Ioana Anastasia Anton: „Îmi doresc ca la Teatrul Metropolis să se ocupe din nou scaunele în săli”
https://www.ziarulmetropolis.ro/ioana-anastasia-anton-imi-doresc-ca-la-teatrul-metropolis-sa-se-ocupe-din-nou-scaunele-in-sali/

A absolvit UNATC în 2008 la clasa prof. Florin Zamfirescu, iar de atunci a bifat mai multe premii şi, cel mai important, spectacole în care delicateţea ei, talentul antrenat dar şi capacitatea de a vibra la nuanţe au făcut-o să „treacă scena” înspre public. 

Un articol de Cristina Enescu Aky|8 septembrie 2022

În prag de redeschidere a stagiunii 2022, actrița ne-a povestit despre începuturile ei, relația cu Teatrul Metropolis și ce anume dă, pentru ea, savoarea lucrului în teatru.
Ioana Anastasia Anton în „Pentru o mai bună înțelegere”, regia Mimi Brănescu
Cum au fost începuturile tale la Teatrul Metropolis? Ce îți mai amintești de la primele spectacole în care ai jucat aici?
Eu am debutat la Teatrul Metropolis în 2008. Primul spectacol în care am jucat se chema Ajutorul în regia lui Alice Barb, aveam un rol mut, eram fiica lui Mihai Constantin și a Luminiței Gheorghiu. Îm amintesc că mă simțeam în al nouălea cer că sunt cu ei pe scenă. Iar următorul spectacol a fost Hamlet pentru care am luat si premiul UNITER pentru debut.
Amintirile de la primele spectacole și în general din primii ani de meserie sunt foarte puternice. Îmi amintesc că în ziua când aveam Hamlet nu puteam sa fac nimic și eram la cabină de la ora 14 cu colega mea Diana Cavallioti. Sunt deja 14 ani de atunci și parcă a fost ieri. A fost o magie a primilor ani, a primelor spectacole, care în timp a dispărut sau s-a transformat în alt gen de raportare la meserie.
Cum consideri că a contribuit acest teatru la lansarea și susținerea actorilor tineri și a celor independenți?
Eu personal, sunt „acel caz”. Am intrat să joc imediat după ce am absolvit, și la scurt timp am intrat în trupa Teatrului Odeon, unde am stat 6 ani. Teatrul Metropolis cred că a contribuit la susținerea actorilor tineri în primul rând prin „oferta” mare de spectacole și prin nivelul mare de muncă ce se realiza an de an.
În cei 15 ani de Teatru Metropolis, în ce spectacole ai jucat, și care dintre ele ți-au lăsat cele mai puternice amintiri?
Au fost primele, cele două, Ajutorul și Hamlet. Ulterior am jucat în Azilul de noapte, am intrat sa fac o înlocuire în Nebuna din Chaillot, iar după mulți ani am jucat în spectacolul scris și regizat de Mimi Brănescu, Pentru o mai bună înțelegere.
Sigur că debutul meu cu Ofelia mi-a rămas în amintire ca ceva foarte puternic, cred că am și reușit un rol foarte bun atunci, o spun fără pic de modestie. Însă cel mai recent spectacol, Pentru o mai bună întelegere, a fost pentru mine o reală provocare. Este un spectacol de aproape 2 ore, în 5 personaje, doar cu monoloage. Spuse direct publicului. Mi s-a parut un spectacol foarte greu, care sintetiza foarte bine ideea de echipă. Era un adevărat efort de concentrare din partea tuturor ca fiecare reprezentație să însemne ceva.
Ce a adus atractiv acest teatru publicului său?
În ultimii ani cred că colaborarea cu Trupa fără nume a lui Victor Ioan Frunză a fost cu siguranță o mare realizare. Și faptul că se jucau chiar și 10 spectacole pe săptămână. Aveai de unde alege.
Ce ai regăsit la Metropolis din caracteristicile pe care ți le dorești la un teatru cu care colaborezi?
O echipă tehnică extraordinară.
O urare pentru Teatrul Metropolis și întreaga sa echipă?
Îmi doresc să vă reluați activitatea și să se ocupe din nou scaunele în săli.
Iar pentru public, „merită să veniți la spectacolele Metropolis pentru că…?”
Fără îndoială, cultura este o investiție pe viață.
*
„Pentru o mai bună înțelegere”
Scenriu și regie: Mimi Brănescu
Distribuție: Rodica Negrea, Ioana Anastasia Anton, Raluca Aprodu, Mihaela Velicu, Rolando Matsangos
Teatrul Metropolis
24
/10
/12

Monica Davidescu a avut amabilitatea de a vorbi despre experienṭa de la Dansez pentru tine, dar şi despre viaṭa de artist. Interviul de mai jos este unul cald, deschis, cu o mare actriṭã care vorbeşte din suflet despre tumultul vieṭii de artist, despre continua grabã în care se aflã, dar şi despre modul în care reuşeşte […]

24
/09
/12

            Pe Mihai Munteniṭã l-am cunoscut la Casa de Culturã a Studenṭilor. Atitudinea acestuia din momentul în care ne-am întâlnit a contrastat în totalitate cu vremea ploioasã din acea zi de toamnã. Mihai Munteniṭã mi-a lãsat impresia omului dechis, mereu activ şi care vorbeşte cu drag despre meseria sa. Pe tot parcursul interviului am avut […]

18
/09
/12

Maestrul Radu Beligan a avut amabilitatea de a ne primi în casa dumnealui pentru a discuta despre piesa Jubileul, al cărei regizor este. Într-o atmosferă prietenească, dar încărcată de emoţie, am avut ocazia de a îi lua un interviu celui care îşi lasă o amprentă puternică asupra teatrului românesc – fie din postura de regizor, […]