Marţi, 18 decembrie, de la ora 19.00, la Sala Union a Cinematecii Române, va avea loc lansarea volumului „Păcatul originar. O autobiografie” de Anthony Quinn, publicat la Editura Nemira, în colecţia Yorick.
Un articol de Liliana Matei|14 decembrie 2018
La eveniment vor participa Cristina Bazavan, jurnalist, Mihai Fulger, critic de film, Vlad Cristache, regizor, și Monica Andronescu, critic de teatru, coordonatorul colecției Yorick.
Lansarea va fi completată de proiecția filmului „Zorba Grecul” (1964), în regia lui Michael Cacoyannis.
Emoționantă și amplă confesiune a unuia dintre cei mai importanți actori din secolul XX, volumul „Păcatul originar” se constituie într-o adevărată mărturie de viață. Publicat în Statele Unite în 1974, autoportretul lui Anthony Quinn arată o personalitate de mari adâncimi, urmărită aici în devenirea ei, în complicata trecere de la o copilărie tulburată spre o maturitate bântuită de obsesii, și în relație cu un context deloc simplu.
„Credeți în iubire, dle Quinn?” – iată punctul de plecare al confesiunii, întrebarea pe care i-o pune psihiatrul atunci când intră prima dată în cabinet. „Întrebarea m-a năucit. Am vrut să mă ridic și să plec. Toată povestea asta cu analiza era dureroasă și jenantă. Mă simțeam închis într-o cutie, claustrofob. Nu eram sigur deloc c-o să-mi placă acest om. Era prea rumen la față, arăta prea sănătos. Era probabil un cap pătrat, un om banal.
-Credeți în iubire?
Despre asta era vorba. Iată lucrul suprem!
De-asta stăteam acolo ca un idiot.
Dacă m-ar fi întrebat: „Credeți în Dumnezeu?” aș fi săpat în mine după cine știe ce argumente teologice și le-aș fi încărcat cu lecturile mele și cu experiențe personale. Mă bălăcisem destul în subiect, ca să pot să trec o cursă cu obstacole. Dar acest „Credeți în iubire?” – asta era lucrul important. Cel mai important.
Și m-am gândit, da…
Iubesc primele zile de primăvară, când apar frunzulițele noi.
Iubesc soarele și marea.
Iubesc râsetele copiilor.
Iubesc foșnetul copacilor.
Iubesc mirosul iute al pământului după ploaie.
Iubesc inocența primei zăpezi.
Iubesc muzica mexicană.
Îl iubesc pe Puccini.
Iubesc faptul că învăț lucruri.
Iubesc un somn bun de noapte.
Iubesc faptul că descopăr lucruri.
Iubesc mirosul de tămâie din biserică.
Îl iubesc pe Thomas Wolfe.
Îl iubesc pe Rouault.
Îl iubesc pe Michelangelo.
Îmi iubesc copiii.
Sigur că da, cred în iubire, acea iubire despre care vorbeau Iisus sau Gandhi. Dar oare fusesem eu capabil vreodată să iubesc necondiționat?”
Anthony Quinn a fost unul dintre actorii de film marcanți ai secolului XX. De origine mexicană, s-a mutat în SUA împreună cu părinții și în anii 1930 a devenit interesat de actorie, primul său rol în fiind în Parole din 1936, după care a urmat The Milky Way, în regia lui Harold Lloyd. Avea să joace apoi o mulțime de roluri, alături de creatori consacrați, devenind un adevărat star în special după realizarea filmului „Viva Zapata!”, în regia lui Elia Kazan, creație pentru care a fost recompensat cu Premiul Oscar pentru Cel mai bun actor în rol secundar. Un an mai târziu, iubitorii de film îl vedeau în „La Strada”, celebrul film al lui Federico Fellini. Printre celelalte creații semnificative de care este legat numele său se numără „Lawrence of Arabia”, „Lust for Life”, „Lion of the Desert”. Destinul îi va aduce, în decursul deceniilor, multe premii și distincții. În 1964, când a interpretat rolul „Zorba Grecul” din filmul omonim al lui Michael Cacoyannis, rol cu care avea să rămână asociat pentru totdeauna, a primit încă o nominalizare la Oscar. Pe Walk of Fame de la Hollywood și-a primit, așa cum se cuvenea, o stea.
