția unui critic important, au fost lăsați și ei la întâlnire. Așa am apucat să-l vedem și să-l auzim pe scriitorul care era pe buzele tuturor în lume”, scrie Mircea Cărtărescu, într-un editorial publicat în numărul din martie al revistei Q Magazine şi intitulat „Un ecou la moartea lui Eco”

15
/03
/16

Editura Nemira lansează prima parte a Trilogiei Balcanice – Marea șansă, scrisă de prozatoarea britanică Olivia Manning. Cartea apare în colecția Babel, coordonată de Dana Ionescu, în traducerea Dianei Stanciu.

15
/03
/16

Florin Iaru, Marius Chivu, Cristian Teodorescu și Dan Pleşa lansează o revistă de proză scurtă. Prima revistă românească de acest fel. Intitulată "iocan", noua revistă se adresează cititorilor şi scriitorilor care doresc să îşi scoată prozele de la sertar şi să le publice. Lansarea acesteia va avea loc la sfârşitul primăverii.

14
/03
/16

Librăria viitorului, una în care oaspeții pot imprima cartea aleasă în câteva minute - premieră în Europa - se va deschide la Paris. Catalogul complet al cărților care pot fi achiziționate în acest mod de la noua librărie poate fi consultat pe tableta electronică înainte de a face comanda.